5,009 matches
-
cu mitologia aferentă își are debutul acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
café-concert, al vieții luxoase ale curtezanelor metropolitane. Pe un alt palier social decât la Tolouse-Lautrec, mai apropiat de cel pe care Baudelaire îl desemnează drept "pictorul vieții moderne", Constantin Guys, Emilian Lăzărescu ilustrează viața pariziană trepidantă, care constituia un model prestigios de decadență, cu scene de bal, dar și cu colțuri pariziene celebre precum în Rue de Montmartre, cu momente nocturne care răspândesc acea fosforescență a atracțiilor inavuabile ale marelui oraș. Conceput ca titlu pentru o întreagă serie de eseuri, baudelairianul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas Couture, Romanii decadenței (1847), o pictură academică după toate regulile, care a avut un succes deosebit când subiectul era în vogă, modelul prestigios al decadenței franceze fiind cel a decadenței Imperiului Roman. Capitolul II II.1. Gustave Moreau O adevărată femme de lettres, prețuită la Paris ca și în țară, Maria Bengesco a servit drept corespondent la Paris pentru ziarul L'Independance roumaine
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
descrierii, sau mai precis "simbolurilor" care alcătuiesc textura decorativă a tablourilor, iar "intriga" care asigura coeziunea picturii academice dispare. Practic, compoziția se organizează pe acest plan secund al interpretării și nu al temei ca atare, prin raportarea la un model prestigios, împrumut livresc mediat de alți artiști care au abordat tema. Edward Lucie-Smith trimite la o observație de nuanță a lui Victor Brombert cu privire la romanul lui Gustave Flaubert, Salammbô, pe care o consideră valabilă și pentru pictura lui Moreau, observație privitoare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris, pentru a face de la plăci funerare, cartoane de tapiserie și vitralii, la obiecte decorative, Walter Crane, continuator al lui William Morris în Anglia, Eugène Grasset în Franța, Mikoulasch Alesch (Mikulas Ales) în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
designer, arhitect și pictor elvețian la München, ocupându-se cu designul interior, feronerie, orfevrerie și design de mobilier în stilul Art Nouveau sau Walter Crane la Londra. L. Bachelin consacră trei articole artei ceramice și aici evidențiind atât modelul străin prestigios precum profesorul Max Läuger de la Academia din Karlsruhe sau școala de ceramică și sticlărie Art Nouveau de la Kandern cât și inițiativa autohtonă care-i aparține lui Grigorescu, care atrage atenția asupra formelor imemoriale ale ceramicii populare, el propunându-i lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance Roumaine, criticul examinează două ateliere care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei singure mâini, a unui singur vis, toate obiectele provin din aceeași gândire, ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poëles" VII125 și "Pour l'architecture de brique" VIII126, L. Bachelin amintind că în Anglia, unde se produce "teracotă cu dale emailate", și "cărămizile de teracotă de altădată (catelles)" au devenit piese de muzeu. Walter Crane constituie încă odată exemplul prestigios. Însă mai mult ca orice, Art Nouveau-ul ajunge la îndemâna publicului prin intermediul ilustrațiilor de carte, a afișului publicitar, a cărții ilustrate, a reclamei pe care L. Bachelin le ia în considerație în articolul, "Vitraux, affiches et réclame" XI. Criticul consideră că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de banale armonizări secessioniste"149. Baltazar evidențiază resortul intim care declanșează farmecul Art Nouveau-ului în obiectele banale transformate prin alchimie estetică în bijuterii: o scrumieră de Cellini, o tavă de Charpentier, o bijuterie de Lalique. Criticul trece de la expunerea modelului prestigios la câteva schițe-proiect ilustrate de propria artă decorativistă în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă pentru edificarea unei arte decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Franța la Școala de Belle Arte din Paris, eveniment punctat de numeroase dificultăți și obstacole constituia punctul de inflexiune pentru introducerea unui decorativism afin Art Nouveau-lui. Hynais oferea o soluție ingenioasă de transfer a neobarocului care-și avea tradiția prestigioasă într-o pictură de factură decorativă. "Acceptarea sa a reprezentat triumful gustului acum unanim pentru arta contemporană franceză. Într-adevăr, cortina pentru scena Teatrului Național a fost cu adevărat prima inițiativă majoră din Praga în aplicarea unui concept de Neo-baroc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică, discursul decadent se configurează în jurul acestei alterități virtual punitive, a feminității, iar în centrul său se află ambiguitatea sexuală. Figurile tipice ale femeii fatale cu o prestigioasă carieră în artă revin în atenția artiștilor de la finele secolului al XIX-lea, însă fenomenul decadent se manifestă în datele unei ambivalențe fondatoare de tensiuni între contrarii. Femme fatale apare alături de femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra temperamentului în artă nu l-am putea numi simplu, "talent"? care-i permite pictorului să preia modificând conform structurii sale tema. Comentariile pe tema originalității picturii lui Loghi au jalonat întreg parcursul său artistic. Inițial, raportarea la un model prestigios, Stück, Böcklin, a fost speculată în avantajul pictorului, pentru ca, ulterior, tocmai similitudinile transparente să-i creeze o imagine proastă în fața unui nou val critic, care-i include pe tinerii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, care depășesc faza simbolistă către modernism și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 17 noiembrie 1897. Unul dintre punctele esențiale ale noii societăți artistice îl constituie organizarea unei expoziții internaționale, așa cum își propun și secesioniștii vienezi și organizarea unui ciclu de conferințe despre artă în stilul care a impus Junimea cu invitați prestigioși din afară. Membrii marcanți ai societății "Ileana", dintre care un rol determinant îl are Bogdan-Pitești, vizau câteva personalității culturale franceze, printre propuneri aflându-se Ferdinand Brunetière, George Clemenceau, Laurent Tailhade, Malchior de Vogüe, Joséphin Péladan. Prima acțiune a noii societăți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este clar că un rol hegemonic putea fi exercitat de către România numai asupra popoarelor din Balcani. În context decadent, criticul-estet deschide perspectiva supraviețuirii prin cultură a civilizațiilor apuse sau ajunse într-o fază crepusculară. Pentru comparație, apar ca repere decadențele prestigioase ale civilizațiilor grandioase, stinse, având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
virtuozitate plastică. Indiferent de validitatea judecăților criticului, acesta articulează un discurs critic coerent, vizând elemente de detaliu, disocieri subtile, o bună cunoaștere a subiectului și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar pe filiera temei, chiar dacă criticul nu găsește și un alt spațiu de rezonanță, alte filiații. Pictura sa este analizată într-un context polemic, al picturii marilor maeștri. În fond, aceasta își și propunea criticul, să apropie arta românească, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revistei din iunie 1900 sunt: Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Sonia I. Nădejde, Titus Alexandrescu, Ludovic Basarab, Roméo Gèrolamo, Frédéric Storck, Oscar Spaethe. Remarcabilă este și franțuzirea numelor, spre exemplu a celor de proveniență italiană sau germană. Modelul cultural prestigios este cel francez și majoritatea pictorilor care trimit "desemnuri" sunt, de asemenea, francezi, francofilia directorului revistei fiind pe deplin asumată. În primul număr apar doar Pierre Bellet (1865-1924) și Maximilien Luce. Însă redacția anunță colaborarea lui Alexandre Séon, Etienne Azambre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arte plastice, Glaser și Nicolae Mantu, care va deveni membru al societății Tinerimea artistică în 1911, caricaturistul N.S. Petrescu (Găină), Sonia Roguska, Eugen Voinescu, iar printre colaboratorii străini, A. Mucha și Alexandre Séon. Revista anunță din nou colaborări străine la fel de prestigioase, cu "ilustrații originale făcute special pentru Ileana": Paul Renouard, recunoscut probabil și pentru ilustrațiile sale satirice din jurnalele pariziene sau pentru scenele de gen, artista franceză Louise Abbéma, remarcată, probabil și pentru panourile decorative, și pictorul pointilist belgian, Théo van
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punitive, având ca numitor comun seducția, stabilind o afinintate și cu romantica la Belle-Dame-sans-Merci. Pictorii români nu au rămas insensibili față de acest arhetip al unei feminități ostile incarnat de Salomeea, cea mai frecventată figură malefică feminină din seria abundentă de prestigioase exemplare de Femmes-sans-coeur care înscriu fatalitatea în traseul destinal al bărbaților cu care se întâlnesc: Mesalina, Dalila, Judith, Circe, Cleopatra etc. Impactul piesei lui Oscar Wilde, jucată cu un enorm succes pe scenele teatrelor pariziene, a dat un impuls puternic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
divina Sarah", și succesul ei fulminant, a generat în parte atracția pentru subiect. Însă nici Gustave Moreau nu trebuie uitat, el se află printre precursorii sensibilității decadente, în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol, după axele unui cruci, poate să-l reprezinte foarte bine pe Iisus Hristos. În datele sale expresive, acest chip se constituie ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație mai degrabă decorativă, cu respectul conferit unui clișeu simbolist prestigios. Influența iconografiei bizantine este mult mai marcată în acest tablou, iar Salomeea apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
piesa <<Muncitorii în luptă>>. Ei au vizitat orașele Huși și Iași iar în județul Vaslui târgurile Negrești și Codăești”. De aici trebuie să înțelegem că tov-ii au fost numai în vizită, nicidecum în a se (re)produce pe vreo niscaiva prestigioasă scenă. Minciuni sfruntate și propagandă deșănțată. Iată că, față de luna „maiu”, Bighiu înregistrase la capitolul „financiar” și unele încasări, dar nu de la „spectacolele” de teatru susținute de către „celebrii” actori vasluieni prin orașele „vizitate”: „...în luna aceasta am avut un venit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
măsurile ce se cuveneau. Tot în luna ianuarie a aceluiași an, reprezentanța din România a Uzinelor germane „Lanz”, trimitea la Huși o ofertă pentru „cea mai bună treerătoare din lume”, ofertă însoțită și de o foarte interesantă prezentare a acestei prestigioase firme. Morala creștină era la mare cinste pe atunci odată ce parohul Bisericii „Sfântul Ioan” îl ruga pe primar să facă unele concesii celor care voiau să se căsătorească dar nu aveau bani de taxă. Iată cum și-a formulat cererea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]