2,756 matches
-
investigațiile la persoana I și-i dăduse personajului numele de Ormond Sacker. În precedentele sale opere literare, Conan Doyle folosise în mod frecvent un narator-personaj. Totuși, el a decis rapid să schimbe formula de narațiune și să separe anchetatorul de povestitor în două personaje diferite: anchetatorul dotat cu o inteligență excepțională este Sherlock Holmes, în timp ce naratorul uimit de isprăvile prietenului său este Dr. John H. Watson. Deși cuplul Holmes/Watson a fost refolosit ulterior de către autor în alte aventuri și a
Un studiu în roșu () [Corola-website/Science/325210_a_326539]
-
a fi ale unui polimat, marcat de ceea ce el numește "dublă să genealogie": gânditor occidental și în acelaș timp de cultură musulmană, francez și în acelaș timp arab. Mișcările și ritmurile frazelor sale în franceză se potrivesc cu meditațiile unui povestitor flâneur, plimbând prin cetate, și ale unui poet fără granițe, Imaginații asociative permit narațiunii sale să pribegească peste spațiu și timp, să dialogheze cu scriitori că Dante și Ibn Arabi ,cu filosofii presocratici, cu poeții sufiști, si cu Mallarmé, Spinoza
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
Bazată pe experiențele personale ale autorului în mediul urban și rural din România de-a lungul a paisprezece ani, între 1994 si 2008, cartea constă într-o serie de schițe care pun în evidență aspecte ale vieții contemporane din România. Povestitorul ne relatează întâmplările la persoana întâi, folosind timpul prezent și fiind mereu în legatură cu evenimentele și cu personajele, adesea cu rezultate neașteptate. Descrie întâlniri cu taximetriști, cu noi îmbogățiți, adolescenți, notari, avocați, ospătari, muzicieni, prieteni, membrii familiei, președinți de
Grand Bazar România sau Călător străin updated () [Corola-website/Science/322848_a_324177]
-
timpul liber (în special jogging-ul), minorități, conflicte între sexe, botez și înmormântare. Cele mai multe personaje sunt compozite, bazate pe mai multe persoane reale, și apar într-o singură povestire. Câteva personaje apar însă în câteva schițe : de pildă, 'Lumi', vecina povestitorului, mereu dispusă să-i dea o mână de ajutor. Puține sunt personajele care se bazează pe o singură persoană din viața reală ; datele unor asemenea personaje au fost modificate pentru a le proteja adevărata identitate. Cei mai multi critici literari, cititori în
Grand Bazar România sau Călător străin updated () [Corola-website/Science/322848_a_324177]
-
putem menționa: aventura fantastică (Cartea lui Iosua), fanatismul și setea de răzbunare (Cartea Esterei), tonul elegiac (Cartea lui Tobit), grațiosul (Cartea lui Rut), umorul ușor picant (Istoria Susanei). Caracterul emotiv al subiectelor, succesiunea incidentelor, bogăția sufletească a personajelor și înclinația povestitorului anonim spre notația psihologică conferă acestor povestiri o importanță deosebită în cadrul literaturii antice. De asemenea, cei 151 de Psalmi sunt adevărate culmi de lirism, de o deosebită intensitate a sentimentului, cu metafore foarte plastice, subiective, pitorești sau suave. Cântarea cântărilor
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
francez, în Aquarele și poezii în proză (1894) și în câteva Sanguine românești, anexate Sanguinelor traduse din Catulle Mendès (1889). Florescu a fost un conștiincios popularizator al literaturii franceze, iar prin intermediul francezei a asigurat rubrica de tălmăciri din „Portofoliul român", „Povestitorul", „Duminica", „Literatorul", „Biblioteca familiei" cu texte din Alexander Pope, Ronsard, Voltaire, Molière, Alfred de Musset, H. Murger, W. Scott, J.L. Runeberg, J.M. de Heredia, Theodore de Banville, E.A. Poe, Longfellow, Petofi, din folclorul rus, chinez, albanez, indian, italian. Printre primii
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
se citesc pe nerăsuflate. Este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă și este iubitor al “comediei umane” în nesecata ei inventivitate. Ca și Creangă, arhetipul povestitorilor moldoveni, se ferește de teoretizări și „meditații”, îi place să observe faptele și zicerile oamenilor. E dramaturg prin vocație, îi place spectacolul lumii"„”. "Stânca Miresei", dramă romantică în trei acte, jucată la Teatrul Armatei (azi Teatrul C.I. Nottara) din București
Ion Ochinciuc () [Corola-website/Science/328361_a_329690]
-
Poveste de Crăciun (engleză: "A Christmas Story") este un film de comedie american de Crăciun. Se bazează pe povestirile și anecdotele semi-fictive ale autorului și povestitorului Jean Shepherd (din cartea sa "In God We Trust, All Others Pay Cash") cu unele elemente inspirate din "Wanda Hickey's Night of Golden Memories". Este regizat de Bob Clark. A devenit un film clasic de vacanță și este prezentat
Poveste de Crăciun (film) () [Corola-website/Science/327739_a_329068]
-
și moralitate. Conform Mahabharatei, "Jaya" a fost recitată regelui Janamejaya, care este nepotul lui Arjuna, de către Vaisampayana, un discipol al lui Vyasa("Jaya" primește denumirea de "Bharata"). Ceea ce este recitat regelui Janamejaya de către Vaisampayana , este din nou expus de către un povestitor recunoscut, pe nume Ugrasrava Sauti, mulți ani mai târziu, unui grup de asceți ce realizau un sacrificiu de 12 ani pentru regele Saunaka Kulapati în pădurea Naimisha( "Jaya", respectiv "Bharata", devenind "Mahabharata") era un trib indo-arian care a format un
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. „Vrăjitorul de șerpi”, una dintre povestirile din acest volum, descrie o întâmplare povestită prin anul 1927 de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești într-o ședință a Academiei Române, la care a participat și Sadoveanu. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se afla într-o luntre la pescuit pe lacul Snagov. Brătescu-Voinești a scris o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
l-a omorât pe fiul acestuia care venise în munți să-l captureze pentru recompensă. Smithers încearcă să ia pistolul, iar Warren îl ucide în autoapărare. După pauza de 15 minute, filmul se reia tot după 15 minute din acțiune. Povestitorul relatează că între timp spiritele s-au calmat, iar O.B. a scos cadavrul generalului din refugiu, numai că înainte, în timp ce toți erau atenți la discuția dintre Warren și general, iar Bob cânta „Silent Night” la pian, cineva a otrăvit
Cei 8 odioși () [Corola-website/Science/335409_a_336738]
-
principale pe Mihály Székely și Ella Némethy, a fost un succes extraordinar. În străinătate a fost interpretată pentru prima dată la Frankfurt, în 1922. Opera are două personaje, soțiile anterioare al Prințului fiind personaje mute, iar prologul în proză a povestitorului deseori este exclus din reprezentări. Rolul lui Barbă-Albastră este interpretat de bași sau bas-baritoni (nefiind excluși nici baritoni). Judit, în original, este mezzosoprană sau soprană (rareori soprană dramatică). Amintirea soțiilor moarte ale Prințului sunt reprezentate de un cor ascuns. Acțiunea
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
limba cehă, volumele de poezie: "Citate la conserva, complexe de inferioritate și drepturile omului sau Căsătorit fără obligații vând amantă moartă din născare (mențiune: consumată)" (ed. Petr Štengl, Praga, 2015) și "Peisaje, zboruri și dictări" (ed. Petr Štengl, 2014), precum și "Povestitor, autor și Dumnezeu (Perspective naratologice și tehnici narative în cadrul Noului Val Cinematografic Ceh și Slovac din anii ´60 ai secolului al XX-lea"(Editură Universității Caroline, Praga, 2009). Este autorul primei antologii de poezie cehă contemporană apărută în România după
Eveniment special pentru 8 martie: poezie și muzică. Intrare liberă by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/101350_a_102642]
-
viață al oamenilor din alte vremuri. De aceea la aceste evenimente participă atât reenactori îmbrăcați în uniforme militare, cât și în haine civile de epocă. Pentru a se explica publicului stilul de viață, reenactorii apelează la mici scenete ori un povestitor spune povestea dorită. Sunt frecvente atelierele de meșteșugari, reenactorii pot fi văzuți gătind, distrându-se, cântând ori făcând alte activități specifice epocii reprezentate. Cei care reconstituie militari pot prezenta publicului modul în care se instruiau soldații ori viața pe care
Reconstituire istorică () [Corola-website/Science/328505_a_329834]
-
Articulo Mortis” și apoi ca „The Last Days of M. Valdemar”. Prima traducere în limba română a fost realizată de către Bonifaciu Florescu (fiul natural al lui Nicolae Bălcescu) și publicată sub titlul „Adevărul asupra casului d-lui Valdemar” în revista "Povestitorul" din București, anul I (1876), nr. 2, 11 iulie, pp. 17-24. Alte traduceri au fost realizate de Ion Achimescu („Adevărul asupra cazului domnului Voldemar”, "Liga literară", anul I, 1893, nr. 11-12), „Șt. P.” (cel mai probabil Ștefan Petică) („Adevărul asupra
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
primirea mai degrabă rece care i s-a făcut volumului (și reacția sa de pe blogul personal, reacție la recenzia lui Florin Pâtea, sugerează că e posibil să nu treacă), Eugen Lenghel are, ca meșteșug, toate datele pentru a deveni un povestitor, chiar un fictor de linia întâi". In comentariul său din revista online LaPunkt.ro, istoricul Eugen Stancu descoperă calitațile profunde ale povestirilor ce compun volumul, observând că "cele nouă istorii nu pot fi circumscrise unui gen pentru că sunt o combinație
9 Istorii reutilizate () [Corola-website/Science/331856_a_333185]
-
Înainte să plece la Paris a trecut pe la Bogdan-Pitești să-l salute înainte de plecare. Gazdă amabilă cum era, Bogdan l-a invitat la o partidă de table... pe bani. Au jucat table până a doua zi când Găină pierduse tot. Povestitorii întâmplării, Krikor Zambaccian și alții, au menționat că Găină ar fi înghițit zarurile de oftică cu replica: - „"Și culmea ghinionului, domnule, când le-a eliminat au căzut 2-1 !!!"”. Găină nu i-a purtat ranchiună prietenului său, Bogdan-Pitești, dar când venea
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
1873) și "Nostalgia. Poezii" (1885). Cele două romane, destul de interesante, sunt "Fulga sau ideal și real" (1872) și "Vlăsia sau ciocoii noi" (1887). El a scris o serie de povestiri în care a dovedit inventivitate în crearea intrigii, abilitate de povestitor și un anumit talent în schițarea portretelor și scenelor comice, precum și a personajelor pitorești și romantice. A tradus și adaptat numeroase scrieri poetice și în proză; unele dintre ele au fost incluse în propriile sale cărți, dar cele mai multe au apărut
Grigore H. Grandea () [Corola-website/Science/335577_a_336906]
-
frecvența mare a dialogului și monologului este o modalitate care intenționează să compenseze și uneori să substituie carențele existente în descrierile de natură sau în analiza psihologică a personajelor. Autorul stăpânește atât de mult narațiunea încât pare în același timp povestitor și ascultător. Originalitatea poveștilor lui Creangă constă în realismul atmosferei, în umanizarea elementelor fantastice și în restrângerea și localizarea întâmplărilor la spațiul etnologic al satului natal. Criticii literari consideră că basmele sunt originale mai ales prin limbajul popular. Astfel, Mihai
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
de aproximativ 68 de minute. Rolurile principale au fost interpretate de Mircea Diaconu (Dănilă Prepeleac), Diana Lupescu (soția lui Dănilă), Petrică Nicolae (dracul Michiduță), Călin Măneață (Scaraoschi), Ernest Maftei (moșul cu capra, moșul care eliberează pupăza lui Nică), Mihai Mereuță (povestitorul, moșul cu carul), Alexandru Bindea (dracul ce aruncă buzduganul), Vitalie Russu (vânzătorul unui curcan), Dem Rădulescu (fratele lui Dănilă), Draga Olteanu-Matei (soția fratelui) și Costache Constantinov (moșul cu gânsacul), printre interpreții rolurilor secundare fiind Ștefan Mihăilescu-Brăila (un țăran) și Valentin
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
-și salva viața într-un moment dificil. Ofițerii de Securitate ignoră aspectele fantastice ale povestirilor lui Fărâmă, căutând să descopere informații referitoare la acte de spionaj sau comploturi cu tentă politică. Există o incompatibilitate între cele două categorii de personaje (povestitor și anchetatori), fiecare înțelegând lumea în modul lui: sacru și, respectiv, profan. Unii anchetatori intră totuși în anumite momente în jocul lui Fărâmă, păstrând încă în suflet un rest de candoare din copilărie. Mircea Eliade descrie în cunoștință de cauză
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
interesul și altor oameni de cultură români precum George Coșbuc, Titu Maiorescu, Ioan Kalinderu și regina poetă Carmen Sylva. Oamenii de cultură Nicolae Iorga, Gheorghe Bogdan-Duică și Sextil Pușcariu s-au exprimat elogios, prezicând că Sadoveanu va fi un mare povestitor al românilor. În urma rapoartelor favorabile semnate de Titu Maiorescu și Ion Bianu, Mihail Sadoveanu a primit Premiul Academiei Române în 1906 pentru volumele "Povestiri" și "Șoimii". Edițiile ulterioare ale romanului au inclus modificări operate de scriitor, care a dorit „să revie
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
lui Anatole France), diplomatul francez dornic de a cunoaște starea Moldovei. Stilul narativ devine mai sobru, mai fluent și mai puțin încărcat din punct de vedere poetic. Scriitorul realizează un tablou cuprinzător al unei epoci istorice, folosindu-și calitățile de povestitor remarcate în "Hanu-Ancuței". Limbajul său nu este unul arhaic, neimitând stilul cronicarilor, în afară de cel al lui Ion Neculce. Personajele sale (boieri sau țărani) vorbesc așa cum vorbeau țăranii și târgoveții din Țara de Sus a Moldovei pe la sfârșitul secolului al XIX
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
cu cifre arabe și fără titluri. Potrivit criticii literare, Mircea Eliade s-ar fi inspirat în scrierea acestei nuvele de o întâmplare reală petrecută cu câțiva ani în urmă pe lacul Snagov, la care a asistat prozatorul Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea unui șarpe acvatic de către localnicul Nicolae Pescaru în timp ce se afla într-o luntre la pescuit pe acel lac; pescarul i-a mărturisit ulterior că a învățat vraja de la un unchiaș bătrân
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
la „Liceul de stat 1 ” („Mamlahti Alef”) din localitate. Mai apoi a fost înrolat în armata israeliană, servind într-o unitate Nahal (Tineretul agricol combatant). După serviciul militar a trăit circa 35 ani la Tel Aviv. Găsindu-și vocația de povestitor și scriitor, Reuveni, care își ebraizase numele, a lucrat în acelaș timp ca redactor la ziarul „Haaretz”, iar mai târziu la ziarul „Yediot Aharonot”. În anul 2000 și-a înființat o editură, numită „Nimrod”, în care a publicat o parte
Yotam Reuveni () [Corola-website/Science/334742_a_336071]