5,478 matches
-
tine ești atât de singur.... și ți-ar prinde bine un prieten, pe care l-am botezat ”Prietenul” ”!”, zise ea și râse cu poftă. El rămase impresionat de gestul ei. Peste o clipă, dopul zbură ca o pocnitură ca de pușcă, și, șampania se revărsă peste gâtul sticlei. Ea avea în privire o lumină pe care el o vedea pentru prima dată aprinzându-se... Șampania fierbea mărunt în pahare. Iorgu îl ridică pe al lui, cu o emoție gravă. ”- În sănătatea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se tot învârte... Gândurile fac ravagii dintrânsul. Nu pot fi stăpânite -Hmm?! Gândurile, gândurile purtătoarele noastre de peceți!... Gândurile sunt libere, Nimeni nu poate să le ghicească Departe zboară ele... Nimeni nu le știe,nimeni nu le poate ucide... Nici pușca, nici glonțul nu le poate atinge. Gândurile sunt libere Departe zboară ele... ” - Unde, oare le-am citit...?! își zise el, și, din nou gândul îl purtă la Vasilica. - Iartă-mă, Fată, iartă-mă!... murmură el. Te-am adorat, și ai
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
astfel ocupat să facă atmosferă, am deschis cu grijă ușa de la intrare și am ieșit pe holul imobilului, sărind câte patru trepte deodată. În mai puțin de un minut m‑am trezit În bulevard. Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi‑am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s‑a terminat, abia Începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal În poșetă, destul de lat pentru a‑mi acoperi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Din fericire, Începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsĂritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi‑am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar În piață, asistând resem‑ nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le‑am spus eu și le‑am dat toate tuburile de graffiti. Adina Dabija
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oameni cu stil și maniere, care i-au „civilizat“ În așa măsură pe localnici, Încât acum toți trăiesc pe ajutor social de la stat și nici unul nu mai vrea să miște un deget. le-au Închis gura cu bani, praf de pușcă și coniac. — oricum, bine că nu am prins vremurile alea, răsuflă ușurat roberto, făcându-mi cu ochiul, ca unul născut și trăit În București, „unde numai dacă faci un semn zece femei ți se lipesc de frunte, ca muștele“ - ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
astfel ocupat să facă atmosferă, am deschis cu grijă ușa de la intrare și am ieșit pe holul imobilului, sărind câte patru trepte deodată. În mai puțin de un minut m-am trezit în bulevard. Exista un singur inconvenient : eram goală pușcă. „Iată“, mi-am spus, „chiar dacă am fugit din rol, tot nu pot scăpa de el. Rolul nu s-a terminat, abia începe“. Norocul meu era că aveam chiloții salvatori, precum și un șal în poșetă, destul de lat pentru a-mi acoperi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz, am zărit doi puști care stăteau pe trotuar în piață, asistând resem nați la aranjarea tarabelor de către adulții familiei. — Azi e ziua voastră norocoasă. Uite aici un cadou pentru voi, le-am spus eu și le-am dat toate tuburile de graffiti. Și iarăși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
oameni cu stil și maniere, care i-au „civilizat“ în așa măsură pe localnici, încât acum toți trăiesc pe ajutor social de la stat și nici unul nu mai vrea să miște un deget. Le-au închis gura cu bani, praf de pușcă și coniac. — Oricum, bine că nu am prins vremurile alea, răsuflă ușurat roberto, făcându-mi cu ochiul, ca unul născut și trăit în București, „unde numai dacă faci un semn zece femei ți se lipesc de frunte, ca muștele“ - ca să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
una ca asta. În tot cazul, nu intreprinzi nimic, dar, absolut nimic, până ce nu mă consulți. Și-acum, să dormim, au căzut, ei, la pace, o pace În doi peri. În dimineața care a urmat, Dedițela s-a și dus, pușcă, pe la prietenele ei de suflet, să le pună la curent cu situația care nu se Întrezărea deloc limpede. Acolo, la foamfele alea, interpretând, cam invers, decât cum s-ar fi cuvenit, sensul sintagmelor: drepturile omului, drepturile femeii, și, În general
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
multă băgare de seamă, acum, uite, acum, că a prins a se Înamurgi. Acum, cât Încă Întârzie să se aprindă becurile. Că acum e mai cu foc. Așa! Pe semiîntuneric. Hai! Gata! Pliscul! Uite. Ea se ridică și se duce pușcă spre el. E foarte aproape de genunchii lui. Uite-l! Uite-l și pe dânsul. Că se pregătește s-o apuce. Nu-i vine bine, Îl Încurcă ceva, de pe bancă. Nici n-are cum să-i vină bine, din poziția aia
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
În picioare, cu strângeri zdravene de mâini, cu sărutări, cu mare gălăgie mare. Cât mai stăm? Nu mult. Bă, eu am Întrebat, cât, nu, dacă, mult ori puțin. Cât? Cât e Încă un pahar. Și gata. Sus. În două picioare, puștile pe umeri, și, la deal, spre păduricea de salcâm. Unde-i autorizația? Aici. Dă-ncoa. S-o pun, eu, la locul ei. Că, pe-aici, avem suficienți cântători. Și... Și, hai, ia-o, pune-o unde știi tu, și, paharele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
putem iriga cultura. Și, vezi și tu, vede și Întreaga lume, ce nenorocită de secetă ne mănâncă zilele și viața! Gata. Am plecat. Mă ții și te țin la curent. Bine. Încă ceva. Dacă, În continuare, nu iese vânat la pușcă, du-i, pe meseriași, În păduricea de pe Podișul Băncii. Acolo e mai multă liniște. Și, du-i pe dea dreptul, că, dacă iese ceva, să tragă, În tot ce-o fi. Răspund eu, dacă se va ivi necesitatea vreunei răspunderi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
este IT-ist, și-a cumpărat calculator <victor>: îți dă voie să-i intri pe computer? <maya>: nu-i acasă. El e la discotecă. Parintii-s plecați <victor>: de ce nu te-ai dus cu el la disco? <maya>: ei sunt puști, studenți încă <maya>: aș fi printre ei că măgarul între oi <victor>: asta contează mai puțin <maya>: nu se simt bine cu mine. Nici eu cu ei. Știi, eu am un defect fizic... <victor>: oh, îmi pare rău dacă știam
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
capul de pereți! <victor50>: hi, maya <maya>: vick! Doamne, de cînd te aștept! <victor50>: aș zice că ți-e dor de mine <maya>: să știi. Nu am cu cine vorbi <victor50>: sunt mai bine de 700 în room <maya>: mda... puști care așteaptă închiderea e- cafenelelor <victor50>: dar tu? <maya>: plec în curînd la lucru. Am intrat pînă îmi beau cafeaua <victor50>: too bad. Eu am venit de la serviciu <maya>: unde ai dispărut tot acest timp? <victor50>: nu am avut computer
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele sînt pline de femei despuiate, și ce dacă? Nu Îi mai impresionează nici pe puști prea tare, tot mai mulți, Berg, tot mai mulți trec În tabăra homo; inimile nu mai bat ca altădată nici cînd văd un mort, televiziunile livrează la domiciliu sosuri cu carne proaspătă, de om, În sînge, Berg, aburindă, Berg, operatorii
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
fi privit aceasta, de s-ar fi Întors teafăr, aflînd că el a omorît bătrîni, femei, copii? - nu exista război curat, asta era o sintagmă inventată de americani, Berg era sigur; și ei se săturaseră de cîte păci aduseseră cu pușca. Și, oricum, nu orice pace era binevenită; Estul nu avusese, pînă la căderea Zidului, vreme de peste patruzeci de ani, nici un război, și totuși fuseseră omorîți acolo milioane de oameni. Jocuri. Thomas se pregătea să Întîlnească un războinic adevărat. El și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
chip mai rustic. Doi pereți ai sălii erau acoperiți cu două mari șaluri de cașmir, arme numeroase vechi erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii ieșiră într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se întoarseră în sală. Otilia, care o luase înainte, deschisese dulapul cu puști și pusese mâna pe cea mai plină de arabescuri. Într-o clipă, Pascalopol fu lângă ea, cuprinzîndu-i cu putere brațele. - Domnișoară Otilia, trebuie să fii mereu supravegheată. Puștile le țin totdeauna încărcate. Felix nu notă atât primejdia, cât îmbrățișarea lui Pascalopol. Moșierul îi invită în sufragerie. O masă lungă se întindea aproape de la un capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-meu a avut peste nouăzeci de ani când a murit și nici n-a murit de moarte bună. A mers într-o toamnă, cam pe vremea asta, dar ceva mai târziu, la vânătoare spre Pitești, în sus, călare și cu pușca la umăr. Călărea bine și se ținea drept, cu toate că era bătrân. Calul a simțit ceva lângă o pădure și s-a speriat, și cum moșul se rezemase cu mâna de un copac, înțelegi, calul a G. Călinescu rupt-o la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că e mort și a alergat călare spre sat să cheme oameni cu o căruță să-l ia. Când au venit cu căruța să-l ia l-au găsit sănătos, stând pe un pietroi și uitîndu-se cu ochiul în țeava puștii, cine știe ce i s-o fi părut. Tropotul calului l-a speriat, a făcut o mișcare greșită se vede cu mâna și glontele, pac. Așa că a murit împușcat. Tata, Dumnezeu să-l ierte, mai trăia mult, deși avea șaptezeci și opt de ani
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
plânsul, să împingă până la tine acasă un urs mare de pluș, adevărat, botos, negru... Apropo, există unchiul ăsta al tău din Canada?... Cât timp povestise, băiatul pipăise cămașa în căutarea unui pachet de țigări. Se ridicase o întreagă generație de puști ce pretindeau că orașul Sfîntu Gheorghe n-ar trebui cedat la unguri măcar pentru că acolo se făceau țigările Carpați de Sfîntu Gheorghe. Agățase una, nu mai privea strada și vorbise întrucîtva schimbat, parcă mai mult pentru el. - ...Ce-i cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
seara scumpelor plaiuri natale și te trezești zburând peste garduri. ...Deci, toate bune. Plănuisem să studiez pe toate fețele problema descoperirii tale și, când n-am mai găsit nici o față, am dat-o pe-un telefon după Fuzzy. Încă de puști băiatul ăsta era îngrozitor de nervos. N-apucai să formezi decât primele trei, maximum patru, cifre ale numărului, că Fuzzy lua hotărâri rapide, sărea din balcon în balcon, iar când mi-a ciocănit la fereastră, mi-a și șoptit: "Moșule
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pe o coajă mucegăită de pâine, au ceva misterios și esențial în comun cu aburul dumnezeiesc și somptuos al marilor supe. Și orele și aburul la fel te amorțesc și-ți primenesc stomacul pentru încercarea cea grea, lovitura de pușcă a leșinului, palier de la care sigur îți devii hrană, moment de la care intestinele deranjate singure se pornesc să-și absoarbă pântecele ca pe o friptură. O ultimă delicatesă, cea a desertului: propietăreasa sa, Anghel Maria, doritoare odată de a-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pe care-l găsea. Se înnebunea mai ales după cei care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
procurăm cu acea sumă. Toată alocația pe primii doi ani și trei luni a lui Andrei a fost strânsă cu grijă și protejată-ntr-o casetă. (S-a scărpinat după o poză.) - Pe Andrei... Nu vi l-am prezentat pe puști, pe Andrei? Mă săturasem de șmecherii ăștia. Unul, odată, ca să-i plătesc telefonul, a venit c-o bunică și mă amenința tot pe mine că de-acuma, gata, l-am pus în situația să și-o arunce pe scări. Ăstălalt
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]