2,965 matches
-
viață, comportamentele, valorile și reprezentările colective. Cum era și firesc, mutația aceasta nu este cu totul lipsită de contradicții. Oricât de paradoxal ar părea, într-un anumit fel societatea de consum consolidează valorile tradiționale. Le înzestrează, cel puțin, cu niște podoabe noi: îndestularea, bogăția, bunăstarea. Acum virtutea nu se mai asociază cu lipsurile și cu austeritatea, ci, dimpotrivă, cu confortul de tip burghez. Pe măsură ce aparatele casnice se popularizează, tinerele în floarea vârstei sunt tot mai mult îndemnate să-și afle împlinirea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Lee, a acestui simbolism îl prezintă pe Raheem, în mod eronat, ca fiind un personaj cu mult mai malefic decît l-ar fi vrut Lee. 13 Lee pretinde că este împotriva negrilor care poartă lanțuri de aur și alte asemenea podoabe ("Ei nu înțeleg cît de lipsite de importanță sînt, pînă la urmă, aceste nimicuri"), însă în filmul său el nu face nimic pentru a critica această formă de consumatorism, reproducînd-o, de fapt, în imaginile filmelor sale (vezi Lee și Jones
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
personalității lor. Ei caută întotdeauna să creeze în jurul lor și a ideii pe care se sprijină o legendă ilustrată, încărcată de metafore. Izvorul lor este, pentru comoditate, în datini, în modurile de gîndire tradiționale. Aceasta le permite să păstreze, sub podoaba noutății, conținutul vechi și familiar, "vițelul de aur" al imaginației, în fața căruia mulțimea nu rezistă. Astfel au făcut părinții religiei creștine care, pentru a cuceri popoarele, au asimilat un întreg bagaj de datini păgîne, de divinități locale, rebotezate sfinți. Iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
brațe, ci și cu Dejah Thoris, eroina din A Princess of Mars ⁄ Prințesa marțiană (1916)111, de care se îndrăgostește. Nu trebuie să-și imagineze farmecele ei, căci, exotici ca niște femei din Tahiti, "marțienii [și marțienele] umblă goi afară de podoabe". John Carter ajunge chiar să procreeze cu Dejah, deși marțienii sunt ovipari. Să nu uităm că, pe atunci, în Statele Unite și în alte părți, căsătoriile și iubirile mixte erau nerecomandate sau interzise. Din acest punct de vedere, căsătoriile interplanetare puteau
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în Răsărit, ipostaza juridică, în Occident. Exemplul elocvent al acestei diferențe fundamentale îl constituie învățătura privitoare la Sfânta Fecioară. Dogma catolică a zămislirii ei fără de prihană este expresia acestei teologii naturaliste 11. În schimb, Tradiția răsăriteană vede în Sfânta Fecioară podoaba întregii făpturi, "termenul cel mai înalt al unei pregătiri de a reprimi pe Dumnezeu, care se urmează în generații încă de la cea dintâi remușcare a lui Adam"12. Prin urmare, libertatea Sfintei Fecioare de a primi pe Dumnezeu este primordială
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
între ele, una sau alta era poate plină de viață și nu aștepta decât un timp priincios pentru a crește și a înflori. A le stârpi și pe aces tea odată cu vechea tulpină însemna a lipsi ogorul strămoșesc de o podoabă, poate chiar de un scut viitor. Cât pentru pământul pe care crescuse acel arbore secular și în care era să se încerce noua cultură, el era poate încă fecund. Odinioară el purtase multe și frumoase roade; bătăturit însă în curs
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
civili și să rămână în armată, până când apariția unor fapte concrete nu l-ar îndreptăți să renunțe la obligațiile militare, aflate în contrast cu credința primită prin botez. Tot astfel, creștinul nu poate înceta niciodată să rămână ca atare, până și în podoabele sale: Pentru că inelul nu trebuie să fie purtat de bărbați pe încheietură... ci pe degetul mijlociu... Gravările noastre să reprezinte un porumbel, sau un pește, sau o corabie împinsă de vânt, sau o liră muzicală, după cum a avut Policrates, sau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Noblețea purtării Împodobește mai mult decât aceea a uitării”; „Nu-i frumos cine se ține,/ Ci-i frumos cui Îi stă bine”; „Nu natura face femeia frumoasă, ci dragostea”.) „Frumusețea corpului are ceva de animal dacă nu se adaugă și podoabele inteligenței și ale cinstei.” (Democrit) „Frumusețea fizică e trecătoare. Dar frumusețea minții, bogăția spiritului și căldura inimii nu se pierd, ci cresc cu anii.” (Tennessee Williams) Decât să Întingi cu urâtu-n unt și să te uiți la pământ, mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
pe față”; „Spune prietenului tău o minciună și, dacă păstrează secretul ei, spune-i atunci adevărul”.) „Despre cei de aproape e bine să te informezi de departe.” (H. Papadat-Bengescu) „Scoateți respectul din prietenie și-i veți lua cea mai frumoasă podoabă.” (Cicero) Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitaretc " Prudență, prevedere, anticipare - imprudență, precipitare" Mai bine să-ți pară rău că ai tăcut, decât că ai zis. (Pentru alții este tocmai invers: consideră că este mai suportabil regretul de a fi vorbit, decât
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi, care s-a dus cu mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"95. De asemenea, conchide același critic literar că nici măcar "cunoașterea nu-i dă Anei Blandiana acea trufie care ne repugnă la alți autori, ca un însemn al parvenitismului în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sugestie de sfințenie (evocându-l pe sfântul Francisc d'Assisi, care s-a dus cu mâinile goale, în căutarea lupului feroce) și paralizează spiritul critic al citiorilor. Personajul liric, din poezia Anei Blandiana este o fată îmbrăcată în alb, fără podoabe, desculță, care vorbește simplu și cu un fel de resemnare tragică"186. Cenzurată în perioada comunistă, Ileana Mălăncioiu a fost obligată să-și reediteze volumul Urcarea muntelui, volum decimat de cenzură, la vremea respectivă, din cauza apetitului ei pentru adevăr și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
colega de suferință a naratoarei, fusese frumoasă, iubită, dar favorurile vieții o fragilizaseră prea mult și-i ascunseseră ridicolul de care orice trup omenesc (femeiesc cu precădere) se acoperă de la o vreme, cînd societatea nu-i mai recunoaște, datorită pierderii podoabelor erotice, nici un drept. La un moment dat, Renée și Nelly decid să se Împăieze la un taxidermist pentru a-și conforta iluzia eternității. Nunțile lor se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
existenței. ... Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe.". Sperăm că teza de față, confruntată în sfârșit cu tiparul, reprezintă mai mult decât un "In Memoriam" adus autoarei și că, așa cum notează și Domnul Profesor D. Micu în prefața acestui demers, ea constituie un studiu instructiv de istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
situație ce continuă cunoscutele experiențe similare eminesciene sau blagiene: "Glasul acelui ciudat strămoș/ De la care îmi vine iubirea aceasta prea mare". Baconsky pledează pentru o poezie a cărei substanță să constituie atmosfera ei emoțională, fără metafore rare, căutate, lipsite de podoabe stilistice. Senzual, poetul întinde mâna ca să simtă boarea în palmă sau petale de flori, ca atunci "când plutea pe migratoarea iubire". Un eminescianism, un "nu știu ce" îl învăluie, pentru că "fata morgana de jasmin" s-a ascuns în pieptul lui. Volumul "Cadavre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă îl consideră pe Ioan Alexandru "primul eretic" cu adevărat autentic din tânăra poezie, "care distruge toate urmele de academism, orice prețiozitate și podoabă stilistică"4. Prezenta tradiției prin Ioan Alexandru, format la școala liricii ardelene a lui G. Coșbuc, O. Goga, Lucian Blaga, se manifestă printr-un mesianism de factură specială, în sensul că există o chemare care nu mai presupune opreliști, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
absurzi. Jovialitatea în acest caz devine aparentă, pentru că de fapt ea ascunde fața tristă a noastră. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe. Adrian Păunescu "Ultrasentimente", E. P. L.,1965; "Mieii primi", Editura Tineretului,1966; "Fântâna somnambulă", E. P. L.,1968; Istoria unei secunde", Editura Cartea Românească, 1971; ed. II, 1972; "Viață de excepții", Albatros, 1971; "Repetabila povară", Scrisul Românesc, 1974. Așa cum s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pădurea a mîncat în ziua aceea mai mulți oameni decît a doborît sabia”5). în sfîrșitul trufașului Avesalom (un alt Marsyas), pădurea ia chipul destinului, devine o capcană aeriană, care-l anihilează într-un fel neașteptat, tocmai prin ceea ce constituia podoaba sa: „Cînd s-a întîlnit Avesalom cu oamenii lui David, era călare pe un catîr. Cînd catîrul a fugit cu el pe sub crăcile unui stejar mare, părul lui Avesalom s a încurcat în crengile stejarului și el a rămas spînzurat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și de alții: „corp de plumb”, „picioare de plumb”, „gene de plumb”, „lacrimă de plumb” „vise de plumb”15). Dintre multele întrebuințări ale plumbului, cele despre care se știe mai puțin sînt cele din arta funerară: statuete, flori, diverse alte „podoabe”. Marile cimitire au, la suprafață și în cavouri, „coroane de plumb”, „flori de plumb”, „vaze de plumb”. Azi, cînd pentru săraci sînt recomandate „sicriele ergonomice”, e imposibil de a înțelege „scenografia” din poemul lui Bacovia fără a ști ceva din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dacă judecătorii n-au putut-o crede cînd ea stăruia pentru asigurarea celor 1400 galbeni, pe care ea îi pretindea "din zestre", cum o puteau crede acum, cînd în "izvodul" de zestre, cu scrisul proaspăt, erau trecute atîtea obiecte de podoabă de aur, cu diamante, ori cu mărgean, apoi tacîmuri și rufărie de lux, ca la fetele de boieri mari? De exemplu: 7 rochii de mătasă, 24 bucăți cămeși și fuste, 7 șaluri și unul turcesc etc., etc., plus 3000 galbeni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și-ntruchipează întîi o năprasnică pavăză mare. O-mpodobește-mprejur, cu un cerc întreit o încinge Strălucitor de metal. Cureaua-n argint e lucrată, 470 Arma-i făcută din cinci metalice straturi. Deasupra El cu priceperea lui închipuie mii de podoabe. La început făurește pămîntul și cerul și marea, Soarele-n veci călător și luna rotată și plină, Stelele toate, ale cerului zodii și mîndra-i cunună, [...] Plăsmuie două frumoase cetăți locuite de oameni, 480 Unde se văd niște nunți și chef
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de-ale lor se suiră La metereze și stau cu bătrînii de pază la ziduri, 505 Ei o porniră, și-n frunte purceseră Palas și Ares, Care din aur erau și numai cu straiul de aramă, Mari și frumoși în podoabe de arme cum zeii s-arată Și vederoși între ei. Mai scundă-n făptură-i oștirea. Cînd după asta sosiră la locul ce lor li se pare 510 Bun de pîndire la rîul, din care beau vitele apă, Dînșii s-
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Lupu, București, 1987; Cristea, Fereastra, 128-143; Holban, Profiluri, 67-88; Rotaru, O ist., III, 725-753; Ștefănescu, Prim-plan, 199-212; Popescu, Teatrul, 125-140; Tihan, Apropierea, 106-117; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 267-270; Lovinescu, Unde scurte, I, 356-361, IV, 152-157, V, 9-13, 234-238; Virgil Podoabă, „Podul de gheață”, F, 1990, 2; Gheorghe Grigurcu, Nu trebuie să uităm!, CNT, 1991, 31; Marian Barbu, Aspecte ale romanului românesc contemporan, Craiova, 1993, 110-124; Simuț, Incursiuni, 260-272; Petraș, Lit. rom., 35-38; Ierunca, Dimpotrivă, 161-166; Valeriu Cristea, Literatura română merge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
2002; Poezia clasică și romantică de la Dosoftei la Octavian Goga, Brașov, 2002; Simbolism, modernism, tradiționalism, avangardă, Brașov, 2002. Ediții: Un destin istoric: Biserica Română Unită. Ancheta revistei „Vatra”, Târgu Mureș, 1999 (în colaborare cu Al. Cistelecan, Cornel Moraru și Virgil Podoabă). Repere bibliografice: Al. Cistelecan, Iulian Boldea, ECH, 1994, 1-3; [Rodica Draghincescu], Profil: Iulian Boldea (Istmurile dintre „scriitor” și „scriind”), „Zburătorul”, 1997, 1-3; Ovidiu Pecican, „Suntem artiștii provinciali, profesorii provinciali”, VTRA, 1997, 8; Ion Pop, Exerciții de lectură, VTRA, 1997, 8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
fi tăcere densă, impenetrabilă, se descoperă pe diverse căi (limbă, folclor, "instituții" antropologice) o viață culturală ce rezumă, în fond, "umila acțiune necontenită și obscură a mulțimilor, care nu numai că țin pe umerii lor palate și temple, cu toate podoabele și puterile lor, dar condiționează, fără știrea artiștilor celor mai personali, și cea mai înaltă artă", cum observa, la începutul secolului nostru tot Iorga (op. cit., 83), refractar cu bun temei la orice istorie care se mărginește a fi numai un
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lucru cu mari jertfe și având ca rezultat proiecția Europei contra agresiunilor otomane. O izolare de câteva generații, în secolul XVIII, a fost suficientă pentru a naște un sentiment de ruptură și a dramatiza relația cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de Revoluția franceză și de campaniile napoleoniene. Unii puneau accent pe ruptură, convinși că Europa e împărțită în două zone distincte. Alții, dimpotrivă, supralicitau ideea de unitate europeană, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]