3,246 matches
-
stilului oral conferă vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
un constant angajament civic și patriotic, o conștiință matură în judecarea situației politice contemporane. 41 Nu este nevoie să insistăm: există în rafturi jurnalistica, exemplară prin varietate tematică și temeinicie a argumentației, prin valoarea stilistică a discursului și prin tensiunea polemică. Nu vorbim acum despre scăderile (explicabile, nu și scuzabile) ce țin de persoană și de epocă, cum ar fi accentele antisemite și xenofobe, un naționalism ce vine în contradicție cu deschiderea sa către valorile universale. Accentuăm însă pe moralitatea artistului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
este nevoie de argumente în plus. Totuși, cred că nu au fost aduse dovezi convingătoare pentru „sceneria” ce ar fi avut drept scop „eliminarea” incomodului jurnalist de la Timpul. Până să devină istorie general acceptată, ipoteza în discuție generează un context polemic cu aspecte îngrijorătoare pentru atmosfera intelectuală din România de azi. Oare cât servește memoriei culturale specularea biografiei marelui scriitor în linia tradiționalei înclinații „mioritice” spre bocetul auto victimizant? Cu cât este mai bine percepută valoarea operei dacă i se compune
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
înțelege, nu au ignorat nici spectaculosul biografic, aserțiunile xenofobe și antisemite, prezente în jurnalistica „militantă” și explicabile atât prin contextul social-politic, cât și prin factorul subiectiv, personal (dar, evident, fără a fi dominanta gândirii scriitorului). Accentele pamfletare exagerate din rațiuni polemice, datorate, poate, și convingerii intime că „Sucul învietor al gândirii este patima” (însemnare pe un manuscris), nu pot îndreptăți pe nu știu care bloger să-și legitimeze pulsiunile legionaroide și antisemite invocând numele lui Eminescu. Acesta este un abuz! La fel de abuziv este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în România „capitalistă”! (revista Plumb, iunie, 2013) 108 Dulci aventuri pe câmpii internetului Se întâmplă că, nu mult timp în urmă, încep să găsesc în poșta electronică articole trimise de o tânără și talentată jurnalistă. Teme de mare actualitate, atitudine polemică, frazare sprintenă. Îi mulțumesc, cu atât mai mult cu cât ideile și observațiile sale te invită să-ți verifici propriile opinii, să cauți un răspuns rațional la numeroase întrebări și neliniști ce agită publicul în ultima vreme. De pildă, marea
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
stilului oral conferă vioiciune și o detașare simpatică de „spectator-comentator” bine antre 172 nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și supremație introduse de către Curte, nu a putut fi ratificat după ce cetățenii Franței și Olandei l-au respins prin referendum. În acest capitol, vom încerca să analizăm implicațiile acestor cazuri în procesul de construcție europeană și cum, prin deciziile sale polemice, Curtea și-ar fi putut depăși funcțiile jurisdicționale, intrând în activism judiciar. De asemenea, vom încerca să aflăm în ce măsură contribuția Curții la integrarea europeană a fost prevăzută de către guvernele semnatare ale tratatelor sau dacă a reprezentat vreo consecință neprevăzută în
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
plac"96. O interesantă dizertație pe aceste teme găsim într-o scrisoare către Kronprinz din iulie 1910, premisa fiind lectura cărții lui Alcide Ebray La France qui meurt, pe care i-o și trimitea. Martha Bibescu observa că "este cartea polemică a unui jurnalist disperat pentru că și-a pierdut slujba". Se informase deja asupra autorului: "un diplomat improvizat, creat de Delcassé [Théophile Delcassé, diplomat și ministru de Externe al Franței C.I.] și care și-a pierdut rostul de a fi în
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
mult ca oricând câtă nevoie ai de o prietenie adevărată și înțeleg din ce în ce mai bine această fairness a caracterului tău. Am terminat de curând cartea lui Alcide Ebray, La France qui meurt, și o trimit astăzi Alteței Voastre imperiale. Este cartea polemică a unui jurnalist disperat pentru că și-a pierdut slujba. Într-un cuvânt, este exemplul a ceea ce poate face un funcționar disperat pentru că a fost dat afară. M-am informat în legătură cu autorul: un diplomat improvizat, creat de Delcassé99 și care și-
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
drd. Carmen Agoutin, iar intenția, salutată de altfel de toți participanții, de a dezbate situația carierei didactice în contextul schimbărilor de pe piața muncii și a noii legi a învățământului precum și educația pentru formarea continuă s-a materializat într-un dialog polemic și foarte consistent. După două ore de dezbatere, am rămas cu una dintre concluziile desprinse, și anume: nici o reformă în educație nu se va putea face fără participarea directă a fiecărui profesor, fără implicare și forța credinței în mai bine
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
hibă, nici un ascuns defect de fabricație, devoalat într-un moment de oboseală. Dacă toți cei din lumea presei culturale ar fi ca Teodora Stanciu, aș putea emigra liniștit. Ce să mai ai de criticat, la ce să te mai referi polemic? Noroc că trăim în România și niciodată nu ne vom plictisi în Bucureștii literari și artistici. Din tot Radioul public, șefilor pe secție, pe ramură și pe profil le-a cășunat tocmai pe Teodora Stanciu și pe emisiunea Revista Literară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
în fine că a fondat de-a lungul anilor, în exil mai multe reviste românești: Caiete de Dor, Ethos. Limite. Cărțile lui, adunând selectiv dovezile acestei îndelungate activități: pagini de jurnal, rămase ca prin minune nedistruse, poeme, cronici, recenzii, articole polemice, exegeze la lucrări filozofice greu accesibile (cele ale lui Lévinas, de pildă) au apărut toate la Editura Humanitas după 1989. Doar lectura lor atentă ne ajută să ne dăm seama de competența comentatorului, de verbul polemistului, de intransigența pamfletarului, de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
filosofic, pe cel al lui Nietzsche, care crede că afirmația și creația nu trebuie să aibă suport negativ. În accepția lui Deleuze, Între Hegel și Nietzsche nu există, filozofic vorbind, posibilitatea unui compromis. Filosofia lui Nietzsche are o puternică dimensiune polemică și este cu totul anti-dialectică dacă avem În vedere că dialectica este gândirea omului teoretic, este reacție Împotriva vieții, are pretenția că judeca viața, ca o limitează că o măsoară. În Différence et répétition, Deleuze propune o nouă viziune asupra
Caleidoscop by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93362]
-
conștiinței îi aparține lui Immanuel Kant și marchează beneficiile teoretice ale evoluției concepțiilor către idealismul transcendental (context vizionar care a găzduit, se pare, până la vremea lui, cel mai bine constelația tematică a "unității"). Gânditorul din Königsberg părăsește, într-o manieră polemică ce face intrarea în scenă a celebrelor sale cumpăniri antinomice, doar argumentul dualismului (pe care ajunge să-l considere inconsistent), dar nu și teza conștiinței unitare, căreia îi va da o expresie desăvârșită (rămasă exemplară până la considerațiile actuale din psihologie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Mulți studenți spun: „E foarte greu pentru noi să înțelegem cum au fost bătuți acei oameni, cum trebuiau să se umilească pentru un vârf de țigară, cum erau batjocoriți etc.”. În discuțiile pe marginea cărților menționate anterior am avut adeseori polemici - mi-aduc aminte de o generație de prin 2003, când am polemizat acut pe mărturia discutabilă a lui Constantin Noica - Rugați-vă pentru fratele Alexandru; seminarul se terminase de mult, era târziu, dar studenții nu voiau să plece - stăteau acolo
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Zenon, îl numea chiar pe Socrate un măscărici (scurra Atticus)29. Ironia socratică este o mare ironie dacă, în general, poziția lui Socrate este epuizată prin conceptul de ironie, ceea ce vom aprecia mai de aproape ulterior. În marea ironie, relația polemică cu cei din jur dispare. Așa cum am indicat deja, se pot rezolva prin acest fel de ironie două probleme. Ironia poate fi un refugiu pentru sufletul ce vrea să se sustragă relației cu lumea exterioară, cu ceilalți oameni, cu formele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie egoistă, aflîndu-se într-o continuă luptă cu lumea. Dimpotrivă, humorul trebuie să fie desprins de lume; el îi apare ca expresia unei seriozității vitale religioase și a conștiinței că aparține unui întreg. Ironia se cuvine să fie aristocratică și polemică, pe cînd humorul este împăcat cu lumea și se sprijină pe o credință păstrată în ciuda tuturor absurdităților. (Skrifter, XII, pp. 35-119). Dimpotrivă, mai tîrziu, după ruptura sa definitivă cu teologia speculativă, Kierkegaard nu mai consideră humorul ca pe un punct
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
te transpui în opinii despre viață clădite pe o cu totul altă bază decît cea proprie. Și totuși mulți au făcut probabil experința că cu cît s-au dezbărat mai mult de presupunerile dogmatice și totodată de stările antipacice și polemice pe care le creează ușor munca de emancipare, cu atît au căpătat mai tare convingerea că există o viață spirituală omenească independentă, ce s-a dezvoltat istoricește sub variate influențe din partea religiei și a științei, dar în primul rînd din partea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
politizarea devine de neevitat în anii ’30, dar și până atunci orientările radical antiacademiste, antiestablishment nu sunt în nici un caz doar de natură estetică. Nu voi deschide aici discuția receptării avangardei, pentru că nici Dan Gulea nu insistă asupra acestei dimensiuni polemice; el o presupune cumva depășită, precizând, de fiecare dată când este cazul, poziția pe hartă a extremiștilor sau a moderaților (autorul oferă drept exemplu un grafic, cu o axă de la extremă stânga la extremă dreapta, pe care plasează autori și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Dictaturii Comuniste din România, Raportul Final, discursurile președintelui Traian Băsescu din 18 decembrie 2006 și 14 aprilie 2009, în care dictatura comunistă a fost categoric condamnată. O altă problemă este absența noțiunii larg împărtășite de bun comun, alături de natura foarte polemică și deseori absurdă a dezbaterilor politice. 7. Care ar fi problemele pe care țara și regiunea trebuie să le adreseze în viitorul apropiat? Să scape de oligarhii corupți, de mogulii mass-media, de monopolizarea sferei publice acestea mi se par a
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
mai str(lucitoare publica(ii au fost cele care au ilustrat talentul marilor pamfletari. Daniel Defoe a editat singur, între 1704 și 1713, Revue, biși apoi trihebdomadar. Ziarul conținea puține știri și cuprindea, în esență, un lung articol politic, adesea polemic. Exemplul său a servit lui Steele și Addison pentru a edita Tatler (babillard), trihebdomadar, care a apărut între 1709 și 1711, apoi pentru Spectator al lui Addison, cotidian ce a fost sufocat de taxa de timbru în 1712. Această publica
Istoria presei by Pierre Albert [Corola-publishinghouse/Science/969_a_2477]
-
o prietenie specială între cele două personaje, prin care ajung să se tolereze reciproc. Nu ajung neapărat la un punct comun al poeziei, deși finalul indică acest lucru, dar se tolerează și acceptă alteritatea. Este o caldă și tandră prietenie polemică între două făpturi distincte, dar care până la urmă, deși foarte diferite, găsesc calea spre comuniune și alchimie. A.C.: Asta-i bine spus. Crizele mi-au reînnoit avântul poetic. De multe ori am vrut să mă opresc din drum și Ruxandra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
situații. Cei doi își impart perfect porția de discurs în funcție de gabarit intelectual, cam două treimi Tismăneanu, o treime Mihăieș. E un dialog de confirmare și ultraconfirmare pentru că cei doi nu au nici măcar un singur moment de contrazicere, de nuanțare oarecum polemică a unor idei, ipoteze. Se protejează când apar subiecte incomode. N-am avut niciodată un prieten așa de apropiat încât să nu-l pot contrazice aproape deloc, scuzați-mi autoreflexivitatea. Cei doi se completează unul pe altul sau se repetă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
manifestându-se, mai degrabă, ca polemist, prezentându-și agresiv și ușor arogant argumentele, avântându-se în perimetrul divergențelor publice nu cu tactul politicianului, ci cu armele publicistului. Or, în noul context, domnia sa ar fi trebuit să-și exerseze nu spiritul polemic, ci diplomația. Dacă adaug la toate acestea nenorocul politicianului nu foarte experimentat de a face parte dintr-un guvern ultraminoritar și, prin urmare, mereu atacat din toate părțile, plus ghinionul de a trebui să facă față unui inamic politic extrem de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
individuali sau colectivi să realizeze acte de limbaj controlate, să aibă o grijă mai mare sau mai mică în privința enunțurilor (distanța) și să le ofere auditoriului (tensiunea) spre a produce mesaje de implicare, de interpelare sau de asociere. Didactic și polemic sînt două opțiuni retorice posibil de actualizat în discursul politic, în aceeași măsură cu opțiunile între sensurile clare și cele ascunse. Strategiile argumentative funcționează în toate operațiile logico-discursive spre a construi schematizări acceptabile, adică reprezentări ale obiectului discursului, dar și
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]