5,084 matches
-
înveselea. Cu capul plin de flăcări, am încercat s-o îmbrățișez, dar, cu o mlădiere parșivă, fata se eschivă din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a iscat atunci în școală un adevărat tărăboi. Față de alte tabere, familia Urecheru părea mai independentă. Închipuindu-mi că pot schimba păreri cu dînșii, într-o seară le-am făcut o vizită. În odaie domnea o duhoare de scutec nespălat. Plictisind-o pe mama cu veleități de cochetă, un plod zbiera întruna. Înăbușitor, aerul îmi întoarse stomacul pe dos, de parcă aș fi înghițit mațe. Femeia se scuză jenată: „Noi, știți, copilul...” Conviețuirea familiei se întemeia pe pretenții nu tocmai bine armonizate
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu tocmai bine armonizate: ca singură datorie a sa, bărbatul consimțise în întrețină focul deși doamna dorea să i se aducă la nas de toate. Acest apendice conjugal ședea veșnic băgat în filele unor romane polițiste așa că orice întrerupere îl plictisea. Mîncau doar brînză și conserve încălzite pe godin. Geloasă ca orice blondă, doamna se certa cu toate femeile din cancelarie. Onoarea de familist îl obliga pe soț să contribuie la scandaluri. Mi s-a părut deci ciudată transformarea sa când
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ceasurile se Îndreptau spre miezul zilei și pe drum rar trecea câte cineva. Lumea era la câmp, prășea la porumb ori la vie. Încă nu era foarte cald, dar satul părea pustiu și părăsit acolo, În soare. Începeam să mă plictisesc și, după cum singur poți bănui, n-aveam nici un avânt să-mi Încep pregătirea pentru restanța din toamnă. Mi-am aranjat cu multă grijă cursurile, le-am Împărțit În teancuri pe zile și, cu sentimentul datoriei oarecum Împlinite (nu e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Dumnezeu care a rânduit cu așa desăvârșire rostul apei pe pământul nostru. Aia a fost prima, dar și ultima conferință populară pe care am ținut-o eu la Căminul cultural pe tema contradicțiilor dintre știință și religie. Dacă te plictisești și dormi pe tine ca un bou la staul, ieși afară, vită-ncălțată, și cască acolo până ți se strâmbă fălcile alea de broscoi cu ochii beliți. Mă siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te joci tu cu mine! Eu nu sunt bătaia ta de joc. Poate ți-a Îmbătrânit mintea și s-a zărghit; poate sângele s-a Împuținat ori s-a Îngroșat și abia se mai târăște prin tine. Te-oi fi plictisit de-atâta amar de ani și născocești răutăți noi, ca să-ți treacă vremea mai plăcut. Dar cu mine nu te joci. Am să te găsesc oriunde te-ai ascunde. Am să mă bucur când voi auzi pârâitul coastelor tale sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
caz cu munca, dar tot era mai mult decât nimic. În scurt timp, s-au dedulcit și ei la pește. Știau să pună lațuri prin pădure și prindeau iepuri și fazani, ba chiar și căprioare. Până la urmă, boierul s-a plictisit, a lăsat pământurile În seama arendașilor și norocul lui cel mare a fost că a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de venirea comuniștilor. Ăia i-au confiscat averea, iar el a scăpat cu bine și s-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
c-o ardeți cu cine știe ce actriță văzută prin pozele din ziare”), soldații tot adormeau, cu capul sprijinit de camaradul care era regulamentar la somn. Șoferul, tot opintindu-se În volan, pedale și-n măciuca schimbătorului de viteze, Începea să se plictisească. Deschidea geamul, ca să nu-l ia somnul, Își cânta cu voce tare, se ciupea până Îi dădeau lacrimile ori, când nu se mai putea Împotrivi cu nici un chip ispitei de a Închide ochii, Îi ardea o palmă celui de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o zi de august, chiar cu puțin Înainte de apelul de seară - moment solemn, căci În timpul războaielor aceste apeluri se făceau ca să se numere răniții, morții și dispăruții În luptele de peste zi - când telefonul comandantului Începu să țârâie. Soldații puțini și plictisiți abia Își târau bocancii prăfuiți, cu cataramele descheiate, atârnând aiurea și care scoteau la fiecare pas clinchete de pinteni. Atunci a aflat, mut și cu noduri În gât, soldatul Cătănuță că acel inginer, pe care el nu-l cunoscuse, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta micilor golani - vorbim aici de băieți, căci fetițele dispăreau de cum se Întuneca). De când copii aveau lumină să se joace, părinții adormeau, plictisiți de atâtea promisiuni de bătaie cruntă, aruncate către nimeni. Corecțiile corporale se aplicau abia a doua zi. Hărmălaia făcută de băieți până spre orele două sau trei dimineața nu-i lăsa să doarmă pe cei din casa de lângă stâlp. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a apucat să fie aici evocată. Și asta pentru că ochișorii voștri tâmpi nu-l Îndeamnă pe omul de spirit care sunt la un entuziasm bine stăpânit de luciditate - așa cum s-ar cere unui orator de primă mână. Privirile vă sunt plictisite, vă dau lacrimile de somn, visați la toate prostiile din lume, iar licăre de interes vi se citesc În ochi numai când vă imaginați amănunte porcoase ca urmare a meșteșugului meu ce tinde către desăvârșire de a vă băga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plătească despăgubiri. Unul Încărcase În căruță, cu de la el putere, cazanul de țuică pe care tot satul Îl folosea să-și fiarbă prăștina. Zicea că fusese al lui bunicu-său. După aia se luau la bătaie cu nămol, iar când se plictiseau, tot goi, dar mânjiți ca niște draci, jucau lapte-gros ori poarca. Când Îi venea vremea să se coacă, se cățărau În cireșul amar ce se Înălța, singuratic, pe obrazul spân al coastei. În primărie duhnea a tutun stătut și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înțelegerii și chiar al iubirii, căci se pare că acest sentiment eminamente uman acolo și-a făcut apariția pentru Întâia dată. Oamenii erau destul de aspri, dar nu trebuie să-i judecăm noi acuma. Venea unul și cerceta marfa așa, cam plictisit și fără chef. O punea pe femeie să se ridice, să se rotească, Îi cerceta șoldurile și sânii. Strâmba din nas și se interesa, lăsând impresia că vorbea mai mult ca să nu tacă, din politețe pentru vânzător: „Și cam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce, credeai c-o să trăiesc cât lumea? Să-ți spun drept, cam ajunsesem să mă plictisesc: singurătate, Încheieturi țepene, mâncare amară, apă leșioasă... Asta e! Pe toți ne-așteaptă. Am trăit prea destul și am trăit binișor, nu mă plâng. Nu am păreri de rău. Așa că du-te frumușel În drumul tău și lasă-i pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bun. Nu din disperare sau suferință mi-am pus din nou În cap să plec de bunăvoie. Pur și simplu, lucid și calm, mi-am dat seama că am pierdut totul și că, pe zi ce trece, Încep să mă plictisească urâțeniile pe care le Întâlnesc din ce În ce mai des. În perspectivă nu văd decât pustiu și nu vreau să-l străbat cu pasul, nu vreau să ajung să-mi fie silă ori să mă las sufocat de deznădejde. Încerc să comit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung bucuria. Încet, mi-a apărut În ochi gardul curții lui Moș Vasile cu Nasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla În jurul lui. Nea Mitu Împinse cu piciorul cutia neagră de gramofon care, legănându-se ușor, o luă din nou la vale. Apoi omul apucă de coada grea a palaniței și Începu să scoată din lenevoasa alcătuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
târându-se peste armurile tuturor. Și-acum au început să ne piște, așa că, vom masacra toată armata inamică. Ne vom dezinfecta rufăria la fel cum a fost ars Muntele Hiei! — Chiar așa? râse Hideyoshi. Cred că și păduchii s-au plictisit să fie asediați, în campania asta care nu se mai termină. — Da, dar situația noastră e diferită de aceea a Castelului Miki. Păduchii au provizii din belșug, așa că, dacă nu-i ardem, nu se vor da bătuți niciodată. — Ajunge. Încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când la Azuchi se organiza câte un basho, aduna mult peste o mie cinci sute de luptători din Omi, Kyoto, Naniwa și alte provincii îndepărtate. În final, diverșii seniori se adunau în număr mare să asiste, iar Nobunaga rareori se plictisea de spectacol, chiar dacă orele erau înaintate. În schimb, alegea oameni dintre propriii săi vasali și le ordona să intre în ring, în meciuri interminabile. Vânătoarea cu șoimi din Luna Întâi la râul Echi, însă, era extrem de simplă. Nu însemna nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gândit că azi ar fi o ocazie foarte bună să vizitez locurile. Ei bine, Genemon, ia-o înainte. Dând pinteni calului, Mitsuharu își continuă drumul pe lângă Mitsuhide, începând să converseze ca și cum s-ar fi temut ca Mitsuhide să nu se plictisească. Discută despre plantele și florile pe care le vedeau de-a lungul drumului, explica obiceiurile diverselor păsări, pe care le recunoștea după glas, și se purta cu solicitudinea unei femei de treabă care încearcă să înveselească o persoană bolnavă. Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
focul, rugăciunile ți se împlinesc. — Acest lucru se spune din timpuri străvechi. Preotul evita să dea un răspuns clar la întrebare, întorcând vorba altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În sfârșit, se ridică tăcut și coborî scara. Când se îndreptă spre Capela Atago, era deja întuneric. Despărțindu-se de călugări, se duse singur la Templul Shogunului Jizo din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
făceau să se gândească întotdeauna cu drag la Hideyoshi. — Nagato? spuse el. — Da, stăpâne? — Fiul tău nu e aici? — A venit cu mine, dar e puțin cam neștiutor, așa că l-am lăsat să aștepte afară. Rezervele de soiul ăsta mă plictisesc îngrozitor, bombăni Nobunaga. Când îi ceruse guvernatorului să-și aducă și fiul, o făcuse în chip vădit cu scopul de a conversa după pofta inimii, nu de a avea o întrevedere oficială între senior și vasal. Totuși, nu-i ordonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de franc. În același timp, se întrebau de ce îi învrednicea Nobunaga cu favorurile lui pe oamenii aceia de rând. Era foarte improbabil ca Nobunaga să-i tolereze drept prieteni numai fiindcă erau maeștri ai ceaiului. Pe Nobutada, conversația îl plictisea. Nu i se trezi interesul decât când discuțiile dintre tatăl său și cei doi neguțători se îndreptară spre subiectul pământurilor din miazăzi. Toate acele lucruri erau noi în urechile lui și-i trezeau visuri și ambiții tinerești. Indiferent dacă înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toiul verii și al mărimii reduse a localității, crea o atmosferă teribil de confuză și zgomotoasă. În timp ce caii alergau cu furie pe străzi, vasalii se luau la bătaie și peste tot izbucneau incendii, nimeni nu mai avea timp să se plictisească. Spre sfârșitul lunii, sosiră cei doi fii rămași în viață ai lui Nobunaga, Nobutaka și Nobuo, odată cu foștii săi generali, inclusiv Katsuie și Hideyoshi. Numai Takigawa Kazumasu încă nu-și făcuse apariția. Din cauza aceste absențe, făcea subiectul multor critici sincere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Maimuța“ e numele care-mi vine în minte. Demult, era ca un maimuțoi netrebnic fugărit de colo-colo cu treburi prin Castelul Kiyosu. Pe vremea aia, unchiul meu servea, uneori, în schimbul de noapte. Am auzit că într-o noapte, când se plictisea, l-a invitat pe Maimuțoi și i-a dat sake, iar când s-a săturat de băutură, unchiul meu s-a culcat. Apoi, când i-a cerut Maimuțoiului să vină și să-i maseze picioarele, Maimuțoiul nostru plin de tact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]