29,239 matches
-
-ului, iar trimtierea mea la „O noapte furtunoasă” era explicită. Criticul espectiv a remarcat atunci că decât să ți propui să faci o dramă, actorii să joace prost, iar lumea să râdă, mai bine Își propui de la Început să se râdă și știi o treabă. Am ținut mult la acel spectacol, construit pe această idee. - Ultima Întrebare, un exercițiu de imaginație pe care Îl propun unora dintre interlocutorii mei: dacă ar fi să vă retrăiți viața, În ce spațiu și În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am rămas mască. Mă Întrebam dacă voi avea și eu vreodată un astfel de apartament... și parcă citindu-mi gândurile nu am să uit niciodată vorbele ei «dacă știi cum să-i vrăjești pe fraieri, ai să reușești»... și a râs”. Este de remarcat atitudinea pe care aceste fete o au față de propria ocupație, respectul lor de sine fiind (cel puțin din prisma profesionalăă construit pe abilitățile de a-și Înșela sau chiar domina clienții. Contactul Dariei cu acestă lume a
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
am rămas mască. Mă Întrebam dacă voi avea și eu vreodată un astfel de apartament...și parcă citindu-mi gândurile, nu am să uit niciodată vorbele ei «dacă știi cum să-i vrajești pe fraieri, ai să reușești»... și a râs. Ea mi-a dat primele costume de dans, care mi-au plăcut extraordinar de mult și mi-a arătat primele dansuri la bară și câteva scheme. E super tare gagica: să vezi - Într-o seară am mers cu ea la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
era o persoană deosebită. Ținea la noi super mult, era foarte sufletist, Înțelegător și iubăreț, eu fiind mai naivă de fel glumeam cu toată lumea - nu aveam nici o treaba. Despre fete: eram 3, cu mine 4 fete. Ne Înțelegeam de minune. Râdeam, glumeam și când ne plictiseam, jucam cărți. Când erau clienți dansam toate odată, după care fiecare În parte câte o melodie. La jumătatea melodiei se dezbrăcau până la bikini. După ce terminam de dansat mergeam la masă la client ca să Îi ținem
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
în munți trei ani, fără a le trimite la luptă. nouă în al patrulea loc: prietenia aceasta ne poartă și noroc în atingeri. ne trasează în palme linii favorabile dragostei noastre. nouă în al cincilea loc: să nu uităm să râdem în fiecare zi, ca să ne putem bucura mereu de darul atingerilor dintre noi. nouă deasupra: pentru că focul se împreunează cu cerul, să privim în sus ca să ne-mbrățișăm râzând, să ne lipim obrajii, să ne auzim inimile, ma chère et
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dragostei noastre. nouă în al cincilea loc: să nu uităm să râdem în fiecare zi, ca să ne putem bucura mereu de darul atingerilor dintre noi. nouă deasupra: pentru că focul se împreunează cu cerul, să privim în sus ca să ne-mbrățișăm râzând, să ne lipim obrajii, să ne auzim inimile, ma chère et tendre. negoț demult, am schimbat păpușile pe cărți, una câte una pe cea subțire și blondă am negociat-o la sânge contra unui volum cu pagini galbene al elenei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
zgârie-norii, la care nimeni nu se poate uita și nu pot fi ridicați în brațe și trecuți pragul, fii oricât de frumoasă, oricât de blândă, oricât de iertătoare. nouă în al patrulea loc: ai prilej de mare bucurie, poți să râzi, să dansezi, din cerul tău cad floricele albe, pe care o adiere desprinsă din curcubeu le învârte în fuioare, în răsuciri uluitoare, poți să râzi, în jurul tău unduiesc perdele roz cu gust dulce, de zmeură, poți să dansezi, fluviul galben
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
oricât de iertătoare. nouă în al patrulea loc: ai prilej de mare bucurie, poți să râzi, să dansezi, din cerul tău cad floricele albe, pe care o adiere desprinsă din curcubeu le învârte în fuioare, în răsuciri uluitoare, poți să râzi, în jurul tău unduiesc perdele roz cu gust dulce, de zmeură, poți să dansezi, fluviul galben cântă pentru tine, din apă, pietre, frunze și peștișori de aur, cântă pentru tine. șase în al cincilea loc: acum bucata asta de pământ, pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pescuiești, în acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer, și legi fedeleș pe toți însoțitorii tăi, care dorm profund, micul tău aparat
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când, cu urechile tale de zânuță, vei putea să te speli pe ochi în roua dimineții îmbelșugate, vei lăsa furnicile albe să îți curețe dințișorii de fildeș, buburuzele să îți înroșească obrajii, gândacii de colorado să te gâdile, vei putea râde, de gâdilat și de bucuria că îți poți strânge iubitul în brațe, seara, după ce el îți va scrie un poem pe un carnețel verde ca iarba, pe eticheta căruia scrie made in china. cojire șase în al doilea loc: toamna
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ascunzișuri, din mușuroaie înalte și putrede, și se bucură de ofranda șașiului singuratic, ghearele lor cumplite taie burți de limacși, colții lor, fără a avea nevoie de ochi, rod gurițe de limacși, baobabul-bătrân capricios al dragostei tale nu suferă, ci râde, deasupra acestui carnaj, mirosuri nefirești plutesc, resturi rele de viermi se adună. șase deasupra: bei din nou, fără frică, din fântânile tale, te îmbăiezi în lacul kanas, nici o celulă de limax-vinețiu-cu-guriță-cu-dinți nu a supraviețuit, nici o otravă nu și-a făcut
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
acord că Dunărea maritimă să primească un regim asemănător celui din partea sa fluviala. CED și agenții săi încetau a mai exercita vreo competența rezultând din actele internaționale anterioare. Inspectoratul de navigație, supraveghetorii, agenții de pilotaj treceau sub autoritatea statului român; râdă și portul Sulina nu mai aveau statut internațional; regulamentul de navigație urma să fie pus în vigoare de către guvernul român; lucrările tehnice de la gură fluviului și pe întregul curs maritim urmau a se execută de către România; taxele de navigație urmau
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
surâsuri, dar și neliniști și nostalgii (ca în Balada amintirii, scenariu după versuri de G. Topîrceanu). Cât despre cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își râd în barbă (Între Rai și Ilinca lui Dudău, după romanul Minunile Sfântului Sisoe de același, maestru al ludicului, Topîrceanu). Altfel, oamenii se mai ciorovăiesc (femeile, mai ales, sunt rele de gură), dar îndeobște trăiesc în pace și voie bună. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
multă fantezie! Pe urmă să fii cel mai înțelept dintre toți, asta fiind treaba de căpetenie a nebunilor. Să vorbești mult, dar cu măsură; să spui adevăruri neplăcute care să placă, să știi totul părând că nu știi nimic. Să râzi când te sfâșie durerea, să cânți când alții ar plânge. Și, mai ales, să dispari la vreme. În rest, poți face orice; pentru că, oricum, nimeni nu te va lua în serios. BUFONUL: Avea dreptate tata când îmi spunea c-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
DOAMNA LUME: ... compozitor de geniu... BUFONUL: ... muritor de foame în Viena. DOAMNA LUME: Torquato Tasso... BUFONUL: Torquato Tasso... DOAMNA LUME: ...poet de geniu... BUFONUL: ... nebun. TOBOȘARUL: Ajunge! Din cauza unui asemenea Destin nenorocit am ajuns să bat darabana pe drumuri; nerozii râd de genii, copiii se tem de zmei, frumoasele se amorezează de cântăreții netunși! BUFONUL: Și ce-ai vrea, mă rog? TOBOȘARUL: Să stea fiecare la locul lui. Cred că ne putem lipsi de Destin; Doamna Lume se poate descurca foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
țărușu-ntre coarne. Fă bine și te cam cărăbănește, până nu ne burzuluim și ieșim la tine cu mic, cu mare! DĂNILĂ: Nu mai spune, Codârlic puișorule! Vra să zică, mi-ați fost aproape ieri noaptea, când am mas aici. CODÂRLIC (râde încântat): D-apoi? Am fost, eu și cei doi și jumătate ai mei. DĂNILĂ: Așa! Și cine te-a învățat să-mi spui ce mi-ai spus mai înainte? CODÂRLIC: Apoi, Întunecimea Sa taica Săcăluș, carele este mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te cioplesc și pe tine și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și te fac prag de mănăstire, m-auzi? Piei în baltă, balțatule! (Codârlic fuge, dispare după buturugă) Așa-ți trebuie, Dănilă. Ai văzut? Dacă toată viața ai făptuit numai prostii, au ajuns și dracii să râdă de tine. Ha, ha, râde dracu' de porumbe negre... Eu socot că-i timpul să mai întorc foaia. Gata, la treabă! (se suflecă, apucă securea. Apare Codârlic, cu un sac plin în spate. Pare agitat și speriat.) Iar ai venit, împielițatule? Ce-ți mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i râzi în nas. CODÂRLIC: Și după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă mai vedem noi. CODÂRLIC: Apoi asta-i treabă de-o minută. Acolo zici? DĂNILĂ: Acolo, așa. (Codârlic pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ici. Du-te de-i spune dracului bătrân să mai iasă și el la lumină, că nu i-a fi degeaba. Ori poate ai poftă să te mai îmbrățoșeze încă o dată bunicu'... CODÂRLIC: Ia las', măi omule, nu-ți mai râde acuma de mine. Dacă la anii lui s-arată așa vârtos, apoi cum o fi fost la tinerețe? DĂNILĂ: Ești dornic să afli cum era? Ie-te ici, ca mine. Ia hai la trântă dreaptă! CODÂRLIC: Ba să stai liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din apă s-au speriat. Oleacă doar de nu s-a risipit bolta lumii! DĂNILĂ: Prea bine și frumos le spui tu pe toate, da' mie îmi vine a râde. Cum, măi, numai atâta poți tu? Mai că nu te-am auzit. Fă bine și mai chiuie o dată. CODÂRLIC: Nu pricep... Bine, iaca mai chiui o dată, să-ți intre cum se cuvine în urechi. (se repetă jocul, efect sonor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pe-nserat, că am eu un gând. CODÂRLIC: Oi sta, ce să fac? (se așază amândoi) Și cam ce fel de gând îi fi având, dacă nu-i cu supărare? DĂNILĂ: Așteaptă tu pân-or răsări stelele și-or începe să râdă luceferii la ele. Pe urmă nu mai trece multă vreme și iese și Luna. CODÂRLIC: Ei, ș-apoi ce are Luna cu buzduganul? DĂNILĂ: Mai nimic. Numai ține minte ce-ți spun: când a răsări Luna, poți să te ștergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
meu. (desface sacul la gură, vântură un pumn de monede. Din culise, vocile lui Ispas și Anisiei) ANISIA: Ba eu îți spun, barbate, că l-am văzut pe Dănilă călărind prin văzduh un balaur! ISPAS: Taci, Anisie, că te-a râde lumea! (intră amândoi) Iaca, Dănilă îi ici, de față. DĂNILĂ: E-he-he, să crestez în grindă, bădie! Ați catadixit să umblați pân-la pragu' meu... ISPAS (se apropie, se uită la sac): Bre, bre, da' știu că ai ceva parale! Ai găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]