3,139 matches
-
o stană putea să asculte " Sub dafinii în floare și bolțile de vie,/ cântări crepusculare de liră și de flaut". Majoritatea actanților din cartea de debut trăiesc însă irepresibila seducție a călătoriei pe axele sus-jos, înalt-adânc. Tiparul fundamental al textelor privilegiază în fapt iluminarea, mediată de plonjarea în acvatic, ca spațiu ideal al "transmigrării". Doar la o primă, neatentă vedere, finalitatea acestui gen de revelații pare a fi prin urmare înecul, prăbușirea actantului ("M'am prăbușit în fântâna întunecat de adâncă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
grăbească acele demersuri ce favorizau comploturile." Ținînd de același gen literar de romanul-foileton, așa cum a fost el conceput și practicat în secolul trecut adresîndu-se aceluiași public sedus de aventură și de senzațional, cele trei povestiri alcătuiesc mai ales un repertoriu privilegiat de teme, de imagini și de referințe. Prezente și în texte de alt gen, dar sub o formă bineînțeles mai discretă sau mai inconsistentă, aceste teme, aceste viziuni, aceste referințe, simplificate sau amplificate, apar aici foarte clare, fără echivoc. Dincolo de
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
dintr-o ordine a umanului într-una a sacrului, nu se confundă totuși, în memoria legendară, cu o altă imagine a împăratului: aceea a legislatorului, a fondatorului unei noi ordini instituționale. Iconografia din vremea Consulatului și a Imperiului pare a privilegia generalul învingător, cuceritorul cu privirea arzătoare. Cu toate acestea, nu uită să ni-1 arate ca participant la deliberările din Consiliul de Stat, așezat într-un decor lipsit de patetism războinic, sobru în gesturi, cu figura atentă, meditrnd sau demonstrînd
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
istoriei, cu tot ceea ce ea uită, refuză sau omite, dar și marcată de fidelitate, de devoțiune, izvoare niciodată secate de emoții și fervoare. Se întîmplă însă să nu se poată evita acel pas între transformarea în legendă a unor vremuri privilegiate pentru memorie și fixarea lor în sacru. In opoziție cu un prezent resimțit și descris ca un moment de tristețe și de decădere, se impune absolutul unui trecut al împlinirii și al luminii. S-a ajuns unde era inevitabil să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
unii cu alții"58. De asemenea, se pare că nu există chemare sau expresie ideologică a întoarcerii la părnînt, a păstrării sale, care să nu fie în același timp și exaltare a valorilor comunitare, o recunoaștere atentă a unei forme privilegiate de sociabilitate. Se considera că sub acoperămîntul colibelor și la temelia catedralelor trebuie să domnească o armonie colectivă deosebită. Astfel, în romanul lui Sebastien Mercier publicat în preajma Revoluției franceze, Melise, eroina retrasă la țară după o îndelungată hoinăreală mondenă, descoperă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
în ceea ce observația clinică definește drept stare de normalitate. Printr-un efort introspectiv nu prea mare le putem regăsi pe toate, pe jumătate ascunse, sau acționînd vizibil, în fiecare dintre noi. Cine nu are vîrsta sa de aur, epoca sa privilegiată de referință afectivă, acel moment din trecut în care s-a conturat visul luminii și al fericirii? Există cineva care să nu fi trăit, uneori, acele momente de exasperare provocate de dorința unei răsturnări, a unei eliberări? De fapt, orice
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și altele) și alte genuri descriptive (portretul și descrierea acțiunilor, în special). Într-o perspectivă diferită, dar complementară abordării poeticii istorice din prima parte, ne propunem să caracterizăm secvențialitatea descriptivă. Destul de inexactă, noțiunea de "text descriptiv" riscă foarte mult să privilegieze omogenitatea și autonomia unei forme în detrimentul funcției sale, într-o dinamică textuală narativă, explicativă sau argumentativă, acolo unde de fapt aceasta își regăsește sensul. Deși ne propunem, înainte de toate, să delimităm regularitățile lingvistice (propoziții descriptive și ordonarea lor în secvențe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
secvențe (temă sau topic de asemenea). 4. Trebuie să notăm faptul că ne delimităm de pozițiile lui Denhière și Legros utilizînd de asemenea termenul de "nucleu" pentru acțiunile principale din DA. 5. Înțelegem aici prin "descriere homerică" ceea ce tradiția a privilegiat. Exemplul nostru (4) din prima parte și nota 14 de la sfîrșitul capitolului 3 arată că găsim la Homer mult mai multe feluri de descrieri, în mod inexplicabil uitate sau neglijate. Concluzie Descriere și argumentare Am insistat mai sus asupra caracterului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de la un nivel de realitate la un altul? Există vreo coerență, chiar o unitate de ansamblu a nivelurilor de realitate? Care este rolul subiectului observator în existența unei eventuale unități a tuturor nivelurilor de realitate? Există vreun nivel de realitate privilegiat în raport cu toate celelalte niveluri? Unitatea cunoașterii, dacă există, este oare de natură obiectivă sau subiectivă? Care este rolul rațiunii în existența unei eventuale unități a cunoașterii? Care este, în domeniul reflecției și al acțiunii, forța predictivă a noului model de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
știința actuală"26. Heisenberg afirmă fără încetare, în acord cu Husserl, Heidegger, Gadamer și Cassirer (pe care îl cunoaște personal), că trebuie suprimată orice distincție rigidă între subiect și obiect. El afirmă și că trebuie s-o terminăm cu referirea privilegiată la exterioritatea lumii materiale și că singura modalitate de a ne apropia de sensul realității este să acceptăm împărțirea sa în regiuni și niveluri. Asemănarea cu propria mea definiție a Realității este frapantă. Heisenberg distinge "regiuni de realitate" (der Bereich
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
față de URSS, fată de Europa. În realitate, vulgata marxistă reprezenta raționalizarea "științifică" a marii Religii a Mîntuirii terestre, vlăstar bastard al Creștinismului și Umanismului, care convertise în lume mult mai mulți intelectuali decît popoare. Cînd Moscova și-a pierdut statutul privilegiat de nou Ierusalim, Beijingul a preluat ștafeta, iar religia a subzistat în Europa, sub forme mai virulente sau mai blînde, pînă spre 1979-1980. O avangardă de intelectuali europeni, urmată și aprobată de departe de restul trupei, pornise în călătoria la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
puțin dezvoltată, încarnată, vitalizată. În aparență, Totalitarismul și Democrația au același fundament, puterea Poporului pentru Popor, și același program, "Libertate, Egalitate, Fraternitate". Firește, totalitarismul din URSS nu instaurează nicidecum puterea poporului, iar sistemul său ierarhic tip castă, cu o Nomenklatură privilegiată pe culmi și prizonieri îngropați în infernurile concentraționare, contrazice libertatea, egalitatea și fraternitatea. Însă Partidul este cel presupus a constitui conștiința luminată a poporului, iar ierarhia nu este justificată filozofic, ci mascată de teoria și discursurile oficiale. Diferența filozofică majoră
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de seamă eveniment din istorie ar fi unificarea microbiană a lumii, cu alte cuvinte un fapt neexistent în tratatele diplomatice, însă considerabil ca urmări în viața lumii. Nu e de mirare că D. Prodan a făcut, la noi, o temă privilegiată din istoria satului, a muncii anonime pe care se sprijină totuși, în toate timpurile, orice creație superioară. La acest nivel, vechile obsesii ale istoriilor dinastice și militare cedează locul abordărilor de tip antropologic și social. Marginalii creatori de contradiscurs în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
continuă expansiune, membru al organizației celei mai reprezentative pentru capitalismul universal Organizația Mondială a Comerțului. Clasă și națiune De o importanță specială în discutarea marxismului pe planul politicii internaționale este modul în care acesta tratează problemele de ordin național. Marxismul privilegiază solidaritatea de clasă în fața celei naționale, iar apelul la grevă generală din ajunul primului război mondial a fost făcut potrivit acestei logici. Oamenii au ales însă să fie cetățeni mai înainte de a fi proletari, iar greva nu a mai avut
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
vis), și, de asemenea, versurile unor poeți minori, dar având toți, mai mult sau mai puțin, afinități cu orientarea simbolist-modernistă: Ion Amaru, N. Țintă, Agatha Grigorescu, G.D. Apostol, Mihail D. Stamate, I. Negură, Gh. Ionescu, Eugeniu Ștefănescu-Est, Ed. Sbiera. Deși privilegiază lirica, revista acordă suficient spațiu și prozei. În paginile ei apar pentru prima oară principalele scrieri în acest gen ale lui Bacovia: Nuvelă din trecut, Când cad frunzele, Târziu, În cafeu, În zadar, Dintr-un text comun, Ninsoare, Cântec târziu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285486_a_286815]
-
evoluționistă - explică de ce ne este practic imposibil să rămânem neutri și calmi ascultând o dezbatere și de ce, inevitabil, luăm partea unui candidat, ne identifică cu el. În anumite cazuri, studiile de psihologie politică incriminează direct mass-media - ea este cea care, privilegiind spectacolul, amestecă politica și divertismentul de televiziune, pregătind o dezangajare a opiniei despre mizele politice, tendință de fond care se menține în ciuda recentelor mobilizări. A vota pe baza a ceea ce ne arată mass-media seamănă astfel cu un exercițiu de ruletă
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aceste date? Telespectatorii se desolidarizează de politică pentru că descoperă o imagine puțin atrăgătoare a politicienilor în acest gen de emisiuni? În realitate, situația este mai subtilă: telespectatorii rămân în general cu o imagine pozitivă a oamenilor politici, dar forma discursului privilegiat în acest tip de emisiune nu favorizează angajamentul politic. Discurs autocentrat și dezangajare politică Cel mai adesea este vorba despre un discurs autocentrat, adică centrat pe persoana politicianului: acesta ajunge să spună: „Îmi place cântecul ăsta”, „Îmi petrec vacanța în
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
despre „activarea cognitivă”: reportajul care precede reclama trebuie să activeze noțiunea de siguranță în mintea consumatorului. Astfel un reportaj despre siguranță (pe străzi, la bordul avioanelor, în întreprinderi etc.) orientează creierul spre un mod cognitiv de tratare a informației care privilegiază informația. Și bineînțeles e mai bine să nu fie difuzat un program consacrat petrolului sau carburaților: creierul ar risca să rămână fixat pe această noțiune și ar privi reclama din unghiul - foarte dezavantajos - al carburantului! Alăturarea programului de securitate rutieră
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ființei noastre, una instinctivă și irațională, departe de spiritul cartezian care ar trebui să ne anime atunci când primim informația. Renumitul jurnalist și analist politic Christine Ockrent a mărturisit într-o zi: „Televiziunea este un mijloc media destul de brut, care a privilegiat mereu emoția” Felul în care este folosită imaginea (pentru atragerea telespectatorului suficient de mult ca acesta să memoreze reclamele) este astăzi de natură emoțională și ne-am putea întreba de ce. În primul rând, logica concurenței în lumea audiovizuală joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
și a mecanismelor colective care le conferă o specificitate și o identitate proprii, apoi în identificarea diferitelor efecte sociale provocate în sferele politică, economică și simbolică. Cu această condiție, acest câmp poate deveni, ca și altele, un sector al sociologiei. Privilegiind, din secolul al XIX-lea, o abordare obiectivă și empirică, științele sociale ne-au arătat calea (Capitolul 1). Dar vom face doi pași mai departe, expunând două axe noi: pe de o parte, considerând bunul cultural nu ca un lucru
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sale Eseuri despre teoria științei, sociologul Max Weber preia conceptul hegelian de Volksgeist, dar are grijă să-l relativizeze, replasându-l în istoria empirică a popoarelor. Astfel, el respinge viziunea hegeliană a unui mers inexorabil care revelează Absolutul în Istorie și privilegiază aportul civilizator al anumitor popoare, mai geniale decât celelalte. Weber, dimpotrivă, vede în Volksgeist cu totul altceva, doar fundamentul real al ansamblului de manifestări culturale ale unui popor, care emană toate de la acesta. Această concepție empirică a devenit, de atunci
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
sau Ernst Troeltsch (1865-1923), care retraduce această diviziune între idealism și materialism în a sa sociologie a religiei. Heteronomia relativă În afara acestor determinisme, numeroși autori au încercat să elaboreze o cale de mijloc, calificată de unii drept "relativism cultural". Ea privilegiază punctul de vedere simbolic, care posedă o mare fecunditate euristică, dar nu afirmă niciodată că acesta ar fi predominant. Școala istorică germană a ilustrat pe deplin această cale. Fie că e vorba de Ranke (1795-1886), cel mai de seamă reprezentant
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cale deterministă era prea simplistă, preferând să insiste pe întrepătrunderea de influențe ale pro-ducțiilor culturale și mediilor sociale. Charles Lalo (1877-1953), însărcinat de echipa Anuarului sociologic să expună sociologia estetică, insista pe influențele reciproce între artă și societate, fără să privilegieze deloc unul dintre sensuri (cf. Bastide, 1977; Heinich, 2001; Péquignot, 1993, despre evoluția istorică a sociologiei artei). Capitolul 2 Calificarea "culturală" Am arătat, până aici, că exista o pluralitate de căi de acces spre tema culturală: filozofia germană, care insistă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Heinich, 2001; Péquignot, 1993, despre evoluția istorică a sociologiei artei). Capitolul 2 Calificarea "culturală" Am arătat, până aici, că exista o pluralitate de căi de acces spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân încă prizonierele unei prejudecăți substanțialiste. Astăzi, contextul intelectual este complet schimbat: ne întrebăm prin ce proces anumite bunuri sunt
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
de o opoziție. Într-adevăr, Garfinkel s-a făcut cunoscut prin ruptura radicală de "obiectivismul" lui Durkheim chiar dacă poziția acestuia din urmă s-a modificat după 1895, și mai ales din 1912, sau prin "holismul" său, care-l îndemna să privilegieze mai degrabă instituțiile decât intențiile și interacțiunile actorilor. În ceea ce-l privește pe Garfinkel, el contestă (1967) existența faptelor sociale, a normelor preexistente care ni se impun din exterior. El preferă să insiste pe caracterul "construit" și "dinamic" al oricărei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]