2,781 matches
-
și pe pereții încăperilor. Compozitorul a insistat pe latura filozofică a romanului lui Eliade (cu evidente filiații eminesciene) și în special pe ideea întrepătrunderii permanente a planului material cu cel spiritual într-o poveste de dragoste damnată ce transgresează lumea profană și continuă „dincolo de vămile văzduhului”. Planul real este sugerat în actul I de muzica orchestrală tradițională, iar planul imaginar prin muzică electronică, pentru ca în actul II situația să se inverseze într-o anamorfoză sonoră a realului în imaginar. Glisarea planului
Domnișoara Christina (nuvelă) () [Corola-website/Science/332955_a_334284]
-
simbol mai general, cum e acela al morții sau al ratării în iubire. În cele două cărți despre Eminescu sînt folosite documente, dar și numeroase legende în legătură cu viața sentimentală a poetului. G. Călinescu găsea cărților meritul de a comunica grațios profanilor documente rare, greu accesibile altfel. E, în fapt, o negație inteligentă, cordială a romanelor, și Lovinescu, înțelegînd seriozitatea obiecției și, poate, temeinicia ei, a simțit nevoia să le apere. Să recunoaștem, oricite obiecții am avea față de speța ușuratică a biografiei
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
1280, 25 octombrie 1898. "Bandele de teroare," semnat Ștefan, IV, nr. 1282, 29 octombrie 1898. Lumea nouă, 1899 Literatorul, Anul XX, 1899 "Noul corent literar," XX, n. 1, 20 februarie 1899. "Amurg parfumat, "XX, nr. 1, 20 februarie 1899. "Hymn profan", XX, nr. 2, 5 martie 1899. "Curtezana", XX, nr. 3, 20 martie 1899. "Serenada, "XX, nr. 4, 5 aprilie 1899. "Necunoscuta", XX, nr. 6, 10 mai 1899. "Sonet", XX, nr. 7, 10 iunie 1899. Literatură și artă română, III, 1899
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
și expresive și pentru frumusețea lor artistică. A fost un muzician din copilarie s-a născut într-o familie de muzicieni profesioniști. Tatăl său, Johann Ambrosius Bach, era muzician de curte, având sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a orașului, dar și funcția de organist al bisericii locale. Mama sa, Elisabeth Lämmerhirt, a murit de timpuriu, urmată curând după aceea de tatăl său, când Johann Sebastian avea numai 9 ani. Rămas orfan, a plecat la fratele său mai
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
operă biblică, favorizând pătrunderea stilului dramatic în muzica religioasă. Acest fapt va fi resimțit în Pasiuni, „Magnificat” și în „Missa în si”. Stilul operei italiene este vizibil în cantata-solo „Amorul trădător” și în „Nu știu ce-i durerea”. Unele fragmente din cantatele profane le-a întrebuințat și în cele religioase. Astfel, cantata omagială „Se înalță cu bucurie” a fost executată pentru trei persoane diferite, schimbându-se în text numele dedicatorului, și apoi a fost transformată în cantată religioasă. Din cantata „Alegerea lui Hercule
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
formele "-et" și "det". Verbul era de asemenea și mai complicat: includea modurile conjunctiv și imperativ, conjugarea lor făcându-se în funcție de persoană și număr. Prin secolul al XVI-lea, cazurile și sistemul de genuri din cadrul vorbirii colocviale și a literaturii profane a fost redus la doar două cazuri, reprezentând trecerea spre suedeza modernă. O schimbare tranzițională a alfabetului latin tipică pentru țările nordice a fost scrierea combinației de litere „ae” ca æ - sau câteodată ca a' - deși metodele variau cu regiunea
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
ai Evului mediu, că un creștin n-are nevoie să se îndeletnicească cu știința, care ea în loc de înțelepciune aduce nebunia. Istoricul catolic al filozofiei Étienne Gilson consideră că (Sfântul) Petru Damiani ilustrează o atitudine medievală răspândită față studiul disciplinelor nereligioase (profane): pentru creștin, care crede în posibilitatea unei vieți după moarte, condiționată de credința în articolele religiei lui Hristos, singurul lucru important de știut este Scriptura; restul e de "disprețuit", "abia ne poate interesa" și e "de evitat", gramatica însăși fiind
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
secolul al XX-lea, este și mai dificilă identificarea unor figuri majore; pot fi însă amintiți, printre alții, poeții , , , și , romancierii , , , , și , dramaturgii , , și Eugène Ionesco. Împărțită în Evul Mediu între o artă religioasă inspirată din cântecul gregorian și cântecul profan al trubadurilor și menestrelilor, muzica franceză a atins un anume apogeu începând cu perioada clasică, cu compozitori ca și în secolul al XVII-lea, în secolul al XVIII-lea, , și în secolul al XIX-lea, sau Debussy în secolul al
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
răbdător hrănită de această materie vie-moartă? Privește dansul Flăcării - ce poți visa că afli? - răspuns iubitor la murmurele și framătele firii, ale sufletului... - diafan mesaj dinspre absoluturile de la extreme, arătând că singurul absolut, Absolutul punctual e însăși clipa(Sacrul și profanul să poată fi oare confundate?)...- semn viu al pulsului dinspre materia nepătrunsă, totuși transpatentă...- cumplită axă verticlă ce se răstoarnă față-n față... Printr-o fereastră dansantă, prin Mandorlă zărești, parcă, o promisiune de verde: împăcarea, în timp ce dinspre sorgintea luminii
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
se desfășurau ritualurile au fost catacombele și avem ca exemplu pe cele amenajate la marginea orașelor Roma, Neapole, Sicilia. Primele biserici creștine au apărut în secolul al IV-lea, având ca model vechile bazilici romane. Bazilica creștină preia formele bazilicii profane pe care le adaptează funcțiunii religioase, dobândind cu timpul o structură arhitecturală complexă transmisă în întreaga lume creștină. Arhitectura paleocreștină cunoaște două tipuri constructive principale: Stilurile de construcție erau diferite în diverse parți ale lumii. În zonele cu clima caldă
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
se află localizat în cimitirul sătesc și are hramul "Adormirea Maicii Domnului", sărbătorit la data de 15 august. Biserica se distinge în mod deosebit prin tehnica de construcție în bârne rotunde, închetorate cu capete ieșite din perete, trăsătură caracteristică construcțiilor profane (caselor țărănești). a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 202, având codul de clasificare . Prima atestare documentară a satului Bilca datează din 9 august 1551, localitatea fiind pe atunci o braniște a
Biserica de lemn din Bilca () [Corola-website/Science/317134_a_318463]
-
socială, reprezintă în majoritatea cazurilor o lecție socială despre lume, oameni, totul îmbrăcat într-o formă ludică, de glumă, de joacă. Dar scopul principal al bancurilor este că, de altfel, al proverbelor, poveștilor cu tâlc, snoavelor este de învățătură neacademică, profană, fără un program anume, ce are loc în spațiul liber al comunicării. În mare parte pot avea și rol educativ. Bancurile exprimă nevoia de creație a unui popor într-un anume moment. Ele au avut dintotdeauna, din punct de vedere
Banc () [Corola-website/Science/317166_a_318495]
-
teamă câteodată de aceste cărți și totuși nu mă pot lipsi de ele. De altfel, așteaptă puțin: după ce vei fi gustat din celelalte cărți, vei simți farmecul acestora". De altfel foarte inteligentă la lecturile sfinte; îi plăcea de asemenea literatura profană și proteja pe literați. Dar mai ales credința sa era mare și binefacerea neobosită. Foarte milostivă, cu deosebire față de călugări, pe care i iubea, avea totdeauna mâna deschisă, "această mână cheltuitoare de bogății" pe care o celebrează unul din panegiriștii
Irina Ducas () [Corola-website/Science/315014_a_316343]
-
sale au ochii închiși, iar acest lucru este valabil pentru întreaga creație. Lucru care mă trimite cu gândul la Ghilgameș sau scena biblică din Grădina Ghetsemani când înfrângerea somnului este cea mai dură confruntare inițiatică, deoarece ea urmărește transmutarea condiției profane, obținerea imortalității. La Ghetsemani, “veghea inițiatică” - deși limitată la câteva ore - s-a dovedit mai presus de puterile omenești. Robert Longo este sculptor la rădăcini, lucru evident prin monumentalitatea și sculpturalitatea operei sale. Cum era de asteptat, în 1987 lansează
Robert Longo () [Corola-website/Science/318809_a_320138]
-
perioadă și topoare miniaturale din lut (topoare-ciocan sau securi duble).Toporul dublu- labrys-ul- este frecvent în lumea cretană și miceniană unde apare, cel mai adesea, în complexe de cult și morminte (mormântul toporului dublu de la Knossos), mai rar în complexe profane. În spațiul micenian are dimensiuni diferite, de la forme miniaturale până la forme uriașe, de 1,20 de metri.Totuși, labrys-ul apare frecvent asociat și cu luna și poate fi și un simbol al unei zeițe a vegetației, precursoare a Demetrei, care
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
legislație. În diferite perioade ale istoriei islamului, a variat ponderea căpătată de așa-numitul „efort de interpretare” (arabă: اجتهاد "iğtihăd"), care încearcă să adapteze legea condițiilor mereu schimbătoare ale existenței concrete a societății musulmane. "Iğtihăd"-ul, controversat datorită raționalității sale „profane”, este „încheiat” în mod oficial la sunniți din secolele XI-XII . În funcție de ponderea pe care o acordă acestui „efort de interpretare” și în funcție de mici detalii care nu sunt legate de esența legislației se constituie cele patru „școli juridice” sau „rituri” ale
Școli juridice în islam () [Corola-website/Science/328974_a_330303]
-
Botezătorul (23 spre 24 iunie) este considerată în credințele poporului român ca un moment magic în care se deschide cerul și muritorii privilegiați pot vedea lumea de dincolo. În timpul acestei nopți se petrec întâmplări supranaturale ce simbolizează întâlnirea sacrului cu profanul. Folclorul mai multor popoare, mai ales cele nordice, conține celebrări speciale dedicate acestei nopți. Marele dramaturg englez William Shakespeare descria apariții magice de zâne și spiriduși în comedia romantică "Visul unei nopți de vară". Fantasticul sadovenian este înfățișat ca o
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
din schițele lui I.L. Caragiale, în care indivizii sunt lipsiți de sentimentul sacrului și cred în normalitatea existenței. Printre aceștia există însă și inițiați precum doctorul Zerlendi, care ajung să cunoască secretele sacrului și se pregătesc astfel să părăsească existența profană. Acțiunea este narată la persoana I, ceea ce conferă textului o mai mare autenticitate cu atât mai mult cu cât există asemănări biografice importante între narator și Mircea Eliade: studiile efectuate în India, pasiunea pentru orientalism, activitatea literară etc. Tot ceea ce
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
între realitatea aparentă și miracol. Naratorul este un specialist în ocultism și în filozofiile orientale, dar, având o formare raționalistă de tip european, nu reușește să urce treptele inițierii, cunoscând evenimentele doar la nivel teoretic. Perspectiva autorului evoluează între dimensiunea profană a familiei Zerlendi și dimensiunea sacră a doctorului Zerlendi. Investigând o dispariție stranie, naratorul simte existența unui mister cu consecințe mortale, despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
despre care este avertizat de tânăra doamnă Zerlendi și de servitoarea Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul final în care apar pentru prima dată elemente fantastice. Negarea vehementă a celor
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
Arnica. Narațiunea epică este ruptă de revelația tehnică a jurnalului, care-l impune ca erou pe doctorul Zerlendi. Planurile narative diferite sunt simetrice planurilor existențiale: naratorul rămâne în planul profan, cunoscând sacrul doar la nivel teoretic, în timp ce Zerlendi depășește planul profan pentru a accede în planul sacru. Nuvela este salvată din punct de vedere artistic de episodul final în care apar pentru prima dată elemente fantastice. Negarea vehementă a celor două doamne Zerlendi că l-ar fi cunoscut vreodată pe narator
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
miraculos. „Literatura lui înfăptuiește o remarcabilă prospectare a lumii interioare, înspre acele zone-limită de ordin abisal”, concluzionează criticul. Proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul profan pentru a se integra timpului sacru. Datorită nivelului de cunoaștere și de inițiere la care a ajuns, doctorul Zerlendi este unul dintre puținii oameni care au reușit să treacă „dincolo”. „Secretul doctorului Honigberger” este o nuvelă de erudiție yogică cu
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
al guvernului (1950-1952 și 1953-1960), ministru al justiției (1952-1953), judecător la Curtea Supremă a Israelului în anii 1960-1981. Născut în 1911 într-o familie de evrei ortodocși din Lübeck, care îmbina modul de viață strict tradițional cu deschiderea spre stiințele profane. La vârsta de 3-9 ani el a învățat cu bunicul său din partea mamei, vestitul rabin Salomon Carlebach. Și bunicul său patern era rabin. În tinerețe și-a dorit și el foarte mult să devină servitor de cult și a activat
Haim Cohen () [Corola-website/Science/326623_a_327952]
-
cele zece moșii ale bunicului patern, Elazar Blass. În anul 1910, când Simcha a avut 13 ani, familia s-a întors la Varșovia. După ce primise în copilărie educație religioasă hasidică, a continuat in paralel studii tradiționale, dar și de materii profane cu profesori particulari, între care și studenți. La 17 ani a început prima dată să învețe și materii din domeniul stiințelor reale. În continuare, s-a înscris la Institutul politehnic Wolberg și Rothband din Varșovia, unde s-a evidențiat la
Simcha Blass () [Corola-website/Science/326629_a_327958]
-
anul 2001, pentru o perioadă de șase ani a fost directorul general al Muzeului Județean de Istorie Maramureș. Pasiunea pentru scris a avut-o încă din adolescență, dar prima carte a publicat-o abia în anul 2005: "Simboluri sacre și profane". Alte cărți publicate de Grigore Mân sunt "Biserici de lemn din Maramureș", Proema - 2005, "Săpânța", Proema, anul 2006 și " Litiera cu muze", Eurotip în 2010. Scriitorul Grigore Mân s-a stins din viață pe 3 februarie 2012 în urma unei explozii
Grigore Man () [Corola-website/Science/325632_a_326961]