2,765 matches
-
Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). În perioada anilor 1973-1978 a urmat cursurile Liceului Colegiul Național Frații Buzești din Craiova, fiind membru al cenaclului școlar și colaborator al revistei liceului . A urmat cursurile Universității Politehnice din Timișoara, Facultatea de Chimie, între anii 1979-1984. De asemenea, a urmat cursuri postuniversitare de administrație la Facultatea de Drept și Administrație Publică a Universității de Vest din Timișoara (2001), iar în anul 2012 a obținut titlul de doctor al
Horia Dulvac () [Corola-website/Science/332535_a_333864]
-
Lascăr Catargiu Hussar și cumnatul său, Carol Schulder, au fost expulzați din România, sub acuzația că au incitat demonstrații antiguvernamentale la Camera deputaților. În anii de exil în Germania Hussar a studiat la secția de mecanică și electrotehnică a Institutului Politehnic din München. Primind permisiunea de a se întoarce după câțiva ani în România, a înființat un birou tehnic, de asemenea a fondat și condus ca director literar colecția „Biblioteca de popularizare pentru știință, litere, arte” a casei de tipografie Samitca
Iosif Hussar () [Corola-website/Science/332602_a_333931]
-
Gheorghe Duca, (n. 3 februarie 1847, Galați - d. 7 august 1899, București) a fost un inginer, reformator al învățământului politehnic (1881), membru fondator al Societății Politehnice. A fost fiul generalului Ion Duca, fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza și tatăl lui Ion Gheorghe Duca, om politic liberal român care a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
Gheorghe Duca, (n. 3 februarie 1847, Galați - d. 7 august 1899, București) a fost un inginer, reformator al învățământului politehnic (1881), membru fondator al Societății Politehnice. A fost fiul generalului Ion Duca, fost ministru sub Alexandru Ioan Cuza și tatăl lui Ion Gheorghe Duca, om politic liberal român care a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
la departamentul agriculturii, comerțului și lucrărilor publice, inginerul Gheorghe Duca a fost numit în post de director al „Școalei de Poduri și Șosele” din București. În această calitate a depus o muncă deosebită, având ca model programele didactice din învățământul politehnic francez. În 1875, Școala de Conductori a fost transformată în „Școala de Poduri și Șosele”, cu o durată de studii de patru ani și a eliberat primele diplome de inginer în 1879. În funcția de director și profesor, după cum afirmă
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
construit locuințe de serviciu. În anul 1897, inginerul Gheorghe Duca a fost numit director al lucrărilor portului Constanța, unde va rămane să lucreze timp de doi ani, până la sfârșitul prematur al vieții sale. Gheorghe Duca fost membru fondator al Societății Politehnice și ales vicepreședinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881). A fost președinte în exercițiu de două ori, în anii 1883 si 1890. A dat o atenție deosebită publicației Buletinul Societății Politehnice. S-a stins din viață la 7 august
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
sale. Gheorghe Duca fost membru fondator al Societății Politehnice și ales vicepreședinte în primul comitet de conducere (decembrie 1881). A fost președinte în exercițiu de două ori, în anii 1883 si 1890. A dat o atenție deosebită publicației Buletinul Societății Politehnice. S-a stins din viață la 7 august 1899, în mod surprinzător, lăsând în urmă multe proiecte începute, dar nerealizate. Într-o perioada de viață relativ scurtă, de numai 52 de ani, datorită calităților sale, puterii de muncă și energiei
Gheorghe Duca (inginer) () [Corola-website/Science/332698_a_334027]
-
A avut patru copii: Nicolae, ajuns colonel, Zoe, Viorica și Margareta. Tânărul Arion s-a decis de timpuriu pentru o carieră militară. El a fost admis la „Școala de Ofițeri” din București (1855-1857), și după absolvirea ei, a urmat „Școala Politehnică din Paris” precum și „Școala de Artilerie și Geniu” la Metz (1857-1861). Ca urmare, a devenit sublocotenent (1857) și locotenent (1861). Arion a avansat rapid în cariera militară și mai departe, obținând gradele militare de căpitan în 1864, de maior în
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Bernhard F. Rothenstein (4 ianuarie 1924 Timișoara- 31 martie 2009 Timișoara) a fost un inginer și fizician român, de origine evreu, profesor de fizică teoretică la Institutul Politehnic din Timisoara. S-a născut la Timișoara din părinți evrei moldoveni :Jean Rothenstein, născut la Fălticeni, și Liza născută Walder, din Galați. A studiat la Liceul C.D. Loga din orașul natal, de unde a fost exclus în urma legilor rasiale în anul
Bernhard Rothenstein () [Corola-website/Science/333739_a_335068]
-
Ștefan Romașcanu, Nuni Russo și Gheorghe Kurtag. În tinerețe a devenit membru al Partidului Comunist în ilegalitate. După căderea regimului antonescian, a făcut studii universitare la Politehnica din Timișoara. Ulterior a predat fizica la Facultatea de Agronomie și la Institutul Politehnic, obținând cu timpul, postul de profesor. S-a preocupat mai ales de fizica corpului solid și de magnetism, domeniu în care și-a scris teza de doctorat, precum și numeroase articole în jurnale de fizică din România și din lume. Lipsa
Bernhard Rothenstein () [Corola-website/Science/333739_a_335068]
-
profesor. S-a preocupat mai ales de fizica corpului solid și de magnetism, domeniu în care și-a scris teza de doctorat, precum și numeroase articole în jurnale de fizică din România și din lume. Lipsa de mijloace materiale de la Institutul Politehnic în diverse perioade ale regimului comunist i-a pretins o mare ingeniozitate în planificarea și executarea experiențelor. A fost ajutat de colaboratori, studenți și foști studenți, care au fost coautori la publicațiile sale. În a doua parte a carierei sale
Bernhard Rothenstein () [Corola-website/Science/333739_a_335068]
-
Părinții lui Ferenc Radó erau Arthur Radó și Melita, născută Stillmann.. Radó a învățat la o școală elementară evreiască ,apoi s-a distins la învățătură ca elev al Liceului israelit din Timișoara. În anul 1939 a fost admis la Institutul Politehnic din București, clasându-se pe locul trei dintre circa o mie de candidați la concursul de admitere. Studiile la Politehnică erau de la bun început umbrite de apăsătoarea atmosferă antisemită ce dăinuia acolo încă din anii 1920, studenții evrei fiind adesea
Ferenc Radó () [Corola-website/Science/333817_a_335146]
-
Spania ⦁ Muzeul de Artă Contemporană, Salamanca - Spania ⦁ Muzeul de Artă Contemporană, Malabo - Guineea ⦁ Muzeul Arte Actual, Aylon - Spania ⦁ Muzeul de Cuenca, Cuenca - Spania ⦁ Muzeul de Artă Contemporană, Segobre - Spania ⦁ Muzeul de Deifontes, Deifontes - Spania ⦁ Muzeul de Armilla, Granada - Spania ⦁ Institutul Politehnic, Mexico City - Mexic ⦁ Institutul Francez din America Latină, Mexico City - Mexic ⦁ Muzeul de Zarsuela del Monte - Spania ⦁ Muzeul Civico, Spilimbergo - Italia ⦁ Fundația Paul Ricard, Paris - Franța ⦁Centrul Cultural al Ambasadei Mexicului, Brasilia - Brazilia ⦁ Muzeul de Pictur Sf. Frajou, Franța ⦁ Donde Sayago
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
parcurgerea unui curs de perfecționare, este avansat la gradul de locotenent pilot de avioane de vânătoare. În perioada 1943-1948 Pimsner a activat la diferite unități de aviație ca ofițer pilot. În 1943 s-a înscris la Facultatea Electromecanică a Școlii Politehnice din București la Secția de Mașini Termice, pe care a absolvit-o în 1947, devenind inginer electromecanic cu specialitatea aviație. În 1949 a fost avansat la gradul de căpitan inginer și mutat ca șef birou de studii la Facultatea de
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
Institutul de Energetică al Academiei Române, condus în aceea perioadă de acad. Remus Răduleț. Aici Pimsner a promovat la gradul de șef de laborator, funcție pe care a deținut-o până în anul 1968. În această perioadă și-a elaborat în cadrul Institutului Politehnic București teza de doctorat cu titlul "Contribuții asupra unei metode de mărire a forței de tracțiune a motorului turboreactor", pe care a susținut-o în anul 1963. În 1963 i se decernează Premiul de Stat pe 1962 pentru lucrările de
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
pe 1962 pentru lucrările de cercetare elaborate la Institutul de Energetică și la Academia Tehnică Militară, publicate în lucrarea "Exploatarea rațională a gazelor naturale". În 1965 își reia activitatea didactică la Catedra de Termotehnică de la Facultatea de Mecanică a Institutului Politehnic în calitate de conferențiar (1965-1971) și apoi de profesor (1971-1976). La Facultatea de Mecanică a predat cursuri de termodinamică tehnică (termotehnică). În 1971 a obținut titlul științific de doctor-docent în științe tehnice, iar în 1972 dreptul de a conduce lucrări de doctorat
Victor Editura Pimsner () [Corola-website/Science/333234_a_334563]
-
(n. 11 august 1892, Błonie - d. 12 mai 1970, Londra) a fost un politician, general polonez. Dorind să devină inginer a studiat șase semestre la Institutul Politehnic din Riga. În 1913 a fost mobilizat în armata rusă. În februarie 1917 a absolvit Academia Militară din Petersburg. După lovitura de stat bolșevică din noiembrie 1917 W. Anders s-a înrolat în Armata poloneză. A făcut studii de perfecționare
Władysław Anders () [Corola-website/Science/333280_a_334609]
-
și misionar redemptorist ridicat ulterior la cinstea altarelor. În interior există remarcabile decorații neoclasice și din secolul al XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
neoclasice și din secolul al XX-lea, cum ar fi sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
studiat istoria. S-a aflat timp de câteva săptămâni la Berlin și Dresda (1825), unde a studiat colecțiile locale de artă și a preluat experiența organizațiilor acestora. În perioada anilor 1826-1832 a studiat desenul tehnic la Școala Pregătitoare pentru Institul Politehnic. În 1842 a fost membru corespondent al Societății Științifice din Cracovia. În anii 1844-1848 a activat didactic la Școala de Arte Frumoase din Varșovia. Cu câteva luni înainte de moarte, a devenit redactor artistic al publicației „Tygodnik Ilustrowany”.
Jan Feliks Piwarski () [Corola-website/Science/333323_a_334652]
-
pentru Reforme și Democrație “Moldova Modernă”. s-a născut pe 11 iulie 1959, în satul Mingir, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, URSS. Și-a petrecut copilăria în trei sate vecine, Horjești, Mingir și Cărpineni. A absolvit facultatea de electrofizică a Institutului Politehnic din Chișinău, facultatea de filologie a Universității de Stat din Moldova, facultatea de jurnalistică și științe de comunicare a Universității Libere Internaționale din Moldova, Universitatea de Stat din Letonia. A făcut cursuri de jurnalism practic în Florida, SUA (1994) și
Valeriu Reniță () [Corola-website/Science/333407_a_334736]
-
a ales să emigreze după Revoluția din Octombrie din 1917. El a lucrat la baza agricolă Șatilov pe care a creat-o lângă Tver. În 1924, sa întors la Moscova, unde a fost angajat ca profesor de grădinărit la Colegiul Politehnic Agricol. În 1927, Haruzin a fost arestat de Administrația Politică de Stat, dar a fost eliberat curând fără vreo învinuire. În 1931, a fost arestat pentru a doua oară, împreună cu fiul său Vsevolod pentru presupusa „propagandă antisovietică”. La 3 aprilie
Aleksei Haruzin () [Corola-website/Science/334615_a_335944]
-
Horia Maicu și Nicolae Cucu, este ridicat Mausoleul din Parcul Carol. Tot în 1963 se încheie construcția Complexului expozițional „Romexpo”. Acesta are o formă circulară, cu o cupolă metalică de mare deschidere. În 1966 se inaugurează noul local al Institutului Politehnic din București, complex de clădiri proiectate de Octav Doicescu și care totalizează o arie desfășurată de circa 400.000 m. Doi ani mai târziu, încep lucrările de construire a complexului din centrul Capitalei, cuprinzând Hotelul Intercontinental (finalizat în 1970) și
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Secession. Pe atunci tolerantă și cosmopolită prin poziția strategică la încrucișarea drumurilor comerciale între Est și Vest, a spijinit o arhitectură nouă, bogat decorată cu stucaturi, majolică și fier forjat, cu adevărat scenografică. Palatul Apollo Artizanii ei provin de la Școala Politehnică din Budapesta și au fost influențați fie de stilul romantic unguresc al lui Odon Lechner (Komor Marcell, Dezso Jakab, Sztarill Ferenc), fie de geometrismul unghiular al școlii vieneze (frații Vago, Valer Mende), fie de așa numitul “Coup de fouet” al
Timișoara și Oradea: “Un alt stil Liberty” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105815_a_107107]
-
cu câțiva ani, conducea tramvaiul, în mod simbolic, în orașul de pe Bega, depănându-și amintirile. Întrucât din cauza dosarului său posibilitatea de a intra în învățământul superior era mai mare ca absolvent de școală tehnică, a reușit să intre la Universitatea Politehnică Timișoara. Din cauza mișcărilor studențești din 1956, ce s-au răspândit din Ungaria spre Banat, "pentru grave abateri de la morala proletară", Ioan Holender este exmatriculat din toate facultățile din țară pentru faptul de a fi participat la aceste manifestări. O mare
Ioan Holender, un arhitect al dialogului între muzică și beneficiarii ei by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105828_a_107120]