3,350 matches
-
vreo tainiță a ei, fie în vreo lume nouă, mai presus de vederea ochilor și de auzul urechilor..." Îndoielile îi roaseră creierii toată noaptea. Când stinse lampa, prin perdelele albe tremurau zorile... Se simțea iar vinovat față de Marta și adormi plănuind cum ar putea repara nedreptatea ce i-a făcut-o... Peste gândurile lui însă se năpustiră, chiar de a doua zi, zvonurile târgușorului. Doamna Bologa îi servea la fiecare masă ba că cutare spune cutare, ba că toată lumea îl condamnă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să-și potrivească și culcușul lui din tindă. Când se pomeni singur cu fata, Bologa roși mai rău ca adineaori Ilona. Își zicea că atât Petre cât și fata au înțeles gândurile lui și-i era rușine, parc-ar fi plănuit o crimă. În același timp însă simțea o trebuință arzătoare să-i spuie că i-e dragă și tot atunci își dădea seama că ar fi ridicol să facă declarații de amor unei țărăncuțe care nici nu l-ar înțelege
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mulți dintre ei au fiice. Când utilizează acest gen de limbaj, se gândesc oare și la mamele, fiicele, iubitele, soțiile, colegele lor? Le pasă de faptul că și ele au interese legate de administrația locală și le interesează pe ce plănuiesc alții să li se ducă banii pe care îi plătesc chiar ele? Consideră că ele nu sunt în stare să-și cunoască și să-și reprezinte interesele, că suferă de imbecilitate politică? Discursurile misogine se potrivesc perfect lumii noastre. Limbajul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
așa cum arătat, cazul era elucidat. Îmi formasem convingerea că cei doi nu m-au mințit, dar bănuiam că mi se va putea arunca o întrebare la care trebuia să fiu pregătit a da un răspuns convingător: dacă cei doi au plănuit împreună acest act de atentat și au stabilit să susțină în anchetă varianta acelui nefericit accident? O variantă desigur posibilă, fie și numai teoretic. Fără îndoială, nu eu trebuia să conving conducerea direcției că cei doi erau nevinovați - asta nu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
vechi. Și-atunci de ce ne-am sacrificat la Revoluție eu și vecinul meu Cipi, de ce-am ieșit noi în fața Prefecturii cu un steag roșu pe care-am scris cu pastă de dinți VREM LIBERTATE? În loc să mergem la Mașinuțe, cum plănuiserăm cu o zi înainte? Pentru ce am intrat noi în Librăria 8 și-am scos afară toate cărțile despre/cu/și de Nicolae Ceaușescu și-am făcut un foc mare și-am dansat Hora Unirii până pe la zece seara, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
dispărut după colțul coridorului, cu catalogul subsuoară. Recreația continua nesfârșită... Pe vărul meu l-am convins destul de ușor, descriindu-i profa și obiceiurile ei... Devenise agitat, vroia să nu scăpăm cumva ocazia. Să nu se răzgândească! Noaptea nu puteam dormi, plănuiam în șoaptă fel de fel posibilități de a o aborda cât mai repede, nelăsându-i timp să se dezmeticească... să o conducem noi cum dorim spre deznodământul pe care vărul meu nu-l vedea decât fiind unul: posedarea profei... Mie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
să nu salivez prea ostentativ în timp ce mă uitam cu invidie la fiecare îmbucătură pe care Duggie o lua în furculiță. În ciuda consumației copioase, a sporovăit non-stop. Am învățat atunci de la Duggie să nu spun ceva decât dacă este absolut necesar. Plănuia să îmi facă o expoziție la începutul anului viitor; trebuia să mă grăbesc acum să încep să lucrez pentru ea. N-am putea pune oare o instalație imensă în geam, și apoi unele mai mici în cameră? Cum vreau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
zis, dar deja închisese, și m-am strâmbat. La comisionul pe care îl percepea Duggie, ar trebui să vândă vreo cinci ca să văd și eu vreun profit. Chiar ar trebui să mă gândesc la sculpturile pentru expoziția pe care o plănuia Duggie, dar anul viitor părea mult prea departe ca să iau ideea în serios, iar creierul meu nu era pregătit. M-am decis să-mi încarc bateriile. Asta, de obicei, însemna să mă chircesc pe canapeaua mea veche și jerpelită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
alarma pe care mi-o dăduse tonul, care ascundea ceva, pe care el vorbise cu Joe, ca să nu mai spun de cum s-a uitat în spate, nervos, înainte de a ieși din bancă. Nu era mare lucru. Dar nu aveam nimic plănuit pentru restul zilei. Și asta mă făcea să nu mă mai gândesc la săraca mea sculptură, plină de vânătăi. Urma stația Farringdon. La King’s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de gând să continui de unde o lăsase Charles. A fost un șoc. Credeam că a rămas totul în urmă, că sunt în siguranță acum. Cum reușea să facă asta? — A, păi totul era foarte finuț lucrat, a spus Simon, a plănuit totul dinainte. Avea un document pe care să îl semnez eu în care scria că îmi împrumutase o sumă de bani, pentru care trebuia să plătesc dobândă. Urma să fie renegociat peste cinci ani. Depozit direct în contul lui de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
destui bani în cont pentru a acoperi plata la timp, deși era greu de crezut că cineva precum Charles nu ar fi observat asta și nu l-ar fi obligat să plătească. Bineînțeles, mai putea fi o explicație: că James plănuise deja să-l ucidă pe Charles și nu a vrut să piardă banii pe încă o lună în contul unui bărbat care urma să moară. Ar fi fost însă cu bătaie prea scurtă, punându-l pe Charles imediat în gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
chibrituri (sau mai degrabă numărul de telefon de pe ea) fuseseră folosite cu vreme-n urmă. Toate acestea demonstrează că nu putem nega faptul că dispariția persoanei căutate n-a fost neașteptată și există posibilitatea ca el să și-o fi plănuit și pregătit dinainte. Fata de lîngă mine termină de decupat fotografia. Am rupt cam treizeci de centimetri din ultima pagină a carnetului de rapoarte și i-am scris repede un bilet: ,,Te-am văzut. Nu te spun dacă vii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
arhivă, când va fi pregătit. Acest lucru îi va oferi și ocazia de a reasculta caseta, dacă dorește. Dacă vă veți întoarce pentru o altă ședință, i-ați putea spune dinainte persoanei despre ce probleme și aspecte ale vieții sale plănuiți să discutați data viitoare. După ce întregul interviu este finalizat, i-ați putea scrie câteva cuvinte de apreciere. Morala povestirii Încă de la început, se vor ridica anumite probleme etice și va trebui respectat un protocol standard de etică în derularea interviului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
să citească orice rezumat al povestirii, ca și rapoarte scrise despre povestire. În al treilea rând, stabiliți-vă clar obiectivele; scopurile, obiectivele și agenda interviului trebuie expuse integral și cu claritate încă de la început. Naratorii au dreptul să știe ce plănuiți să faceți cu povestirile lor, iar dacă scopurile dumneavoastră se schimbă pe parcurs, anunțați-i despre acest lucru. În al patrulea și ultimul rând, povestitorul are dreptul să rămână anonim; el va hotărî dacă numele său va însoți povestirea sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
dacă nu mergem duminica la biserică, să participăm la Sfânta Liturghie, putem să avem toate comorile pământului. Suntem cei mai săraci. Drumul spre casă Deși mă așteptam ca plecarea icoanei Maicii Domnului dintre noi să se desfășoare altfel, după regia plănuită dinainte de preoții bisericii Sfintei Parascheva, adică să fie condusă cu lumânări pe străzile orașului, s-a întâmplat cu totul altfel. Miile de oameni se îmbulzeau, de parcă n-ar fi vrut să o lase pe Maica Domnului să plece dintre noi
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
așa că nu o să vă enervez nespunându-vă nimic. O doamnă de obicei nu povestește, dar voi sunteți altfel. Simt că v-o datorez. Doar să nu mai spuneți nimănui. Am ajuns, dintre toate locurile, tocmai în Lillies. Desigur că nu plănuiserăm să ne ducem, dar odată ce am plătit pentru cină și stăteam în stradă, nefăcând nimic, ne-am hotărât să mergem într-un club de noapte. Unul singur. Sigur. Celebre ultime cuvinte. Am fost duși pe sus în camera pentru VVIP
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
știu cu exactitate unde merg. În această privință, Derek e ca mulți alți piloți. Majoritatea nu sunt genul care să decoleze cât ai clipi. Decât dacă sunt plătiți, desigur. Eu, pe de altă parte, m-aș duce oriunde. Odată îmi plănuisem să vizitez Florida și am ajuns în Los Angeles. Zborul meu de rezervă spre New York nu a fost bun, pentru că avionul a fost plin (și planul fusese să merg de la New York la Florida). Oricum, chiar nu voiam să vin acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la pensiunea Mullingar. Ce o să cumperi anul ăsta? vrea să știe Wendy. Doamne, fata asta nu vrea să vorbim despre nimic altceva în afară de Crăciun? Nu vreau să fiu rea, dar viața ei trebuie să fie destul de plictisitoare dacă deja își plănuiește cadourile de Crăciun. —Visez la niște șosete și la o baie cu spumă. —Chiar așa? Sigur că nu. Nici nu m-am gândit la Crăciun încă. De ce ești așa obsedată de asta? — Păi... e vorba că... vreau să-i iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mă pe un ton plin de milă. Dar se pare că Dumnezeu avea alte planuri. A fost un șoc, de fapt, un mare șoc. Dar eu și Mike ne-am obișnuit foarte repede cu ideea. Suntem de asemenea logodiți și plănuim să ne mutăm împreună cât de curând. Da, știu că oamenii de obicei se căsătoresc, se mută împreună și apoi, în cele din urmă, fac un copil, dar noi am făcut-o pe dos, cum spune mama. Nu contează, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
l-a asistat «ca medic în boala ce-i va aduce sfârșitul». Soarta țării, vârsta și boala, l-au doborât pe Vlahuță. Împreună cu ceilalți bârlădeni el editase Calendarul cultural. Cu banii din vânzarea lui s-au tipărit Amintiri de copilărie. Plănuiau să scrie și o carte de citire pentru “omul de rând”. N-au mai apucat să o facă. Din ce în ce mai slăbit, Vlahuță a plecat grabnic la București, de acolo la Sanatoriu. A plecat, spunea presa, către „noile așezări ce trebuia să
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
porțelan. Era pentru prima oară când mama spunea ceva, așa, cu glas tare, ca și cum ar fi fost stăpână în casă. De obicei hotărârile ei erau secrete și avea mereu grijă să nu lezeze voia nimănui, se strecura hoțește printre ei, plănuia pe ascuns și când reușea să-și ducă la bun sfârșit gândul, deși părea că se bucură cu toată ființa era de fapt atâta umilință în izbânda ei ascunsă! Carmina își unse o felie de pâine cu zacuscă de vinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Întors la ziarul meu. Inscripția cu litere groase, răspândite pe prima pagină suna astfel: „VARA SPECTACULOASĂ CONTINUĂ - DEJA AVEM RELATĂRI DESPRE CAZURI DE INSOLAȚIE!“ Scoțându-mi sandvișurile, am citit mai Întâi mica publicitate, apoi știrile sportive. Se pare că Junek plănuia să colaboreze cu soțul ei, Cenek la ediția din acest an al Marelui Premiu al Germaniei. Măturând la o parte câteva firmituri, privirea mi se opri asupra unui articol fără semnătură În partea inferioară a paginii locale: UN NOU CAZ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era calm și blând, dar simțeam că pe alocuri se Înăsprea. N-avea nici un rost, mi-era clar; dacă nu spuneam nimic, Îmi Îngreunam și mai mult situația. Până la urmă am mărturisit că, sincer să fiu, Dora și cu mine plănuisem să ne vedem vinerea trecută. Dar, până la urmă, Întâlnirea noastră n-a mai avut loc (mi-am amintit plin de recunoștință de clipsurile de prins pantalonii, ascunse În ultimul sertar de acasă. ) Întâmplător, trebuia să termin un articol. Scuarul, Chérie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prezint cum eram cu adevărat - toată povestea jenantă. În orice caz, n-am făcut cine știe ce. — Knisch? Dacă zici tu. Dora Își puse batista jos, În timp ce eu, bătând cu o țigară Moslem masa, am afișat un zâmbet mult mai crispat decât plănuisem. În mod ciudat, oglinda din spatele ei mă făcea să mă simt cumva stângaci. Presupun că ăsta e un nume. Deși nu l-am mai auzit până acum. Alegându-și din tabacheră o țigară americană, se aplecă Înspre chibritul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru o serie de caricaturi politice În care zugrăvise Întregul cabinet ca pe o turmă de oi și pe prim-ministru ca pe un lup Îmbrăcat În blană de oaie. Acum, că i se interzisese să mai folosească această metaforă, plănuia să Înfățișeze cabinetul ca pe o haită de lupi, iar pe prim-ministru ca pe un șacal Îmbrăcat În blană de lup. Dacă și caricatura asta era interzisă, se gândise la o strategie salvatoare: pinguini! Era hotărât să-i reprezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]