3,622 matches
-
ceea ce numim astăzi Site-Specific Art. Din același registru, Yves Klein și Arman, prin cele doua lucrări „complementare―, Le Vide si Le Plein, transferă valența de operă de artă de la conținut, la adăpost. Opera de artă devine spațiul galeriei. Din perioada postbelică, putem vorbi despre artă conceptuală, dar și despre o adevărată mișcare de „eliberare― a operelor de artă din muzee. Din ce În ce mai multe forme de artă (Public Art, Land Art, Site-Specific Art), se dezvoltă În afara instituției muzeului și deseori, sunt imposibil de
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
În general creșterea populației suprafețelor adiacente orașelor, În detrimentul centrului, alături de schimbarea raporturilor atât dintre nucleu și periferie, cât și dintre urban și rural. Cu rădăcini În secolul al XIX-lea, suburbanizarea a Început să se manifeste cu precădere În perioada postbelică, odată cu procesul de redistribuire a populației, devenind dominantă, conform cercetărilor, În anii 1960. (Hall / Hay: 1980; van den Berg: 1982) Teoretizarea sa a fost trecută prin prisma descentralizării urbane sau metropolitane, iar drept primă recunoaștere oficială, anii 1960 descriu forma
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
același timp Însă, această expansiune aparent informală trădează o structură generală care subminează orașul istoric: Zwischenstadt este un nouvenit, un stadiu intermediar către un viitor incert. Cu toate acestea, Zwischenstadt n-ar fi putut să se dezvolte fără prosperitatea epocii postbelice. Mobilitatea individuală crescută, cererea de spații de loisir sau cu caracter sportiv au Împins către o extindere a așezărilor, cu toate că nedublată de o creștere comparabilă a populației. Între-orașele pot fi clasate drept non-locuri, ori spații de trecere individuală. Aflate Între
Polarităţile arhitecturi by Ilinca PĂUN (CONSTANTINESCU) () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92982]
-
motivelor, temelor și ideilor poetice, stabilirea de filiații și influențe posibile și plauzibile, descifrarea originalității, analiza mijloacelor de expresie artistică (limbaj poetic - adecvare - inadecvare - lexic etc.Ă. Critic de maximă încredere al poeziei, Vladimir Streinu înscrie în critica interbelică și postbelică un moment al înaltei profesionalități estetice. Iată de ce subscriem integral aprecierii primului său monografist, Serafim Duicu: "Vladimir Streinu manifestă o vocație aparte pentru poezie și o sensibilitate deosebită la cordurile lirei sub orice înfățișare s-ar fi transmis acestea. Istorie
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
să recunoaștem - concludentă. Am reținut rândurile de un rar dramatism cu privire la destinul lui Vladimir Streinu în epoca dogmatismului proletcultist, cuprinse în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (versiune revizuită și augmentată, Editura SemnE, București, "Ă: Prezența postbelică în Revista Fundațiilor, articolele din Dreptatea țărănistă precum și rolul de sprijinitor al poeților generației războiului sunt suficiente pentru plasarea sa în categoria decimabilă sau marginalizabilă a reacțiunii; eliminat din învățământ și din presă, pauperizat până spre limitele supraviețuirii, cu părinții
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Ce altceva puteam de altminteri crede despre cei care, suferind de gazetărită, îl numeau pe Noica, în anii imediat postdecembriști, moșulică de la Păltiniș, sau pe fostul ministru al culturii (e vorba de Andrei Pleșu) "cea mai teribilă calamitate" a României postbelice. Ziariști care-l ponegreau pe Nichita Stănescu sau alte valori ale culturii noastre, confundînd publicistica nici mai mult nici mai puțin decît cu scatologia, cu somnambulismul sau coprofagia. Acei gazetari, tamburii majori ai presei, care au făcut și mai fac
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
războiului, Stalin își exprima prețuirea față de "eroismul fără seamăn în muncă al femeilor sovietice și a slăvitului nostru tineret, care pe umerii lor au purtat greutatea cea mai mare a muncii în fabrici, uzine, colhozuri și sovhozuri")35, în perioada postbelică se constată că la nivelul discursului se păstrează o imagine tradiționalistă a rolurilor de gen, femeia trebuind să revină în poziția sa inițială de dinainte de război 36. În timpul războiului, femeile au fost solicitate și în scopuri propagandistice, prin crearea în
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
României comuniste rezidă tocmai în presiunea imensă care a fost pusă asupra femeilor, aceea de a presta ambele funcții, atât pe cea productivă, cât și pe cea reproductivă. Nu putem nega, însă, aportul statului socialist la emanciparea femeii în perioada postbelică, mai ales în ceea ce privește accesul egal la educație și muncă 16. Discursul mobilizator promovat în timpul regimului comunist, care accentua triplul rol al femeii (muncitoare, soție, mamă) a jucat un rol important în crearea unei pături consistente de femei cu o anumită
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
cu puține amendamente, o succesiune încă neîncheiată de epoci și regimuri politice. Politica modelajului Din aceste succinte relatări ale relatărilor, se pot observa, în primul rând, topicele lipsă. Pentru cei familiarizați cu axiomele istoriei comunismului, ale feminismului sau ale educației postbelice, interviurile par cel puțin incomplete. Lipseșe discursul de autovictimizare, dar și autosituarea bine precizată în cuprinsul genului 6 feminin; lipsesc referirile directe la cunoscutele politici "pentru femei" promovate de regimul comunist 7. Se pare că lectura adecvată pornește, de această
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
și independent spre a-și putea valida nelimitat forțele În serviciul culturii și libertății omenești”. După război, România se Întregise În hotarele ei istorice și trăia, mândră, conștiința unei mari națiuni printre țările balcanice ale Europei centrale În configurarea ei postbelică. O nouă conștiință animă spiritualitatea vremii, În primul rând, ca revers. „După mari jertfe dureroase ne regăsim În fine satisfăcuți de a fi văzut idealul național de Întregirea neamului, realizat. Dar o luptă grea abia isprăvită, o nouă luptă Începe
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
critica sau alt domeniu de creație ar putea da directive personale și lua inițiative proprii), că ar fi lipsită de creația de idei, care, oricât ne-am strădui s-o inventăm, conform principiului speranței creștine, este total inexistentă în România postbelică. Lucrurile nu stau chiar astfel. Intenția de creație, de personalizare a efortului critic și chiar de confruntare internațională (ceea ce la generația anterioară Lovinescu Călinescu n-a constituit o preocupare, critici total necunoscuți în străinătate) a existat. Nu formidabilă, este drept
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu este o simplă copie a acestuia, datorită remotivării simbolice care se produce: "numele propriu, de regulă, structurează textul narativ"170. Studiul de poetică a onomasticii realizat de Mihai Ignat analizează romanul românesc de de la începuturile sale și până în epoca postbelică. Analizând rolul numelor proprii în "dimensionarea estetică a operei narative", lucrarea lui Mihai Ignat este, așa cum se mărturisește, una de studiu sistematic al numelor proprii din romanul românesc, propunându-și ca temen recurent în descrierea "limitelor de caracterizare a numelui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
escrocat de trei milioane, și, profitând de bombardamentul din 4 aprilie, a dispărut din București) trăiește experiența reîntoarcerii în timp, la episodul bombardamentului. Sunetul "neverosimil" al sirenei marchează trecerea în teritoriul Irealului, traducând un anumit tip de fantastic specific nuvelelor postbelice 226: lumea Irealului nu este percepută ca diferită de cea a Realului, ci ca "un singur continuum, prin care se trece liber, nestânjenit, în ambele direcții (...) Gore trece din prezent în trecut " (această parataxă a lumilor contrafactuale se întâlnește și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Narațiunea mitică", în Litere în tranziție, Editura Cartea Românească, București, 1998. Manolescu, Nicolae, Desenul din covor, Editura Cartea Românească, București, 1988. Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc, Editura 100+1 GRAMAR, București, 2005. Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. II, Proza. Teatrul, Editura Aula, Brașov, 2001. Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008. Mauss, Marcel, Eseu despre dar, Editura Polirom, Iași, 1997. Simion Florea Marian, Sĕrbătorile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Cu cărțile pe masă, Curtea Veche, București, 2000, cuvânt înainte și culegere de texte de Mircea Handoca, p. 204. 5 Ovid S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, Editura Universalia, București, p. 313. 6 Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol. II, Proza. Teatrul, Editura Aula, Brașov, 2001, p. 19; despre influența lui Caragiale scrie și Monica Spiridon, în Interpretarea fără frontiere, Editura Echinox, Cluj, 1998, p. 20: "Eliade pare să fi detectat filoanele subterane de sens
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1988, Viața Românească, pp. 182-183. 46 Mircea Muthu, "În curte la Dionis", în Dicționar analitic de opere literare românești, A-M, coordonare și revizie științifică: Ion Pop, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007, p. 425. 47 Nicolae Manolescu, Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu, vol.II, Proza. Teatrul, Brasov, Editura Aula, 2001, p. 17. 48 Idem, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Pitești, Paralela 45, 2008, p. 866. 49 Monica Spiridon, Interpretarea fără frontiere, Editura Echinox, Cluj, 1998
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
singura care acceptă ca reale și esențiale atât obiectul cât și subiectul, atât elementele cât și structura, atât substanța cât și funcția..."745. În această nouă paradigmă sunt incluse și o serie de concepții ale unor filosofi români interbelici și postbelici, care dovedesc un caracter integrator-dialectic, holist-complementarist, autoarea vorbind chiar despre "prezența unei matrici filosofice holist-complementariste tipice în spiritualitatea românilor"746. Sunt amintiți, în acest sens, O. Onicescu, I. Barbu, C. Noica, C. Rădulescu-Motru, St. Lupasco, Șt. Odobleja, N. Georgescu-Roegen, Mircea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lu’ tanti Varvara. (Stelian tănase). Istoriile tenebroase din aceste două cărți ilustrează teoria lui Zimbardo. Descriu niște grupări de complotiști, niște alcătuiri sociale care au venit din subterane, au ajuns la putere și au impus apoi norma socială În România postbelică. Dar nu prin evoluție democratică, dezbatere de idei sau consens, ci prin lupte fratricide, trădări, reglări Între subgrupuri și lichidarea fără milă a celor Învinși. E vorba de idealizații ilegaliști a căror principală preocupare era instituirea controlului psihosocial total asupra
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
condiții de panică, de frică, „omul se inferiorizează”. Condițiile timpului determină „renunțarea la personalitate (...) unul dintre relele cele mai mari ale vremii noastre”. Era În 1947, cu valuri de epurări, arestări, prigoniri. tensiunea nervoasă a epocii contrazicea principiile evoluției: „spiritul postbelic este antievolutiv” pentru că „se vrea revoluționar și Îl atrage mai Întâi distrugerea”. Schimbările bruște provoacă „antievoluționism”, frica netezește drumul urii și al violenței, iar „frica socială” este una dintre „cele mai puternice boli ale timpului nostru”. Boala timpului este teama
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Marianei Drăgescu, în apartamentul ei din București. Mai târziu, Elena Praporgescu, fostă Codreanu, rămasă pentru a doua oară văduvă, avea să se retragă la sora ei, în Moldova. Dacă mulți piloți din Aviația Regală au înfundat pușcările comuniste în anii postbelici (amintesc doar câteva nume mai cunoscute: Tudor Greceanu, Horia Agarici, Hariton Dușescu, Sorin Tulea, Gheorghe Spulbatu 17, Virginia Duțescu, Nadia Russo, Maria Nicolae), doamna Drăgescu se poate considera... norocoasă. A scăpat "ușor", numai cu excluderea din aviație în 1955, când
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
acest happy end o salvează pe Monique de la pierzanie, el nu ferește romanul de scandalul ce avea să izbucnească. Așa cum se întâmplase cu trei decenii în urmă cu Les Demi-Vierges, La Garçonne stârnește un val de indignare în sânul societății postbelice. Victor Margueritte este acuzat a fi "pornograf, un individ care scrie pentru bani". Este bănuit că participă el însuși la orgii și scene de depravare. I se reproșează că "aduce daune țării sale în străinătate prin calomnierea femeii franceze"... Cum
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tinerei domnișoare, cea autentică"91. În acești ani '20, virginitatea și neprihănirea feminină rămân idealuri cu atât mai mult cu cât modelul băiețoasei este prezent în cugetul tuturor. Însăși Simone de Beauvoir, înainte de a deveni simbolul scriitoarei feministe din perioada postbelică, mărturisește că fusese și ea una dintre aceste fete tinere cum nu se poate mai "cuminți". La zece ani, își amintește gânditoarea, era "o fetiță model", înțeleaptă și virtuoasă. Urmând exemplul mamei sale, etalon de credință, ajunsese chiar, mărturisește cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
visează la Făt-Frumos al ei, Simone de Beauvoir și aici este unul dintre paradoxurile sale scrie Al doilea sex. În momentele în care scriitoarea este captivată de această iubire fulgerătoare, ea scrie acest eseu magistral, care va avea asupra Franței postbelice și apoi a lumii întregi efectul unei lovituri de trăsnet. Lucrarea va fi citită de multe generații de femei și considerată, alături de O cameră separată de Virginia Woolf și Mistica feminină de Betty Friedan, drept text fondator al feminismului anilor
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
începuturile pornografiei publice" pe care o reprezintă anii '40. Madona aceasta evreică este profund marcată de rigorismul moral al mamei sale, de dezgustul profund pentru sex și pentru trup al acesteia. Însă ea se scaldă în egală măsură în atmosfera postbelică, identificându-se cu sex-simbolurile, cu bombele sexy etalate pretutindeni, în reviste și pe ecrane. Aceste două imagini pe care le are despre ea însăși fecioară înzăuată și "fata desfrânată unsă cu toate unsorile" nu se împacă, iar Leslie flirtează cu
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
subtext, ne-am gândit și la ceva șanse sporite de a ne recupera datoria de un miliard și jumătate de dolari despre care am vorbit data trecută. În ceea ce privește acest al doilea punct, am rămas cu buzele umflate. Înainte de toate, perioada postbelică în Irak s-a dovedit a fi un război civil de o cruzime nemaivăzută și care nu se mai termină; apoi, când este vorba de bani, marile firme, în frunte cu cele americane, n-au mamă, n-au tată. Așa încât
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]