5,828 matches
-
albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. ― Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. ― Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. "Cel puțin să-i sperii". Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu..." Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înainte de 11 Septembrie? Ceva care a captat atenția lumii întregi. —Au aruncat în aer acei Buddha giganți, sculptați în munte. —Corect. Și de ce au făcut asta? Pentru că statuile dovedeau că a existat ceva înaintea Islamului, o civilizație mai veche decât Profetul însuși. Fanaticii nu suportă așa ceva. Credeți că Hamasul a fost în stare să-l omoare pe Nour doar pentru asta, pentru că a găsit câteva vase și farfurii dinainte de Islam? Al-Shafi oftă și se lăsă pe spătarul scaunului. —Domnișoră Costello, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
zâmbetul mândru al unui tânăr om de afaceri. Salam observă puful de pe bărbia lui Ahmed și își dădu seama că prietenul lui încerca să-și lase barbă. —Ce ai luat? A, asta ar însemna să spun, nu? Dar după cum spune Profetul, pacea fie cu el, „Comorile de aur și de argint le par oamenilor demne de râvnit“ - și, cu siguranță, și mie îmi par la fel. —Ai aur și argint? Și multe alte lucruri demne de râvnit. Cât timp ai stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
face. Și această parodie de proces de pace se va termina. Nu se va mai pune în discuție entitatea sionistă. Nu se vor mai profera nonsensuri legate de pactizarea cu dușmanul. Ne putem întoarce la lupta legitimă, cea pe care Profetul, pacea fie cu el, a prevăzut că o vom câștiga. — Deci, începu altul. Spuneți că e în interesul nostru ca acest testament să devină public? — Dacă vrem să se încheie trădarea poporului nostru, așa cred, da. Dar nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și simplu redus la tăcere. Și pentru că cele mai respingătoare idei ale eugeniei sunt promovate din nou, în secolul XXI, sub diverse deghizări. Editorul acestei ediții a inclus multe citate ale eugeneticienilor din anii 1920, care seamănă uimitor cu cuvintele profeților contemporani ai apocalipsei. Unele lucruri nu se schimbă niciodată. Inclusiv, din păcate, credulitatea presei și a publicului. Nouă, ființelor umane, nu ne place să privim în urmă, la greșelile trecutului. Dar ar trebui să o facem. Forgacs, Gabor, and Stuart
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În jurul mesei și ocupate să cineze, fiindcă, evident, nu văzuseră nici un motiv pentru care s-o aștepte. — Bună, străino! Intră, așază-te și tu la masa noastră, a spus Banu, Întinzând gâtul pe deasupra unei aripioare crocante de pui la cuptor. Profetul Mahomed ne sfătuiește să Împărțim mâncarea cu străinii. Buzele Îi erau lucioase, obrajii la fel, de parcă se chinuise ceva timp să-și Întindă grăsimea de pui pe toată fața, până și pe ochii ăia ai ei căprui și luminoși. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
el aerul acela dezgustat pentru a vorbi despre niște fete care semănau prea mult, după părerea lui, cu băieții? Încă un pic și tatăl lui l-ar fi făcut pederast, ceea ce, În gura acelui șef de familie, mare cititor al profeților Vechiului Testament, reprezenta mîrșăvia mîrșăviilor. „Pe pederaști Îi miros de la o sută de metri“, Îi spusese el Într-una din zile, sîcÎit de telefoanele prea numeroase pe care un tînăr actor cu glas efeminat i le tot dădea fiului. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, având-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să-ți înflăcărezi auditoriul. „Ai mai vânat?” m-a întrebat el într-o doară, ca să spună, probabil, ceva. „Cerbi?” „Nu neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceasuri întregi cu câte o ceașcă de aramă dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sunt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. — Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani, dacă judecam după părul puțin, lipit în lațe murdare și neatins de foarfecă, sau după barba lungă, încâlcită și pe jumătate albă, de la care îi venea poate porecla, dar nu-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nevoie. M-am convins chiar atunci. Un puștan s-a ridicat de lângă ceilalți pescari și ne-a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi sară în ajutor? Guzganii? Ei, da, ei îmi fac educația mereu, cu excepția orelor în care dorm. Se opresc tot timpul să se uite la mine. Parcă îmi spun: „Daniel Petric, ești de-al nostru. Nu vrei să ne fii profet? Ai putea atunci să vorbești nu numai în numele tău. Doar știi că podul acesta e domeniul nostru”. „Nu vreau”, mă pomenesc murmurând. Ei mă privesc cu reproș. „Ești un egoist și acum, Daniel Petric. Nu poți să îmbrățișezi o cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
gât. Beția i-a trecut fulgerător. Îngrozit, a început să răcnească: „Ajutor! Daniel, ajută-mă!”, dar eu nu eram atât de beat încât să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cismele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sunteți”. Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau totdeauna, din nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrânind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrâneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitându-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig „Bună ziua” până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea deloc jignit și i-ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea deloc jignit și i-ar fi dat să bea. I-ar fi făcut cinste și i-ar fi turnat în pahar până ce Profetul nu s-a mai putut ține pe picioare. Atunci, povestea Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea deloc jignit și i-ar fi dat să bea. I-ar fi făcut cinste și i-ar fi turnat în pahar până ce Profetul nu s-a mai putut ține pe picioare. Atunci, povestea Marta, care auzise și ea istoria de la alții, l-a trântit în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trântit în țărână și, cu cuțitul, i-a tăiat limba. După care ar fi făcut câțiva ani de închisoare. De-acolo nu mai revenise în cătun. Într-o zi se zvonise că fusese zărit la o fereastră a azilului, iar Profetul rătăcise câteva săptămâni prin bălării, spionând. Pe el nu-l mușcau câinii care hălăduiau pe-acolo. Îngâna cu ciotul lui de limbă sunete nearticulate pe care însă câinii, se pare, le înțelegeau, ca și în cazul Hingherului. Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]