3,267 matches
-
KURT Cap. 43, discursul lui Mondboddo. Descrierea pămîntului ca „o minge albastru-verzuie și umedă“ din romanul Micul dejun al campionilor. WADDEL, REVEREND P. HATELY Cap. 37, par. 4. Rugăciunea auzită din întîmplare este din traducerea reverendului Waddel în scoțiană a Psalmului 23. WELLS, HERBERT GEORGE Institutul descris în Cartea 3 și 4 este o combinație între orice spital mare și orice universitate cu metroul londonez și BBC-ul, dar schema generală este furată din Londra secolului XXI din The Spleeper Awakes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un maț, care se fierbe apoi. . Faust, Partea I. în traducerea în limba română a lui Lucian Blaga: „Fericit iubitorul/Care-a trecut/Prin marea-ncercare/Mîntuitoare.“ Vezi și nota din „Index.“ . Joc de cuvinte pornind de la substantivul compus: „workshop“ . Psalmul 22, versiunea Bibliei lui Șerban Cantacuzino. Otravă. îengl.) ∗ A anticipa o obiecție nu constituie un motiv de a nu o ridica. în. a.) ∗ Fiecare dintre autorii citați mai sus și-au început opera in medias res, dar nici unul nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
catifelată se înfioară ușor. În noaptea trecută reușise să trimită la analize o mostră din urina Xentyei și călugării dăduseră verdictul pe loc. Era într-adevăr însărcinată. Adevărata surpriză era însă că, în loc să fie mâniat, Abatele se mulțumise să recite psalmul în care Sfântul Augustin cel Nou prevestește Armaghedonul. Tot el o liniștise și pe sora ei care ceruse eliminarea imediată a Xentyei. Nu se simțea deloc în siguranță. Nu știa cum să facă să îi spună lui Stin și, mai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ne lăsăm uciși pentru ei. Ne ajunge; ar trebui să ne întoarcem la zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l lăsăm în seama acelor neputincioși care preferă să defileze în procesiuni și să cânte psalmi, în loc să pună mâna pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte de consternare. — Așa e! Gualfard are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-a valma, în grabă, pe spinarea vreunui catâr îndărătnic - căutau să mărească pasul. Diferitele comunități se adunau, de regulă, în spatele diaconilor, care mergeau ținând deschise Psaltirele de pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau să-și facă loc cu forța. Cercetând de la înălțime, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai cu seamă, trebuie să vă rugați, să vă căiți de păcatele voastre și să vă rugați. Toți trebuie să ne rugăm. Să ne mărturisim păcatele și să cântăm psalmi, invocând de la Cel Preaînalt iertarea și mântuirea sufletului. Iar dacă, mai apoi, vor veni hunii... va fi cum după cum va vrea Dumnezeu. Ambianus era un om simplu, dar hotărât și practic: — Poarta e solidă și de-a lungul zidurilor vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Canzianus în momentul suprem. Balamber ordonă alor săi să blocheze cărarea, dar ei se răsfirară pe coastele văii îngrămădindu-se pe stâncile de ardezie și prin micile luminișuri ce se deschideau printre brazi. De undeva, începu să se audă un psalm, care, în scurt timp, răsună puternic de la un contrafort la celălalt al văii. Deși erau obișnuiți cu tot felul de violențe și cruzimi, hunii se sustrăgeau cu greu sugestiei acelui cântec și priveau pieziș în jur, nervoși și dezorientați. Canzianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru un an mă trimise chiar la un învățător, ca să învăț să scriu și să citesc. însă instruirea mi-am definitivat-o în mănăstire. Se întrerupse pentru un moment, iar ochii săi priviră în gol, luând o expresie evlavioasă. — Toți psalmii aceia! Spuse pe un ton extatic și, imediat, întinzând brațul pe deasupra vasului cu friptură, declamă, ca și cum s-ar fi adresat unui auditoriu numeros: Strigați Domnului tot pământul! Slujiți Domnului cu veselie, intrați înaintea Lui cu bucurie... Tăcu deodată și brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a adus aminte să facă milă și a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac și pe cel smerit cu inima!“ spune textul sfânt. Eu l-am citit, știți? Eu cunosc Scripturile! Iar la mănăstire aveam și câteva cărți cu Psalmii lui Ieronim. Cunosc mulți dintre ei și, da, i-am învățat și pe ei, pe bagauzi, vreau să zic, și... Se întrerupse un moment; încrețindu-și fruntea, căută să reia firul poveștii. — Ce ziceam? Ah, da... Apoi însă lucrurile s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ocazia unei sărbători - cununia întâiului său născut -, îi scrisese acesteia în termeni atât de entuziaști, încât o convinsese să-i cheme la villa. De altfel, în întreaga zonă, tot ce ar fi găsit Hippolita ar fi fost cantori inspirați de psalmii creștini; muzica aceasta, în schimb, rodul unei fuziuni între ritmuri și sonorități romane și melodii celtice, avea un sunet străvechi, pe ale cărei unduiri fanteziile marcate de păgânism ale domina-ei se puteau desfășura în voie. Ca și Cetegus, ele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
combatanților, printre care, când și când, se auzea vocea, acum răgușită, a lui Divicone, care, deși îmbrâncit din toate părțile, ținea sus, ca să se vadă bine, crucea, deasupra acelei maree mișcătoare și își îndemna fără încetare tovarășii la luptă, intonând psalmi prin care cerea ajutorul divin. „Dumnezeul meu - striga - fă din ei pleavă risipită de vânt... Urmărește-i cu furtuna ta și spulberă-i cu uraganul tău!“ în acea amestecătură, măiestria superioară a turingienilor în folosirea armelor era contrabalansată de agresivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
soacrei sale, nora nu le mai primea În casă. Femeia se ruga zilnic la Dumnezeu, să o ierte și să o facă mai bună pe nora sa. Nu era ceas din zi În care să nu citească, câte o rugăciune, psalmi, sau cărți bisericești. Erau ultima ei speranță, singura ei mângâiere, În coșmarul pe care-l trăia. Fiul ei, singurul ei copil, trecea zilnic pe lângă fereastra ei, fără să intre sau să o Întrebe ce mai face, luni de zile. Cu
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să vadă atât filmul, cât și pe autor. În ce mă privește, urma să fac o călătorie În SUA În ianuarie-februarie 1997; Între 16 și 19 ianuarie National Orchestra din Washington va cânta În trei concerte de abonament piesa mea Psalm 1993; aveam și invitații la Illinois, Buffalo, NYU și York University (Toronto) pentru a da conferințe. Dar Întâmplarea face că la 25 ianuarie Natalia Gutman Îmi va cânta Concertul pentru violoncel nr. 2 la St. Petersburg; fiind o primă audiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
bilete În plus”; concerte - seară de seară. Pentru această premieră de la 25 ianuarie am anulat o călătorie În SUA, unde la 16, 17, 18.01, Într-un concert al National Orchestra din Washington, se cânta În „premieră SUA” lucrarea mea Psalm 1993; urma să continui vizitând universitățile din Illinois, Buffalo, NYU și York (Toronto), dar am anulat fără ezitare călătoria fiindcă pentru un compozitor o.w.f.perf. este ca și vizita la maternitate a unui tată căruia i se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Miraculosul „hiperintensității” diferă de geometria implacabilă a absurdului kafkian și conține, credem, o gamă mai amplă de laitmotive tragice, o mai Înaltă decolare decât la Bruno Schulz. Pe cerul neliniștit al operei sale continuă să ardă acest final lamento de psalm, În care omul de fiecare zi și dintotdeauna, dar și litera tăioasă a profeților și-ar recunoaște rana: „Implor să fiu trezit, trezit În altă viață, viața mea adevărată. Este cert că e plină zi, că știu unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fiind Cantacuzin, tocmai acum, când urcă treptele tronului un Cantacuzin, el în loc să profite de avantajele situației pleacă în pelerinaj? Mama, este adevărat, își dorise să-și încheie viața așa, dar el? Intră în biserică. Din strană, monoton, veneau către el psalm după psalm. Începu să-și recite șoptit rugăciunile și liniștea îl cuprinse. Își va ține legământul; va scăpa de obsesii. Va ctitori o mânăstire în munte pe locul unde Dumnezeu îl scăpase de urmăritorii care voiau să-l omoare, va
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tocmai acum, când urcă treptele tronului un Cantacuzin, el în loc să profite de avantajele situației pleacă în pelerinaj? Mama, este adevărat, își dorise să-și încheie viața așa, dar el? Intră în biserică. Din strană, monoton, veneau către el psalm după psalm. Începu să-și recite șoptit rugăciunile și liniștea îl cuprinse. Își va ține legământul; va scăpa de obsesii. Va ctitori o mânăstire în munte pe locul unde Dumnezeu îl scăpase de urmăritorii care voiau să-l omoare, va fi ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ipocrizie. Gustând încet vinul din cupă ca un cunoscător, vodă cu un glas scăzut începu să-și exprime gândurile. Mitropolitul ridică spre el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi? De câte ori îl ascult sau îl citesc și, chiar mai mult, de câte ori aud clopotele și toaca de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el privirea mirată; i se părea că sunt ale lui. — La Mitropolie or fi ajuns cu vecernia la psalmul întâi? De câte ori îl ascult sau îl citesc și, chiar mai mult, de câte ori aud clopotele și toaca de vecernie mă gândesc la psalmul acesta. Luați voinicește masa de aici, cu tot ce este pe ea și lăsați-ne singuri, se adresă vodă celor ce-l serviseră la masă. Se sculă de pe scaunul incomod și-și trase un jilț în dreptul focului, deschise ușița sobei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mersul nervos în fața icoanelor. „Văduva lui Șerban Vodă”... oare și pe asta a aflat-o Hamie? Și i se părea că aude plânsul doamnei lui. Da, da, mâine va împăca toate lucrurile. Îngenunche în fața icoanelor și se rugă, spunea cuvintele psalmilor știuți pe dinafară, dar gândul umbla în altă parte. Iartă-mă, Doamne, se pomeni vorbind iar. Avea acum planul stabilit. Știa că mâine seară va dormi aci cu doamna lui și o va dezmierda dulce, despletindu-i părul. Va porunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încât firele bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Psalm după psalm, rugăciune după rugăciune, ca un susur continuu însoțeau respirația suferindului. La intrarea doctorului, Ștefan, concentrat, tocmai promitea Fecioarei că-i va îmbrăca în argint icoana de la Mitropolia din Târgoviște. — Rămân eu cu măria sa. Trebuie să-i dau niște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bărbii și ale mustății se ridicaseră vâlvoi ca o perie. Nasul umflat și el își micșorase nările și fiecare respirație se auzea ca un șuier. Puse lumânarea la loc și îngenunche și el în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Psalm după psalm, rugăciune după rugăciune, ca un susur continuu însoțeau respirația suferindului. La intrarea doctorului, Ștefan, concentrat, tocmai promitea Fecioarei că-i va îmbrăca în argint icoana de la Mitropolia din Târgoviște. — Rămân eu cu măria sa. Trebuie să-i dau niște leacuri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lectură sau, chiar mai mult, orele de contemplație pasivă a minunilor lui Dumnezeu, cum numea el tot ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce i se părea neobișnuit de frumos. — Pleacă lumina taică, începu după un timp, șovăind, Ștefan. N-ai vrea să-ți citesc un psalm? După cină, rogu-te. Cheamă slugile să aprindă lumânările, e prea întunerec pentru citit, dacă vrei psalm, îți spunem noi, că știm psaltirea pe de rost. — Măria ta, înțeleg că de copil ai văzut cum se moare, cum mor cei ce te-au îndrăgit și am înțeles că, deși pari o fire veselă și trăitoare în lume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să înțeleagă puterile creștine că trăiesc într-o iluzie periculoasă că Imperiul Otoman ar fi slăbit și că se va prăbuși de la sine. Del Chiaro își suflă zgomotos nasul și continuă lectura. „«Domnul au fost luminarea mea și mântuitorul meu», Psalm 26. Această scrisoare o închin întru înțeleaptă socoteală măriei tale, mă rog ca unui domn milostiv și iubitoriu de Hristos să o citești, când vei avea îndelete, cu blândețe pentru dragostea preablândului Iisus și cele scrise să le socotești toate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]