187,522 matches
-
natură socială. Un alt aspect important din istoria Daciei romane se referă la viața economică și la integrarea provinciei în angrenajul economic complex al Imperiului roman. Sunt analizate succint: agricultura, exploatarea bogățiilor subsolului, meșteșugurile, relațiile comerciale și, nu în ultimul rând, vă mile Daciei. Viața religioasă a Daciei romane este analizată destul de succint, autorul limitându se la a menționa o sumă de divinități din panteonul greco-roman adorate în această regiune și cunoscute în special grație inscripțiilor. Sfârșitul stăpânirii romane în Dacia
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
valoare sursele istorice, fie ele literare, epigrafice sau arheologice. Dacia. Un mileniu de istorie este o lucrare extrem de utilă în special studenților care intră pentru prima dată în contact cu dis ciplina numită Istoria veche a României. Nu în ultimul rând, remarcăm că această carte este expresia unei îndelungate activități didactice, desfășurate de profesorul Petolescu la catedra Facultății de Istorie a Universității București. Un demn urmaș al lui Vasile Pârvan, Vasile Christescu (1902-1939) a fost unul dintre cei mai de seamă
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și ideologic în cultele orientale din Dacia romană” (III. Formas de integración y de control social e ideólogico en los cultos orientales en la Dacia romana, p. 493-580), evidențiază relațiile dintre divinitățile de origine orientală și cultele statului, în primul rând cultul imperial. Sunt avute în vedere inscripțiile unde divinitățile orientale apar cu epitetele augustus, augusta sau sunt asociate cu formula pro salute imperatoris, -orum, exemple care ilustrează, în opinia autorului, o relație de putere între princeps și masa provincialilor, între
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și epigrafia creștinismului daco-roman publicate de Nicolae Gudea începând din 1978 și până recent în special în reviste muzeale și universitare din Transilvania. Ele se remarcă prin spirit critic și polemic extrem de ascuțit, căruia îi este supus și semnatarul acestor rânduri, dar nu mai puțin constructiv prin soluțiile novatoare, originale propuse în creionarea tabloului de ansamblu al evoluției creștinismului și a societății în Dacia romană și postromană sau în teritoriile vecine (p. 40-68, 107-176, 266-284, 296-364), în analiza detaliată, datarea și
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
il. 7: „Harta Orientului Apropiat”); mai mult, n-a verificat acuratețea lingvistică a textului și n-a consultat un specialist în chestiunile de natură istorică, așa cum o dovedesc numeroasele erori gramaticale și de conținut istoric. Sperăm să convingem cititorul acestor rânduri de justețea observațiilor noastre făcând trimiteri comparative la ediția originală, G. W. Bowersock, Julian the Apostate, Bristol, 1978, și la cea produsă de triada Ioniță. Erorile te întâmpină de la primele pagini. Astfel, în ediția originală, la p. III, se citește
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
of the troops, hisown and those of Constantius, Julian’s reign would have been over before it began” - p. 143: „Tribunalul calcedonian a fost un tribunal militar, iar deciziile sale au reprezentat, în remarcabil (sic!), deciziile armatei. Fără încrederea primul rând (sic!) și cel mai (sic!) și susținerea trupelor proprii și ale (sic!) lui Constantius, domnia lui Iulian ar fi fost terminată înainte de a fi început”; nu lipsesc cuvintele parazite, ca la p. 210: „A turnat dispreț asupra remarcilor antiohienilor despre
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
Brăila, 2007.) La Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași își va contura teza de doctorat, Importuri romane în spațiul dacic est-carpatic (sec. I a. Chr. - V p. Chr.), coordonată de Ion Ioniță. Cartea pe care o vom prezenta în următoarele rânduri, Roman Discoveries in the East Carpathian Barbaricum(1st Century B.C. - 5th Century A.D.), este structurată pe cinci capitole, după cum vom detalia pe parcursul prezentării. Aceasta reprezintă teza de doctorat a autorului, Descoperiri ro mane în teritoriile dacice dintre Carpați și Prut
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
p.Chr. este corelat cu o serie de evenimente politico-militare: destrămarea confederației hunilor după bătălia de la Nedao (454 p.Chr.), căderea Romei (476 p.Chr.), întemeierea regatului ostrogot în Italia (493 p.Chr.), ce au dus la importante modificări în rândul comunităților aflate la granițele Imperiului. Pe parcursul cercetărilor, autorul a întâmpinat mai multe dificultăți de ordin bibliografic și nu numai. Multe dintre produsele romane sunt întro stare de conservare precară, sunt produse fragile, la multe piese lipsește contextul arheologic, iar o
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
ro); “de toane și de fițe eu m-am săturat” (vers.go.ro) etc. Cuvîntul fiță nu are o etimologie certă: în DEX e lăsat fără explicație, în vreme ce alte dicționare îl pun în legătură cu fîță (“plevușcă”) și a (se) fîțîi, la rîndul lui provenit din cuvîntul imitativ fîț. Oricum, zona specifică de uz pare a fi cea familiar-argotică, în care se petrec de altfel și inovațiile actuale. Prima dintre aceste inovații este adjectivul fițos, derivat cu sufixul -os de la substantivul fițe, într-
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
expresia similară a face mofturi, adjectivul mofturos. Fițos se folosește cu două sensuri principale: aplicat persoanelor, caracterizează tendința de a face mofturi, de a avea pretenții nejustificate; aplicat obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
obiectelor, indică apartenența la categoria de produse de lux, căutate în primul rînd pentru prestigiul social pe care îl demonstrează. Pentru ambele sensuri, sfera semantică tipică este cea a snobismului, a aparențelor: nu orice mofturi sînt fițe, ci în primul rînd acelea care devin ostentație a succesului social. În primul sens adjectivul apare, la masculin și la feminin, cu o componentă de evaluare negativă (chiar dacă nu tocmai gravă): “bărbați cu studii superioare (...), fițoși, pretențioși și fără nici un gînd de copii și
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
carte-obiect. Un audiobook: Mihai Eminescu - Poeme necunoscute. Titlul - aș spune de la bun început - e unul senzațional. Citit, recitit, interpretat, reinterpretat, adulat, blasfemiat - au zis unii, mai poate exista un Eminescu necunoscut? Cu siguranță da și afirmația aceasta e în primul rînd una teoretică. O carte citită de o mie de oameni devine o mie de cărți, spunea Emerson. Fiecare relectură e descoperirea unui text necunoscut. Constatarea rămîne valabilă oricît de clasic ar fi autorul citit, oricît de tocit-clișeizate căile de acces
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
abstrusul, haoticul actului creator, acel «neptunic» al postumelor despre care vorbea Ion Negoițescu în (falsă) opoziție cu «uranicul» ediției Maiorescu.“ A reprezenta construcția sau a construi reprezentarea unui text rămas în stadiul de potențialitate? Ar trebui, cred, remarcată în primul rînd imprecizia denumirii și a descrierii procedeului propus de Creția. Nu e vorba de un act de reconstituire, de restaurare, ci mai curînd de unul de constituire și de construire. Starea frînturilor de poezie eminesciană rămase în manuscrise seamănă mai degrabă
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
a corija înclinația recurentă a unora către intoleranță, în speță tentația actuală a reconstituirii, sub felurite pretexte, a cenzurii, nu doar relicvă a unei perioade dogmatice, ci și piedică pusă sieși oricărui discurs ce-și subminează astfel condiția. “În primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă a presupune că noi înșine sîntem infailibili. În al doilea rînd, chiar dacă opinia înăbușită ar
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
astfel condiția. “În primul rînd, dacă o opinie este înăbușită, rămîne posibil ca, pe cît putem noi ști cu siguranță, acea opinie să fie adevărată. A nega acest lucru înseamnă a presupune că noi înșine sîntem infailibili. În al doilea rînd, chiar dacă opinia înăbușită ar fi greșită, ea poate să conțină, și foarte adesea conține, un dram de adevăr; și cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
conține, un dram de adevăr; și cum opinia generală sau dominantă într-o anumită chestiune reprezintă numai rareori sau chiar niciodată întregul adevăr, numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea șansa de a ajunge la restul adevărului. În al treilea rînd, chiar dacă opinia unanim admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacă nu se permite ca ea să fie contestată cu toată vigoarea și seriozitatea, cei mai mulți dintre aceia care o acceptă o vor împărtăși în felul în
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
fie contestată cu toată vigoarea și seriozitatea, cei mai mulți dintre aceia care o acceptă o vor împărtăși în felul în care sînt împărtășite prejudecățile, cu prea puțină înțelegere și sensibilitate pentru temeiurile ei raționale. Și nu numai atît. În al patrulea rînd, există chiar pericolul ca însuși înțelesul doctrinei să se piardă ori să fie sărăcit, în care caz ea nu ar mai putea să-și exercite efectul vital asupra caracterului și comportării oamenilor, devenind o simplă declarație formală, incapabilă de a
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
de stînga pe care Cassian Maria Spiridon nu ezită a o socoti “poate cea mai cuprinzătoare și exactă”: “Totalitarismul nu înseamnă doar genocid (...), nu numai prigoana inocenților cărora li se impune sub tortură să inventeze crime imaginare, ci, în primul rînd, luarea în posesie totală a fiecărui individ”. Altfel spus, înrobirea nu numai cetățenească ci și morală. O înrobire exploatată de noile cercuri conducătoare. De unde rezultă că libertatea se cuvine recucerită în societatea românească, atît de mutilată, prin eforturi ieșite din
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
act, o feerie unde, cu genunchiere de staniol, o coadă de mătură transformată în lance și ținută pe braț, cu un simulacru de coif pe cap, interpretam rolul Geniului Roman, în care calitate adresam României, întrupată de o fecioară din rândurile noastre, brunetă și, cum spunea poetul, cu rușinea zugrăvită pe obraz încurajări în situația destul de îngrijitoare în care se afla, sub puzderia de năvăliri barbare. Sceneta, era în versuri ample, de factura lui Mircea Dem. Rădulescu, tâlcul îi era, desigur
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
asana balta înainte de a figura pe harta U.E. Un pescuit miraculos se oferă guvernului care n-ar avea altceva de făcut decât să pășească pe undele învolburate cu tălpile, spre a întinde mreaja. Un exercițiu încă neîncercat de muritorii de rând - dar cât de promițător! Cu siguranța cu care chelnerul surd confirmă că ți-a înțeles comanda, viteazul prim bărbat ce-i înfruntă pe inchizitorii ce ne-au luat la ochi, îi asigură că, așa zădărâți cum sunt, soarta peștilor celor
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
portarul a cui este statuia în curs de edificare: «A primului intelectual care a fost președintele României: C. I. Parhon»(...) Parhon are deja o statuie. Dar Iuliu Maniu?“. Și un fenomen nu în mai mică măsură dureros: defecțiunea intelectualilor, în rîndul cărora putem adesea decela, vai, „corupție, complicitate, spirit descurcăreț fără scrupule, minciună, o teamă ascunsă și o fatalitate mai veche, aceleași structuri politice și polițienești altfel machiate, aceeași mentalitate și supunere colectivă“. Dacă faptul că, „la nivel mediu“, „omul autentic
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
concetățenii noștri aflați în această țară. De-a dreptul devastator ni s-a părut editorialul lui Cristian Tudor Popescu din ADEVĂRUL. Poți fi de acord sau nu cu el, dar îți rămîne în minte prin amărăciunea uriașă conținută în fiecare rînd: „«Mulțumim lui Dumnezeu că am fost la locul și timpul potrivit» au spus reporterului Adevărului românii aflați ilegal la muncă în Spania care au ajuns pe paturile spitalelor din Madrid. Ei mulțumesc lui Dumnezeu nu că au pierdut trenul în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
întâi. Și aceasta pentru că, dincolo de logica fetiței mirate, se insinuează la răstimpuri în ecouri vagi, neverosimile, preocupările livrești, filosofice, ale naratorului adult. Astfel, în culisele povestirii se întrezărește adesea ochiul matur al autoarei. Prin urmare, copilăria apare aici în primul rând ca mască, ca exercițiu de îmblânzire a percepției, și mai puțin ca evocare a unei vârste autentice. Așa cum Aventurile lui Alice... sunt doar într-o mică măsură o carte pentru copii, tot astfel și cartea Marianei Vartic este doar într-
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
dacă! Era suficientă o singură opoziție decisă în doar una dintre aceste circumstanțe și național-socialiștii ar fi pierdut partida. Haffner ne arată în ce măsură o suită de lașități, de ocazii ratate și de conformisme poate duce la dezastru. În al doilea rînd, autorul ne demonstrează că hitlerismul a reprezentat nu doar un produs tipic german, ci (culmea ironiei!) un produs al calităților recunoscute, proprii poporului german - simțul ierarhiei, dorința de perfecțiune pînă în cele mai triviale împrejurări. “...această ambiție ciudată, tipic germană
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
fie că e vorba de o aventură sau de o crimă.” Aceste cuvinte ale Germanului inteligent și cultivat din finalul cărții deschid o perspectivă paradoxală și terifiantă: chiar și calitățile unui grup uman pot juca împotriva lui. Cînd Haffner scria rîndurile de mai sus, lagărele de concentrare, lagărele de exterminare, precum și crimele pe scară largă din timpul războiului se plasau încă în viitor, erau incerte; dar într-un viitor pe care autorul îl vedea apropiindu-se cu pași mari. Lectura Istoriei
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]