3,039 matches
-
Brănești. În perioada evului mediu, comuna era locuită de moșneni (oameni liberi) care se ocupau în special cu agricultura, vărăria, zidăria, dulgheria, fierăria, țesutul, comerțul cu fructe, cereale, animale etc. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Dâmbovița-Ialomița al județului Dâmbovița și era formată doar din satul de reședință, cu 1400 de locuitori. În comună funcționa Pudrăria de la Lăcuțele (o fabrică de praf de pușcă pentru armată), un fierăstrău și trei mori de apă pe Ialomița, două
Comuna Brănești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301155_a_302484]
-
din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,37%). Pentru 3,59% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Gura Ocniței făcea parte din plaiul Dealul-Dâmbovița din județul Dâmbovița și era formată doar din satul de reședință, în care trăiau 840 de locuitori și în care funcționau o biserică și o școală. Pe atunci, satul Săcueni alcătuia o comună de sine stătătoare în același plai
Comuna Gura Ocniței, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301172_a_302501]
-
plaiul Dealul-Dâmbovița din județul Dâmbovița și era formată doar din satul de reședință, în care trăiau 840 de locuitori și în care funcționau o biserică și o școală. Pe atunci, satul Săcueni alcătuia o comună de sine stătătoare în același plai, având 719 locuitori. În comuna Săcueni funcționau o biserică, o școală, fabrici de var, țuică și cărămidă. De asemenea, satul Adânca alcătuia și el comuna Adânca, cu 911 locuitori. La Adânca funcționau o școală întreținută de stat, cu 30-40 de
Comuna Gura Ocniței, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301172_a_302501]
-
2,27% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,69%). Pentru 2,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere satele Pietroșița și Valea Țâței, cu o populație totală de 1900 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală, iar locuitorii se îndeletniceau cu producerea țesăturilor din lână, pe care
Comuna Pietroșița, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301184_a_302513]
-
97,71%). Pentru 1,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul actual al comunei era împărțit între două comune denumite "Valea Lungă", separate de râul Cricovul Dulce. Una dintre ele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere șapte sate: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Ștubeiele și Tisa, cu 1559 de locuitori. În ea funcționau două biserici, o școală și șase mori de apă. Cealaltă făcea parte din plaiul
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere șapte sate: Ogrea, Gorgota, Vatra Satului, Strâmbu, Frasinu, Ștubeiele și Tisa, cu 1559 de locuitori. În ea funcționau două biserici, o școală și șase mori de apă. Cealaltă făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova și era formată din satele Valea Lungă, Gheboasa și Vișinești, cu 1206 de locuitori. Aici erau o școală și două biserici, dintre care una aparținea locuitorilor din Valea Lungă, Dâmbovița. În 1925, Valea Lungă, Dâmbovița făcea parte din plasa
Comuna Valea Lungă, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301193_a_302522]
-
reședință de județ, Târgoviște. Prima atestare documentara datează din 27 mai 1539 într-o scrisoare, de punere în posesie a unei moșii, a lui Radu Paisie,domnul Țării Românești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Ludești făcea parte din plaiul Dealul-Dâmbovița al județului Dâmbovița și era formată din satele Scheiu, Ludești și Telești, cu 2370 de locuitori. În comună funcționau trei biserici, o școală și trei mori de apă. În 1925, comuna este consemnată în plasa Bogați a aceluiași județ
Comuna Ludești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301176_a_302505]
-
Runcu este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată din satele Bădeni, Brebu, Ferestre, Piatra, Runcu (reședința) și Siliștea. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și era formată din satele Costești, Bădeni, Piatra Iepei și Runcu, cu o populație de 1734 de locuitori. În comuna funcționau patru biserici, o școală și mai multe fierăstraie de apă pentru tăiat scânduri și mori
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
pe valea Ialomicioarei, apoi trece spre vest în valea Râului Alb către Rău Alb de Jos și Voinești pe DN72A și valea Dâmboviței. În general, perimetrul comunei este delimitat: la nord de muntele Orlea și înălțimile adiacente, la răsărit de Plaiul Oilor, la sud de orașul Fieni și la apus de Plaiul Domnesc. Potrivit datelor din evidență primăriei, în anul 2007 Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
către Rău Alb de Jos și Voinești pe DN72A și valea Dâmboviței. În general, perimetrul comunei este delimitat: la nord de muntele Orlea și înălțimile adiacente, la răsărit de Plaiul Oilor, la sud de orașul Fieni și la apus de Plaiul Domnesc. Potrivit datelor din evidență primăriei, în anul 2007 Runcu avea o suprafață de 7915 ha, din care peste 4950 ha fond forestier, incluzând și masivul Leaota și munții învecinați. Suprafață neîmpădurita, care se ridică la 2670 ha, este formată
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
cărui înălțime, de pește 880 m, domind panoramă văii Ialomicioara și a satului Dealu Frumos. De pe culmea de sud-est a dealului se poate admira o parte din comuna Pietroșița și orașul Fieni. În prelungirea de nord a dealului se întinde Plaiul Oilor, la începutul căruia se mai păstrează rămășițele unei cruci de piatră, ridicate în anul 1945 de Nicuta Mocanu, din satul Ferestre. Gâlma Brebului. Este dealul cu altitudinea cea mai mare de pe raza comunei Runcu. Aflat în partea de nord
Comuna Runcu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301188_a_302517]
-
satului vine de la așezarea sa geografică de-a lungul torentului Pietroasa, care în vremea ploilor aduce chiar și copaci dezrădăcinați și pietre. În dicționarul geografic al județului Vâlcea, ediția 1893, C. Alexandrescu menționează:"Pietrarii fac parte din comuna rurală Păușești - plaiul Cozia". Are o populație de 300 locuitori (145 bărbați și 155 femei ), iar ca populație școlară 28 copii. Pe Valea Pietrari ( Valea Pietroșii ) se află carieră de piatră pentru construcțiile de primă calitate, care se transporta în cele mai îndepărtate
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
pergament cu litere slave redactat la București la 22 august, 1580 menționează o întărire domneasca asupra satului, iar la 16 ianuarie, 1615 un hrisov menționează "Slobozire de sat la Sărăcinești". Despre satul Sărăcinești C. Alexandrescu menționează următoarele: "Sărăcinești - comună rurală - plaiul Cozia compusă din două cătune: Sărăcinești și Viezuri. Este situată lângă apă râului Sărăcinești între dealul Coasta Luncii și Pirigu, la 12 km departe de capitală județului și la 5 km de a plaiului. Are o populație de 660 locuitori
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
Alexandrescu menționează următoarele: "Sărăcinești - comună rurală - plaiul Cozia compusă din două cătune: Sărăcinești și Viezuri. Este situată lângă apă râului Sărăcinești între dealul Coasta Luncii și Pirigu, la 12 km departe de capitală județului și la 5 km de a plaiului. Are o populație de 660 locuitori (în care intră și 18 familii de țigani)". În dicționarul geografic al județului Vâlcea al lui C. Alessandrescu ed. 1893, în cadrul comunei Păușești-Măglași figurează și satul Chiciora. Astșăzi se mai păstrează în toponomie denumirea
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
teritoriul comunei se află Casă Memoriala a lui Gabriel Popescu, primul gravor în metal din România, care a introdus gravura că disciplină de studiu la Academia de Arte Frumoase. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vulcana-Pandele făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere satele Gură Vulcanei, Făgețel și Vulcana-Pandele, având în aceste sate două biserici, două mănăstiri și o școală. În 1925, comuna avea aceeași compoziție și era arondata plășii Pucioasa din același județ, având
Comuna Vulcana-Pandele, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301200_a_302529]
-
din 1864"”, „"Bugetul general din 1919- 1920"”, numele satului este însemnat „Vârfurile”. Tot „Vârfurile” se menționează și în ""Geografia județului Dâmbovița"" din 1887, care descrie comuna în felul următor: La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vârfurile făcea parte din plaiul Ialomița-Dâmbovița al județului Dâmbovița și avea în compunere satele Vârfurile, Valea Rea, Cojoiu, Cârlănești, Strâmbu și Șuvița, cu 1300 de locuitori. În comună funcționau o biserică și o școală. Anuarul Socec din 1925 adaugă comunei și satul Stătești, comuna având
Comuna Vârfuri, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301196_a_302525]
-
-se atât de transportul pe Dunăre, cât și pe Marea Neagră pentru negoțul cu cereale, pește, cherestea, miere și ceară de albine. Cirezi de vite, herghelii de cai și turme de oi - mărfuri și bunuri care se găseau din belșug pe plaiurile noastre - și care au influențat foarte mult dezvoltarea căilor de comunicație, a drumurilor interioare care legau Țară de Sus de Țară de Jos. Așa s-a dezvoltat și drumul care trece prin comună. De altfel, de pe atunci se vorbește de
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
la Ieși mă Scaun »(CRONICĂ) Hatmanul Ioan Neculce care era ginerele lui Bogdan Lupu și care a condus armata Moldovei can oastea otomană învingea armatele Rusiei și Moldovei. Ioan Neculce a fost și vel-spătar. Timp de circa 400 ani căpitanii plaiului Tecuci au fost Iveșteni ei conducând cei 100 de militari. În 1869 ia ființă « campanai de Dorobanți » care devine regiment unde în 1876 funcționar drept căpitan era Dimitrie Bengescu. În războiul de Independență au acționat și militari din Ivești care
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
multă vreme după 1864. Ultimul a avut velnița la Zagavia, zidurile acesteia putându-se vedea și astăzi. În dicționarul geografic al României din anul 1920, este amintit și satul Sticlăria: „Sticlăria sat situat în partea de sud-vest a comunei Bădeni, plaiul Bahlui, județ Iași, situat pe costișa dealului Sticlăria, pe o suprafață de 344 ha, cu o populație de 85 familii, sau 440 suflete are și o biserică din lemn, cu un cântăreț și un eclersiarh. Este înconjurat din toate părțile
Sticlăria, Iași () [Corola-website/Science/301308_a_302637]
-
aici o tabără. Astfel numele ar proveni de la numele "Peter" (Petru) și "lager" (tabără, loc de popas). În trecut, a făcut parte din fostul județ Săcuieni. La începutul secolului al XIX-lea, așezarea era atestată ca reședință a vătafului de plai, iar la 1821, la fortificația Cetățeaua, s-a dus o luptă între turci și eteriști. La sfârșitul aceluiași secol, era reședința unei comune formată din cătunele Buruenești, Crângul, Crivineni, Fundăturile, Murătoarea, Orjani, Pătârlagele, Stroești și Valea-Viei, totalizând 2020 de locuitori
Pătârlagele () [Corola-website/Science/300118_a_301447]
-
Haina vegetală a Masivului Făgăraș este foarte bogată și variată. Păduri compacte acoperă pantele munților până la o înălțime de aproape 1.700 m, iar întinse fânețe și poieni - împodobite cu tot felul de flori - împânzesc malurile văilor, luminișurile pădurilor sau plaiurile ondulate de sub centura împădurită a masivului. Dincolo de regiunea fânețelor începe pădurea de fag, care acoperă în mare parte poalele masivului. Fagul se dezvoltă aici puternic, înalt și drept, alcătuind codrii cu adevărat măreți. Pentru frumusețea pădurilor de fagi argintii de pe
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
pereților impunători care uneori sunt responsabili de o diferență de nivel de peste 150 m, Cheile Vălișoarei sunt poarta de intrare dinspre sud în depresiunea Trascăului; Cheile Vălișoarei cuprind 27 de peșteri, dintre care cea mai lungă are 134 m); Cheile Plaiului (o rezervație naturală geologică de interes național, situată pe cursul superior al Pârâului Izvoarele, în sudul depresiunii Trascăului; defileul are 1,2 km lungime); Cheile Siloșului (un defileu cu o lungime de doar 300 m, aflat în apropierea satului Colțești
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]
-
Breznița-Motru este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Breznița-Motru (reședința), Cosovăț, Deleni, Făuroaia, Plai, Tălăpanu și Valea Teiului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Breznița-Motru se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,37%). Pentru 2,63% din populație
Comuna Breznița-Motru, Mehedinți () [Corola-website/Science/301599_a_302928]
-
județean 109F (Târgu-Lăpuș-Ocna-Șugatag, care face legătura cu Maramureșul istoric prin pasul Cavnic), dar e legat și prin poteci și drumuri neasfaltate de satele vecine: prin șeaua Gruiului de satul Libotin; peste dealul Obreja, de localitatea Suciu de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric. Numele vechi a localității este "Lăpușul Românesc". Prima atestare documentară, sub numele "Dragosfálva" ("satul lui Dragoș"), datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea (1293), numele indicând probabil identitatea cneazului fondator. - dar teritoriul pe
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
satele Ohaba, Studina și Șovarna (reședința). Comuna Șovarna este o așezare de deal, situată în nord-estul județului Mehedinți, pe un teritoriu cu o formă alungită de la vest spre est, cu o întindere maximă de 12,5-13 km., făcând parte din Plaiul Cloșani. Comuna este alcătuită din trei sate: Șovarna (din care fac parte Șovarna de Jos si Runcu - Șovarna de Sus) și Ohaba, care se ordonează pe cursul văii pârâului Șovarna. Studina este un sat de culme. Chiar pe teritoriul comunei
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]