25,546 matches
-
unanimitate, au ajuns la concluzia că acest roman marchează literatura de azi, care-a mai fost marcată și săptămâna trecută de un volum de poezii și, potrivit programului de la avizier, va fi marcată și săptămâna viitoare de un volum de povestiri, Câte ceva despre călcâiul iubitei. Mă uit la ceas: mai precis ar fi fost „marchează literatura română joi, între 18.00 și 19.28”. Toată această desfășurare mi-l scoate dintr-un cotlon de memorie pe Feraru, fostul meu coleg de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
V - Clepsidra; vol. VI - Noapte și ceață (Noć i magle); vol. VII - Criptă pentru Boris Davidović; vol. VIII - Lecția de anatomie; vol. IX - Homo poeticus; vol. X - Enciclopedia morților (Enciklopedija mrtvih). 1984 -marele premiu literar „Ivo Andrić“ pentru volumul de povestiri Enciclopedia morților. 1986 - este distins cu titlul de „Chevalier des Arts et Lettres“. 1988 - i se conferă „Preis des Literaturmagazins“, iar În Italia, la Roma „Premio di Tevere“ pentru eseistică. La 15 decembrie este ales membru corespondent al Academiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Zăceau ca și morții În somnul morții. Dacă ai fi dat Întâmplător peste ei și i‑ai fi văzut În starea aceea, te‑ai fi Îndepărtat degrabă și ai fi fugit; dacă nu ai fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci când se‑ntunecă În pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sufletești de cele trupești, teorie pe care o auzise cândva, la o partidă de cărți, fără Îndoială de la doctorul Weiss. Dacă n‑o citise În vreo carte. Sau În Aradi Napló. (Vă rog, totul va fi În regulă.) Sfârșitul acestei povestiri Îl aflăm În același ziar, Aradi Napló, din colecția anului 1858 (citit cu consecvență de domnul Benedek și evident și de domnul Brener), care‑și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ascendent asupra celorlalte, Întrucât reunește o serie de mărturii ale discipolilor privitoare la Maestru. Dacă din acest text s‑ar suprima digresiuni pe marginea credinței, moralei, hasidismului, pe alocuri Împănate cu citate pilduitoare din Talmud sau cu pedantismele lui Franckel, povestirea s‑ar putea rezuma astfel: Învățatul Ben Haas (pe numele său adevărat Oscar Leib) se apucase pe la paisprezece ani să scrie poeme În ebraică. Cam pe la o mie opt sute nouăzeci, Întorcându‑se dintr‑un pelerinaj din Țara Sfântă, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Sankt‑Petersburg, 1911; Knut Hamsun: Opere complete (primele patru volume), Sakt‑Petersburg, 1910; Documente privind istoria pogromurilor din Rusia, Petrograd, 1919; A.S. Pușkin: Scrisori 1815‑1837, Sankt‑Petersburg, 1906; L.N. Tolstoi: Război și pace, ediția a treia, 1873; L.N. Tolstoi: Povestiri din Sevastopol, Moscova, 1913; Richard Wilton: The Last Days of the Romanovs, London, 1920; Culegere de Însemnări, jurnale, amintiri, scrisori și note de drum privind istoria Rusiei, tipărite În limba rusă (trei cărți), Novgorod, 1912; Eli și Cion: Rusia contemporană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr‑un stufos roman fantastic. (Cuvântul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca această povestire, care este o parabolă despre rău, să se Împlinească la dimensiunile unui roman a cărui acțiune ar fi putut avea loc Într‑un timp incert, pe imense Întinderi ale continentului european până la Ural și până după Ural, ca și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fantasmă, de ce n‑aș putea și eu, care sunt mai presus de orice materialism, să sper că ne vom Întâlni pe lumea cealaltă. Și mă rog lui Dumnezeu ca nu cumva să aflu lângă el umbra alteia. Post‑scriptum Toate povestirile din această carte, Într‑o mai mică sau mai mare măsură, se află sub semnul unei tematici pe care aș numi‑o metafizică; de la Epopeea lui Ghilgameș moartea va fi una din temele obsesive ale literaturii. Dacă un cuvânt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și tonuri mai limpezi, această culegere ar putea avea subtitlul Divanul occidentalo‑răsăritean, În varii contexte ironice și parodice. Simon Magul este varianta unei legende gnostice. În Dicționarul teologiei catolice Jacques Laccardière va defini Borborit - cuvânt ce apare În această povestire - „eretic“, „nelegiuit“; Tertulian Îi va atribui tot soiul de fapte nerușinate. Clement Alexandrinul va spune despre acei nelegiuiți că se lăfăiau În desfrâu precum satirii, tăvălindu‑și sufletul În noroi. Din pricina deprinderilor lor nerușinate cuvântul „noroi“ borboros va sluji să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acei eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi sau o fi doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon relatată În povestire și un text de Boris Suvarin scris În 1938! Iată‑l: „Stalin cu ocoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stânga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Întâmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el va prezenta acest episod ca fiind real, cu toate că subiectul dezvoltă o intrigă destul de banală. Apoi unele motive flamande, care În povestire creează o atmosferă ce amintește de pânzele lui Terborch, Rubens, Rembrandt, ca și evocarea unei escapade hamburgheze din anul 1972, pot părea locuri comune. Gladiolele respingătoare pe care O.V. mi le adusese cu două‑trei zile Înainte, aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fost tipărită pentru prima oară În mensualul belgrădean Književnost, din mai‑iunie 1981, iar un an mai târziu În New Yorker din 12 iulie 1982, În traducerea lui Amiel Alcalay. Persoana care avusese acel vis și căreia Îi fusese dedicată povestirea, descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
descoperise Într‑o zi, cu o uimire frisonată, că, de fapt, cele mai intime coșmaruri ale sale erau deja materializate În piatră dură, ca‑ntr‑un monument hidos. După mai bine de șase luni de la acel vis coșmaresc, și cum povestirea fusese deja tipărită, o revistă va publica cu subtitlul „Arhive“ următorul articol: „În Munții Stâncoși, aflați la est de capitala statului Utah, Salt Lake City, se află una dintre cele mai bizare arhive din Statele Unite ale Americii. Spre ea conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
se vor trezi, dar vor muri imediat, iar trupurile lor vor fi aduse la Marsilia Într‑un uriaș sarcofag de piatră, care se află la biserica Sf. Victor. Numele lor erau: Constantin, Dionisie, Ioan, Maximilian, Malhus, Martinian și Serapion.“ Mottoul povestirii era din Coran, din a optsprezecea surate care poartă titlul „Peștera“: „Unii vor zice: / Fură trei și patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
patru cu câinele; Unii vor zice: / Fură cinci și șase cu câinele. Unii vor zice, vrând să pătrundă taina: Fură șapte și cu câinele opt.“ După cum vedem, numărul adormiților nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu este unicul mister al acestei legende. În privința versetelor din mottoul povestirii, D. Mason dă următoarea explicație, referindu‑se la M. Hamidulah: „S‑au adăugat nouă ani, pentru a se stabili un echilibru Între anii lunari și cei solari“. În ce privește povestirea Oglinda necunoscutului, trebuie spus că adepții spiritismului, deci și doamna Castelan, au considerat acel fapt divers strict autentic. Un caz analog va fi expus și de cunoscutul astronom Camille Flammarion (1842‑1925), scriitor nu mai puțin faimos al operelor Pluralitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului care, urzind tot soiul de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și‑și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În plan realist, dacă nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară dintr‑o crestomație istorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
clarificate; așadar, când s‑a pus În mișcare „acea trebuință barocă a intelighenției de a umple golurile“ (Cortazar) și când m‑am decis să Însuflețesc și acele personaje rămase În beznă, În primul rând pe misteriosul emigrant rus care În povestire se numește Belogorcev - ca și pe misteriosul X - al cărui rol a fost, după cum Însuși cititorul s‑a Încredințat, de o importanță vitală În rezolvarea misterului Protocolului. Eseul Își va pierde semnificația literară În clipa În care am Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plan faptic, nu se mai putea Înainta, și atunci am Început să imaginez Întâmplările Întocmai cum s‑ar fi putut petrece. Și atunci, cu cugetul Împăcat, am schimbat titlul: Protocolul a devenit Conspirația. Plasată pe firul faptelor - nu prea denaturate - povestirea va Începe să se dezvolte În locurile În care datele erau incomplete, iar faptele vag cunoscute, Într‑o nebulozitate În care lucrurile vor dobândi umbre și contururi mișcate. În privința dramatizării firului epic, cum ar fi spus Borges, unele detalii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scriitorul Își numește creația roman (romance)“, zice N. Hothorn, „abia dacă mai trebuie avertizat că prin asta dorește să‑și asume o anume libertate, atât În privința operei, cât și În privința construcției“. Trebuie menționat că această secțiune se referă și la povestire. Cititorul inițiat, cel puțin așa nădăjduiesc, va recunoaște, fără dificultate, În Conspirația faimosul Protocol, tot așa cum vor fi lesne de identificat și cei care se ascund sub numele „complotiștilor“ și a „sectei satanice“. Din vastul material despre Protocol (care, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și adăugiri neesențiale, aceeași documentație) se disting net cărțile lui Norman Kohn, Delevski ca și Apocalipsa vremurilor noastre de Henri Rolland, care nu este doar sursa majoră În cercetarea acestei teme, ci și o Învățătură moralizatore, un post‑scriptum al povestirii: această carte semnifică Încă o victimă a Conspirației, fiind arsă de autoritățile de ocupație germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se referă la acest subiect. Cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
germană de la Paris! Un cititor abil ar putea distinge În inventarul cărților lui Belogorcev și unele titluri care de asemenea se referă la acest subiect. Cititorul ar mai putea fi interesat de personalitatea „nefericitului Kurt Gerstein“ care apare În finalul povestirii. Acest erou tragic al „Rezistenței“ va lua hotărârea temerară de a se Înscrie În mișcarea SS, pentru a căuta să saboteze din interior acțiunea de exterminare. „Experiența sa tehnică Îl va ajuta să se integreze la secția de igienă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a aceluiași an.“ (Leon Poliakov, Bréviaire de la haine, P., 1951, pe baza studiilor lui M.H. Krausnicka, Documentation für Massenvergausung, Bonn 1956.) Gernstein Își va consemna mărturiile În franceză, din reticență, poate, și din pricina căpitanului Wirt care‑i Întinase limba maternă. Povestirea Timbre roșii cu chipul lui Lenin, În ciuda afluenței de citate, este o fantezie, deși „niciodată n‑am Înțeles cui slujește să concepi cărți ori să fabulezi chestiuni care, Într‑un fel sau altul, nu s‑au petrecut“ (Nabokov). În ce privește „foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]