3,904 matches
-
era zugrăvită povestea neamului lui Adam și a inorogului. Pe vremea aceea nu cetisem încă istoria lui Varlaam și Ioasaf și a trebuit sfinția sa să ne-o lămurească: „Inorogul este moartea, care gonește să ajungă pe neamul lui Adam. Iară prăpastia este lumea aceasta, plină de cursele morții. Copacul, uitați-vă cum îl rod la rădăcină acei doi șoareci, este viața fiecărui om ce se scurtează, ziua - șoarecele alb, și noaptea - șoarecele negru, și se apropie de sfârșit. Balaurul care varsă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat clar cu cap de capră și un singur corn, sărea prăpastia alergând după om. Desenul nu era deloc frumos, zugravul pusese alături culori care nu se armonizau, prea vii, sărind
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care ieșeau capete de năpârci fantastice iar inorogul, desenat clar cu cap de capră și un singur corn, sărea prăpastia alergând după om. Desenul nu era deloc frumos, zugravul pusese alături culori care nu se armonizau, prea vii, sărind în ochi. Evident, gândi spătarul cu răutate, Stancăi și celorlalți Brâncoveni le plăcea biserica din Băjești; o înălțase Mareș Băjescu, omul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
filozofiei, a dramei, a literaturii, a artei, precum și a catehismului 48 învățat în timpul copilăriei este de multe ori ignorată de retorica impetuoasă a liderilor politici. De obicei, ea apare atunci când încetează discuțiile și începe acțiunea. Acest lucru are loc atunci când prăpastia dintre intențiile și realizările noastre devine dureros de evidentă, umbrind distincția dintre bine și rău. De exemplu, în 1991, după Războiul din Golful Persic, administrația primului președinte Bush se aștepta ca Saddam Hussein să fie înlăturat de la putere de către propriul
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Occidentului față de Uniunea Sovietică nu poate fi pusă la îndoială în mod serios. La fel, atitudinea curentului de stânga față de globalizare și de utilizarea forței este în mare măsură simplistă. Cu toate acestea, împărtășesc îngrijorarea curentului religios de stânga în legătură cu prăpastia uriașă dintre săraci și bogați. Cred că există un strop de adevăr în modul în care ei percep America o comunitate îngrădită care a încercat să-și întoarcă privirile de la cei aflați în nevoie, și nu cetatea de pe munte. Începând
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
le-au inițiat. După atacurile de la 11 septembrie, America s-a lăsat ghidată de convingerile adânci ale președintelui Bush, optând pentru invazia și ocuparea prelungită a unei țări care nu avea nici o legătură cu acest atentat. Această acțiune a adâncit prăpastia dintre musulmani și Statele Unite, a revigorat Al Qaeda și a pus piedici în calea victoriei împotriva terorii internaționale. Capitolul XII Irak: consecințe nedorite " Contează foarte mult scria Sfântul Augustin cauzele pentru care oamenii poartă războaiele și autoritățile care îi dirijează
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
avea dreptul de a face acest lucru și care încearcă să justifice violența împotriva altor musulmani punându-le eticheta de apostați. Învățații au încercat să folosească excesele comise de teroriști împotriva acestora și să aplice legea islamică astfel încât să dezvăluie prăpastia dintre pretențiile sfinte ale teroriștilor și acțiunile lor nelegiuite. În cele din urmă, terorismul va fi învins de musulmanii adevărați care se vor uni să apere Islamul de criminalii care încearcă să-l fure. Pentru confruntarea cu Al Qaeda vom
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
posesiei și accesului la informația globală, asistăm astăzi la formarea unei structurări inedite prin care capitalul de putere al inițiaților se diferențiază radical de acela al neinițiaților în folosirea computerului și a celorlalte mijloace media digitale pentru obținerea capitalului informațional. Prăpastia dintre cele două structuri sociale este imensă. Inițiații dețin pârghiile puterii economice, politice sau culturale. Cele două straturi tind totuși să devină tot mai indistincte, pe măsură ce generațiile care manifestă rezistență la schimbarea impusă de epoca informațională vor dispărea. În mare
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
de unii dintre noi. Cine suntem noi? Aceste Droguri ne-au încurcat mințile, ne-au distrus chibzuința raționala, care prin ajutorul medical de cea mai înaltă calitate - nu întotdeauna pot fi readuse ... Neștiind cine suntem, suntem un nimeni, aruncați în prăpastia ispitei (care după unele surse informative religioase) nu duc spre final fericit. Consider că ar fi timpul trezirii conștiinței naționale, să ne întoarcem pentru scurt timp în istorie și să creăm răscoale împotriva acestor DROGURI! Dar să ne reîntoarcem în
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Colesnic Cristina, Jangă Snejana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2041]
-
cei cu picioare agile! Unii și-au rupt membrele sărind strâmb; alții stau la pat din cauza unor entorse obținute în urma acestei gimnastici dezordonate. În ceea ce mă privește, după o săritură nefericită, am dispărut într-un hău plin de apă!... Anumite prăpăstii, a căror locație sunt din nefericire în măsură să o dau, sunt menite să înlocuiască, în metaforele poetice, Carybda și Scylla ce începuseră să se tocească. Aceste abisuri au măcar avantajul că vor contribui la a pune bețe în roate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
găsesc bănci, pavilioane, vile, chioșcuri cu forme elegante și variate; peșteri adânci unde tradiției locale îi place să recunoască foste bârloguri ale hoților; peste tot se află balustrade ce îi țin pe cei ce se plimbă suspendați fără primejdie deasupra prăpăstiilor larg căscate; în fund, Cerna care sare ca o nebună din stâncă în stâncă, formând când cascade cu valuri argintii, cu muget blând; când mici lacuri netede ca o oglindă, limpezi precum cristalul, lăsând să se vadă în profunzimile lor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
entuziasmul popular izbucni mai ales în demonstrații a căror sinceritate nu o putem suspecta. La București, mesajul prințului e primit în același fel. Dl B. Catargiu ia cuvântul și îndeamnă călduros la armonie, la uitarea tuturor învrăjbirilor. Am săpat o prăpastie, spune oratorul, haideți să o astupăm. Astăzi știm ce suntem, ce valorăm; doar mijloacele diferă, noi urmărim același scop. Să scriem acum pe drapelul nostru, în fața căruia trebuie să îngenunchem cu toții, aceste cuvinte: Totul pentru patrie, nimic pentru noi! Trăiască
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în aceeași zi sub președinția d-lui Barbu Catargiu. În calda alocuțiune pe care am redat-o, șeful dreptei se arăta pătruns de adevăratele interese ale țării sale, animat de dispoziții dintre cele mai împăciuitoare, mai generoase, decis să astupe prăpastia pe care o săpase. Nimeni nu părea mai potrivit decât el să conducă treburile obștești. Adresa adunării, ca răspuns la discursul tronului, nu fu decât o lungă parafrază a cuvintelor princiare. Ea se încheia astfel: "Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și coada să se răsfrângă în această direcție, ca să împresoare, să covârșească și să stropească. Dar o mișcare de oști se face cu întârziere. Locurile la Racova sunt înguste. Într-o parte s-au adunat apele dezghețului. În cealalaltă parte prăpăstii și sihlă. Deci peste luncă, la limpeziș, unde stau desfășurate oști: asta e cheia de război a acelei zile. Însă, prin pâcla dimineții, pe când coloanele se angajau cătră fantasme, oastea proaspăt gătită a Voievodului lovi în trei locuri din coastă
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu blazon, Roberta o prea frumoasă fată, dânsa bogată prințesă, Robert un cavaler cazon. Prăpastia socială dintre ei și statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai imposibilă, dar și interzisă. În umbra dimineților cu soare Robert o urmărea în fiecare zi, așteptând-o din zori până în seară, apropierea ei simțind
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
m-am urcat în vagonul restaurant. E atât de plăcut să stai într-un vagon restaurant, când nu e multă lume, să bei ceva și să te uiți pe geamul mare, prin care se vede defilând peisajul, cu vârfuri și prăpăstii amețitoare încărcat de zăpadă, dar plin și de uriașe păduri verzi... Ce-am făcut, deci, la Sinaia? mă întrebam. Nimic. Cât de orgolios venisem! ... Cum vrusesem, încă din prima zi, să mă și apuc de lucru și cum amânasem pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
decât avionul personal al unui conducător de grup. Și cum și-ar fi putut Trask închipui \ în timp ce se îndrepta spre laborator în avionul lui Marin \ că un accident neînsemnat, un pas greșit, îl va arunca de la înălțimea puterii sale în prăpastia dezastrului. Marin nu avea nevoie să ceară informații suplimentare; aparatul era în mod sigur în compartimentul de bagaje. \ Adu-l aici, spuse Trask. MARIN NU SCHIȚĂ NICI O MIȘCARE. TOTUL: CURENTUL ELECTRIC ȘI UNITĂȚILE DE CONECTARE. Marin avea un aer sumbru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ȘI ÎI MÂNGÂIE OBRAZUL. \ Înțeleg: tipul perfect de modest egoist, nu? \ Te iubesc, asta e tot. În clipa următoare închise ochii uimit, fiindcă nu avusese intenția să spună asta, nu avusese nici măcar intenția de a se apropia de marginea unei prăpăstii sentimentale. Se instală mai confortabil pe scaun, conștient că ea îl observa și că și ea fusese tulburată de cuvintele lui. \ Au părut cu adevărat reale, spuse ea pe un ton blând. Nu credeam că asemenea vorbe și sentimente mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
am murit, și într-o singură zi o ură tânără s-a ridicat o dată cu mine, a mers către ușa din fund, a deschis-o, a închis-o în urma mea, îi uram pe ai mei, idolul era acolo, și, din adâncul prăpastiei mele, nu mi-a fost deajuns să mă închin lui, ci m-am încrezut în el cu tărie, tăgăduind toate lucrurile în care crezusem până atunci. Slavă lui în veci, el era tăria și puterea, îl puteai nimici dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ei, un scrâșnet pe care el are marea șansă de a-l auzi în preajmă și de a-i oferi modesta sa protecție. Nimic altceva decât hrană sau jertfă, în acest enorm căscat flămând ? Infernul numit plictiseală, căscatul enorm, deschizând prăpăstii. Îi mulțumește, iată : glasul său abia ridicat din aburii fierbinți ai cafelei sună călduț, șovăielnic. Manole : un reazem sigur. Nimic de oferit sau de pierdut sau de regretat sau de recuperat, o permanență, egală cu ea însăși. Își șterge bărbia
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
drumul! strigă pretorul speriat. La o parte!... Ce faci? Doctorul, lângă Apostol Bologa, stătea cu ceasornicul în mână, numărând vremea. Perdelele negre ale amurgului se lăsau acuma tot mai grăbite. Vântul se oprise brusc, ca un alergător sosit în fața unei prăpăstii. Apoi, prin pânza tăcerii ce se urzea, străpunse deodată un oftat prelung, ca o chemare... Dar numai Bologa se întoarse și văzu un soldat cu o urmă de rană în obraz, cu fața scăldată în lacrimi, gemând de milă. Vru
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu zgomot îngrozitor, o clădire veche, cu temelii ca rădăcinile stejarului. " Am pierdut pe Dumnezeu", îi fulgeră prin minte, închizînd ochii cu frică, parcă astfel ar fi vrut să împiedice ruina. Avea impresia foarte clară că se prăbușește într-o prăpastie fără fund și nu se poate opri, nu se poate agăța de nimic. Aceasta însă a ținut numai un moment, sau poate nici atâta, iar pe urmă a rămas cu o groază crâncenă în inimă, ca și când s-ar fi trezit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
altădată, dar nu îndrăznea, de teamă să nu observe ceilalți cât de false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
adevărată și biruitoare. Iubirea, oameni dragi, iubirea! Apostol Bologa se uită în ochii ruteanului, lăcrimați și totuși strălucitori într-o lumină ademenitoare. Privindu-i însă mai adânc, Bologa se spăimântă și tresări, ca și când și-ar fi aruncat căutătura în adâncimea prăpastiei de care se ferise toată seara. Vru să zică ceva și se pomeni murmurând în neștire: ― Iubirea... iubirea... ― Iubirea voastră însă ne hrănește cu gloanțe sau spânzurători, zise Gross cu o asprime răutăcioasă. Azi Svo-boda, mâine eu sau poate voi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
atâta dispreț, încît i se schimbă deodată înfățișarea. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. Uluit, întoarse spatele românului și se uită cu un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]