4,003 matches
-
dacă ai fi, nu-i normal?... (se privesc și zîmbesc fiecare în felul său complici parcă). Bunica: Iaca am adus cafeluțele... Pentru toți. Maria: Mamă! Da' ceașca aia, mai mare, chinezească, adus-o? S-o oferim sărbătoritului. Mihai: Marie, mai potolește-te! (bunica iese) Maria: Da' ce ai, frate! Eu nu știu ce-aveți cu toții!! Eu altfel mi-am închipuit ziua de azi. Mihai:... Și eu... Maria: Mă rog, ce să mai... Alex, da' tu de ce nu i-ai dat tatei
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nimeni nu se bagă în ciorovăielile noastre care azi sînt și mîine nu-s... Și că au alte treburi mai serioase... Și e adevărat. Acum de exemplu, au probleme cu aplicarea unei noi metode la cultura napilor (rîde) Irina: Val, potolește-te! Val: Nu pot, zău, nu știu ce am că de la o vreme, rîd... rîd... rîd... Irina: (înfiorată) Cum adică de la o vreme?! Că doar dimineață nu aveai ticul ăsta?! Val: (devine atent, chinuit de atent) Care dimineață? (întrebarea sperie) Mă rog
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fără succes) Că punem mîna pe arme... să apărăm partidul și pe cel mai uriaș... și mai sfînt fiu al neamului... Ne vom lupta pînă la moarte... pînă la ultimul...! (urlînd peste puteri) Trăiască...! Trăiască...! Securistul: (îngrozit, încearcă să-l potolească) Gata, gata... Gata! Hai liniștește-te... Costache: (revenit dintr-o transă hipnotică) Dacă vreți... eu pot să mai... Securistul: (încă speriat și cu o oarecare silă...) Nu, nu, e destul... A fost bine..., foarte bine... (pune casetofonul în sîn) Bine
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a spus că e posibilă înlocuirea noastră în spectacol... Așa că am recunoscut că n-am fost bolnav..., că nu mi-a plăcut rolul..., dar nu din punct de vedere politic..., ci... actoricesc... prostii...; ca recompensă, m-a asigurat că o să... potolească el cazul..., că o să mă mai caute... Și m-a mai căutat... Gh. P. unu: Și-atunci de ce n-am mai plecat în Germania?! Gh. P. doi: Mi-a spus că toată chestia a căzut pentru că directorul teatrului nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Obiectiv) Apropo, ți-ai adus pamperșii? Obiectiv: (extrem de încordat) Dacă mă mai întrebi chestia asta..., o să ai de-a face cu mine... Înțelegi? (dinspre gheretă vin doi indivizi îmbrăcați în costume de bodigarzi; cei doi Obiectivul și Sursa dublă se potolesc, devin oarecum disciplinați; bodigarzii iau o poziție profesională; apoi pleacă) Sursa dublă: Hai, măi, ce te superi așa?! Obiectiv: Ai înțeles, da? * Plutonierul: (panicat, gîfîind) Bună dimineața... săru' mîna, doamnă! Dosar nr.: Huo, potolește-te! Plutonierul: Am întîrziat..., am întîrziat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doi Obiectivul și Sursa dublă se potolesc, devin oarecum disciplinați; bodigarzii iau o poziție profesională; apoi pleacă) Sursa dublă: Hai, măi, ce te superi așa?! Obiectiv: Ai înțeles, da? * Plutonierul: (panicat, gîfîind) Bună dimineața... săru' mîna, doamnă! Dosar nr.: Huo, potolește-te! Plutonierul: Am întîrziat..., am întîrziat. Dosar nr.: Întîrziat pe dracu'..., mai e pînă ne dă numerele de ordine..., stai liniștit. Plutonierul: (uitînd că a salutat-o pe soția Dosarului) Săru' mîna doamnă... săru' mîna... (cei doi îl privesc ca
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
apei, fetele și flăcăii luau cărbunii rămași de la focul făcut pentru aprinderea "săcălușelor", mergeau pe un deal și făceau un foc, aruncând peste cărbuni paie și frunze uscate. Apoi, se prindeau în joc, în jurul focului, iar când flăcările se mai potoleau, săreau peste foc. În afară de acest obicei, se mai făcea un foc în grădini, pentru a afuma pomii ca să fie mai roditori, iar cu tăciunii rămași se afumau casa și grajdul, pentru a sfinți gospodăria, ferind-o de toate răutățile și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-i curat ca zorile / Și-i mândru ca florile."160; Foaie verde foi de fag / De dor și de mult drag; / Ieși, mândruță, până-n prag: / Că eu la tine mă gândesc, / Cu tine vreau să vorbesc, / Dorul să mi-l potolesc; / De drag și de mult dor, / Îs ca omul călător / Și nici n-am timp ca să mor; Ieși, mândruță, până-n prag, / Să vezi dorul cum mă poartă!"161 Refrenul, ca primum movens al spațiului textual, este reluat de comparațiile-ornament sau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Nu i-ar fi lumea urâtă / Și fața posomorâtă; Cu amar de-l bate vântul, / El mai uită cu cuvântu; / Jalea drumu de i-l trece, / El o fluieră și-i trece. Cât de mare jale-ar crește, / Cântecu o potolește, / Fluieratu-o domolește, / Omu uită și trăiește."217 Utilizarea planurilor contrastante, complementare înlănțuirilor semantice explicative, reliefează "făcutul" și "desfăcutul" sortirii, ca metaforă a "cântului" și "descântec" al ursitei: Când eram în vremea mea, / Nici scripcă nu-mi trebuia, / Scripcă era
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care construiește imaginea binară contrastantă: "Foaie verde nucă seacă, / Cântă cucul sus pe cracă. / Mult mi-i drag a-l asculta / Că mi-i ruptă inima; / Mi-i drag a cucului glas / Că mi-i suflețelul ars. Cucule, cântecu tău / Potolește dorul meu.298 Cântecul cucului reînnoadă firele ontologice dintre timpul biologic și timpul cosmic: "Cântă-mi, cântă, cuce, mult, / De-amu pân` la vară-i mult, / Nu știu sângur cum ajung. Ori că-s vesel, ori că plâng, / Ori că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un plâns de copil. A fost un bocet. A fost un cântec de jale ca într-un rit străbun. La un moment dat, unul din ei i s-a adresat mamei urlând: Fă-o să tacă ! Dacă nu, ți-o potolesc eu!” Apoi cele șase brute au continuat să mă suporte, distrugând și scotocind cu și mai multă furie...Au urmat apoi zile și nopți de neliniști... Mama era deseori luată de acasă (pentru cercetări) și reținută de fiecare dată câteva
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
sfârșitului în "Alexandru refuzând apa: "Un soare imens, fioros policandru/ rănea alburiul zenitului fiert." Poetul cosmicizează o arșiță interioară, menită să purifice lumea; soarele parcă a topit văzduhul, zămislind o nouă geografie care poartă pecetea păcatului. Dar Alexandru nu-și potolește setea și călăreții aclamă: Atunci călăreții strigară în cete,/ și stânci licărind repetară: De-acum/ noi nu mai cunoaștem nici foame, nici sete/ și nici oboseala de luptă sau drum./ Și du-ne, Stăpâne, de-acum unde vrei:/ Cu tine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dau înapoi, trebuie s-o țin întruna așa cum am început". Și curtenii au mers înainte și au dus trena pe care n-o vedea nimeni, fiindcă nu era nicio trenă. (H. C. Andersen, Hainele cele noi ale împăratului) "Lumea se potolise de mult. Sub suprema oblăduire a perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii [sau cei cinci P (P.P.P.P.P) ] viața curgea pentru toți și pentru totdeauna tihnită. Se făcuseră progrese tehnice uimitoare. Și fiecare ins, din locul unde era așezat chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
care fac posibilă fapta. Dintre aceia care călătoresc în întuneric și se întorc cu lumina pentru semenii lor. Lumea noastră traversează o perioada dificilă. Cred că teatrul și filmul, arta în general, ar trebui să-și reconsidere misia de a potoli patimile oamenilor, nu a le răscoli. Artistul trebuie să scape de vulgaritate și "noutate" și să readucă energia iubitoare universală, compasiunea, toleranța, iertarea, pentru a proteja prin puterea emoției binefăcătoare lumea noastră; prin pace și unitate, prin spiritualizare. Am învățat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în obraji o ardere foarte puternică. Descopăr acum ce senzuală e, ce frumoasă, n-o văzusem. Spectacolul se încheie cu desenul de la început. Actorii forfotesc spunând replici din Cehov. "Ăsta-i tot teatrul", spune și Treplev. Deci nu s-au potolit...! Banalitatea în teatrul contemporan e construită foarte complicat. Actori virtuozi, scenotehnică, durate lungi, abuz de ordură și de "asumări" etc. Spectacolul, adesea, e o infrastructură expresivă enormă, iar miezul lui de legitimitate de o naivitate mizerabilă. Imaginați-vă o uzină
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se pun scaune și oale cu apă împodobite cu flori pentru sufletele ce vor veni. (Gh.F.C.) între Joia Mare și Rusitori [șapte zile după Rusalii], cerul, raiul și iadul se deschid și sufletele se întorc acasă. (Gh.F.C.) Sufletele morților își potolesc foamea cu aburul mîncărilor. (Gh.F.C.) Sufletele morților mănîncă ce li se dă de pomană. Cei care nu primesc iau de la cei care au - dar numai o dată, c-apoi sufletele care le-au dat le urmăresc și le blestemă. (Gh.F.C.) Stomacul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
prin "aranjarea" lor după criteriile unei morți anunțate, schimbă "cursul veții lui Eminescu", făcând "din cel mai mare teoretician" un poet desprins de cele lumești, bântuit de fantasma iubirii, a sinuciderii și a unui trecut mitic. Cuvintele faimoase ,, Și mai potoliți-l pe Eminescu" aparțin filogermanului P. P. Carp, care a contribuit la regia izolării poetului de arena politică, dominată de tratatul secret de alianță (și aservire) cu (față) de Viena și Berlin. Totodată, poezia lui Eminescu este preponderent tradusă și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
manifestări ale energiei propulsive, reprezentate de Panteră, cazat periodic în spitalul devenit pentru el un fel de loc al renașterii, și de Zahei, uriașul nestăpînit: "Fusese pînă atunci într-o necurmată frămîntare. Dărîmase sub el trei paturi obișnuite. Nu-l potoliseră decît cu doctorii amorțitoare." Abil, inventiv, malefic și inconturnabil, Panteră este personajul cheie al începutului. Capcanele întinse de el cititorul o simte nu pot fi ocolite. El devine "operatorul" noii vieți a lui Zahei, după ce l-a îmblînzit îndeajuns cu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
încît nu-și mai auzea gîndurile. Colegii lui Cornel își băteau joc de ea, făcînd și mai mare gălăgie sau chiar imitînd-o. Li se părea amuzant că vedeau un adult plîngînd și doar unele fete îi țineau partea, încercînd să potolească lumea, dar nici ele prea tare, că se făceau de rîs. Unii se urcau pe bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-le materialul
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
în locul lui, așa, de distracție. De cele mai multe ori pierdea. Cînd cîștiga, juca din nou pînă pierdea și ultimul bănuț. Erau unii acolo ce-și pierduseră mașină, casă, familie și, de fapt, mai mult decît ce-aveau și tot nu se potoleau. El n-avea chestii pe care să le piardă. Dar nici o patimă așa de mare. De fapt, nici una mai mică. Juca fiindcă jucau și ceilalți, că într-o gașcă nu faci lucrurile aiurea. Cînd ieșea afară, la aer curat, plămînii
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
masă, de scaune tîrșîite de podea cînd se deplasau spre carne. Marcu a încercat să facă o poantă, ațintindu-și ochii spre tăblia mesei și căutînd cu mîna firmituri. Tata s-a uitat urît la el, iar băiatul s-a potolit pentru moment. Marcu a apucat carnea cu o mînă și a tras din ea cu dinții, iar cu ailaltă mai lua cîte un cartof sau pîine, lăsînd firmituri mari pe masă, mînjindu-se pe mîini și pe gură. Nu se ștergea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
încît nu-și mai auzea gîndurile. Colegii lui Cornel își băteau joc de ea, făcînd și mai mare gălăgie sau chiar imitînd-o. Li se părea amuzant că vedeau un adult plîngînd și doar unele fete îi țineau partea, încercînd să potolească lumea, dar nici ele prea tare, că se făceau de rîs. Unii se urcau pe bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-i de
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pe care-l văzuse cu ceva timp în urmă, hoinărind bine mersi, fără măcar un bandaj acolo unde trebuia să fie rana. Poate nu fusese mare lucru și, după ce l-au urmărit o vreme ca să-și spele onoarea, și-au potolit pofta de sînge prin bătaia aplicată lui Cornel. Mai bine să nu intre în detalii de genul ăsta, să răscolească aiurea amintiri neplăcute. Cît de curînd, o să se întoarcă la băieți și, cu riscul să primească o bătaie de bun-venit
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
este autoritară, virtuoasă, bisericoasă, insistentă în a-și vedea băiatul popă, pricepută în practici străvechi: alunga "nourii cei negri de deasupra satului", știa să abată "grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii, descânta de deochi. Smaranda era iubitoare de învățătură și învățați și își orientează copilul în acest sens, spre deosebire de soțul ei, Ștefan a Petrii, om harnic, cu dragoste de familie, care se joacă cu copiii, dar disprețuiește învățătura, deoarece, dacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
în relatare, concis în stil, care apelează mereu la stilul indirect liber, nu exclude imaginativul și fabulosul, mitologia realismului, enigmaticul. Ilie Moromete se schimbase. Din el rămăsese "doar capul lui de humă arsă". Cei care l-au dușmănit, s-au potolit, Tudor Bălosu devenise binevoitor cu vecinul său, Guica amuțise. Moromete se apucase de negoț, nu-l mai lăsa la școală pe Niculae, deoarece nu va avea de pe urma lui nici un "beneficiu". Băieții cei mari pierduseră banii pe care îi câștigaseră de pe urma
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]