3,042 matches
-
maximum (la un moment dat am fost tentat să vă trimit întregul studiu, nu pentru că m-aș fi amăgit că ar fi apărut astfel în întregime, ci doar pentru a-l citi de „amorul artei” , dar gîndindumă că nu aveți răgazul necesar și fiindu-mi teamă să nu se piardă, am renunțat); a doua pentru că mă gîndesc la atitudinea Direcției Presei la asemenea gingașe probleme. Aceleași probleme le punea și Păgînizarea ortodoxiei și nici nu îndrăznesc să vă întreb ce răspuns
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
puțin curaj este necesar. Iarăși m-am lungit peste măsură. Aștept să-mi scrieți și despre cronică și despre revistă și despre Festivalul, de-acum, de la anul viitor. Poate înainte de a pleca sau de la Olănești ori Sîngeorgiu cînd veți avea răgaz. Vă urez în orice caz timp frumos. Restul vine de la sine. Al d-voastră cu totă prietenia, Ion Maxim </citation> (25) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”31 octombrie 1979”> Dragă domnule Călin, Am terminat abia aseară textul ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Mai trebuie să bat la mașină un material pentru Almanahul Asociației noastre proiectat pentru 1981, versuri pentru o Antologie, plus un material privind o expoziție. A trebuit să dactilografiez și materialul pentru Ateneu. și uite așa nu mai ai nici un răgaz de parcă ești înhămat la un plug ce nu mai iese din brazdă. Săptămîni în șir am lucrat comod iar acum trebuie făcut saltul fără de care termenele nu pot fi onorate. Am telefonat săptămîna trecută la redacție, vorbind cu Sergiu Adam
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
creditelor neperformante, devalizate prin diversele inginerii financiare derulate sub regimul Iliescu, toate aceste bănci au falimentat, înghițind economiile a milioane de români. Între 1990-1997, Caracatiță bancară creată sub regimul Iliescu a cunoscut în România epoca să de aur, având tot răgazul ca să se implanteze și să se ramifice, într-o țară devenită un loc preferat pentru jongleriile financiare ale Mafiei. X. LISTA PEDESERISTILOR SĂRACI DA' CINSTIȚI ȘI AFACERILE LOR CURAT-MURDAR VIOREL HREBENCIUC (fost prefect de Bacău, șeful campaniei electorale a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
ca de obicei, la care șiau arătat îndemânarea cele două fete, Maricica și Lențâca, supravegheate și îndrumate de stăpâna casei. îmbrăcate curat și îngrijit, se mișcau ca două furnicuțe în jurul mesei, împărțind în farfurii bucatele iar Maria a căpătat astfel răgaz ca să mai schimbe cîteva vorbe cu cei din Galați. Atmosfera veselă, de sărbătoare îl însuflețise și pe tânărul Tică, dându-i speranță că se va însănătoși de cumplita boală care pe timpul acela era destul de răspândită mai ales în aglomerațiile urbane
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
salba de cetăți de apărare lăsate de Ștefan cel Mare și Sfânt. Oamenii au ajuns în Basarabia, doar cu armamentul ușor ce-l aveau asupra lor însă toată avuția țării rămăsese dincolo în mlaștinile de la Iaska. Doar câteva zile de răgaz și intrăm într-un nou dispozitiv de apărare pe Nistru. Vremea se mai îmbunătățise, dar gerul persista. La vremuri grele și natura se răzvrătește împotriva bietului om, care, în final, nu este decât o mică piesă al unui uriaș angrenaj
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
întrebat. 3.10. Moartea lui Ceaușescu S. B.: De pe 22 până pe 25 decembrie am fost ținuți în priză de subiectul fugii lui Ceaușescu. Se improviza mult pe tema capturării lui și se lansau informații contradictorii. Când aveam o clipă de răgaz între plantoane, stăteam cu ochii în televizor așteptând noutăți despre acest subiect. Să ne amintim despre momentele anunțării capturării și apoi a morții lui Ceaușescu. Dar, înainte de asta vă întreb: ați avut contact direct vreodată cu Ceaușescu, ați dat mâna
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
cel mai bogat cartier, diferența dintre el și cel mai sărac nu mi s-a părut uriașă. Contraste nu există din punctul acesta de vedere. Cred că voi întrerupe, pentru a urmări malurile Nilului. Voi continua într-un moment de răgaz. Este ora 16,30. Vasul s-a oprit la Edfu pentru a vizita Templul lui Horus. Este îngrozitor ce mizerie este peste tot. Pe Liviu l-a scos puțin din starea de transă contactul cu străzile, fie prăfuite - cu locuințe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
urmele valurilor, totul părea că se află sub o apa limpede, în mișcare lentă, apă care-ți putea permite să vezi și-n cel mai adânc ungher amănunte fascinante. Soarele era aproape în înaltul cerului când după o clipă de răgaz, doar o clipă, Mousen ne-a purtat pe cărarea de întoarcere, de data asta extrem de îngustă, pietroasă, abruptă, dar în schimb, umbroasă. Drumul acesta a fost mai dificil decât cel pe care-l urcasem și oboseala nordicilor care nu bănuiseră
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lucrările mi-au plăcut, am fost decepționată din cauza numărului restrâns al tablourilor - dar asta nu mai e vina lui Picasso - și, de supărare am uitat să-mi fac fotografia visată. Puteam să mă întorc și să găsesc un moment de răgaz - căci publicul numeros (luni 25.28. '97) se perinda rapid și, după cum se vede pe fața lor, vizitatorii sunt dezorientați - dar am zăbovit în sala cu Meuinele, unde deși mă uitam la pânza mare cât peretele sau la lucrările mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pregătim sufletește pentru Marea Aventură. De fapt, ar trebui povestit începând cu felul în care am luat vizele, am căutat cadourile, am făcut bagajele, am primit comisioanele, deoarece fiecare amănunt ar conta în crearea imaginii asupra acestei nebunii frumoase. În răgazul pe care-l am, voi profita de faptul că nimic nu se clatină sub mine și voi încerca să punctez doar momentele mai importante. Când am anunțat la teatru, contând pe discreția direcțiunii căreia eram obligată să-i destăinui planul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nu e bine să fii așa de sigur. Autobiografia Merciutkinei am făcut-o pe măsură ce înaintam în lucru. Ea încă se coace, nu este terminată, colcăie în mintea mea și urmează ca atunci când voi reuși să mă liniștesc și să găsesc răgazul de care încep să simt nevoie, să am puterea să o scriu. Îmi pare rău că nu reușesc de fiecare dată noaptea, când mă gândesc la tema mea, să notez ceea ce descopăr sau inventez. Sper ca, totuși, obsesia să-mi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dată noaptea, când mă gândesc la tema mea, să notez ceea ce descopăr sau inventez. Sper ca, totuși, obsesia să-mi întărească ideile și în cele din urmă să încep a le ordona. Oricum, după ce vom scoate această premieră, am un răgaz de o lună până vom începe lucrul la următoarea piesă (montată de Ada Lupu) și sper să încep a căuta, a învăța, a nota, a diseca, a demonstra și așa mai departe. Primul examen (pentru doctorat) va fi despre Commedia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
focul să fie aprins. Lucrând În teatru și având nevoie să fiu cu alții (și ce beneficiu ca, alături de ei, să mă simt mai puternic!), după un timp observ totuși și tendința opusă: o nevoie de singurătate. De câte ori am un răgaz, după o premieră, mă duc la cabana mea din pădure, În nordul statului New York, spre Canada. E construită din lemn, cu ferestre mari, prin care pomii Își Încolăcesc crengile deasupra patului meu. Tot ce văd când mă trezesc sunt frunze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trebuit să fie așteptată cu bucurie, pentru că era seara când Mademoiselle, care aparținea școlii clasice de igienă și considera maniile englezești - les toquades anglaises - doar o sursă de răceli, Își permitea primejdiosul lux al unei băi săptămânale, Îngăduind astfel un răgaz mai lung privirii mele fugare. Ne mutasem Între timp În casa de la oraș, o clădire În stil italian din granit finlandez, construită de bunicul pe la 1885, cu fresce florale deasupra ultimului etaj și cu un bovindou la etajul al doilea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
zbuciumându-mă Între groaza Întoarcerii ei premature de la baie, În dormitorul ei luminat de lângă camera noastră, și invidia față de fratele meu care respira regulat, șuierând ușor În spatele paravanului care ne despărțea, nu reușeam niciodată cu adevărat să profit de acest răgaz suplimentar pentru a adormi repede, În timp ce o crăpătură În Întuneric Încă mai reținea o frântură din mine În neant. În cele din urmă, se auzeau pași implacabili Înaintând greoi pe coridor și făcând să vibreze deznădăjduit pe etajera lui vreun
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am dat de urmele Tamarei În modesta dașka (căsuța de vară) Închiriată de familia ei În sat. Mă plimbam călare sau cu bicicleta prin apropiere și, cu senzația bruscă a unei explozii orbitoare (după care, inimii mele Îi trebuia un răgaz ca să-și revină) dădeam peste Tamara la câte o cotitură a drumului. Mama natură a eliminat mai Întâi una dintre fetele ce o Însoțeau, apoi pe cealaltă, dar abia În august - pe 9 august, 1915, ca să fiu exact precum Petrarca
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că mai există aiestea toate. "Și războiul aista"... Se ridică într-un cot. Vocea lui nu e deloc poruncitoare: Să se tragă clopotele! În toate bisericile, în toate mănăstirile, să se înalțe rugăciuni de mulțămire Domnului... Și noi, pentru aiest răgaz binecuvântat, să nu ne culcăm pe-o ureche! Cu mai mult zel, neslăbit, să ne gătim de pace, dar și de război! Pacea cu puterea armelor se cucerește!" O știți, doar!... Negrilăăă! strigă el. Unde-i năvlegul cela de paharnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vă închipuiți bulucbășie?!... O grozăvenie! Altă "năzdrăvănie"! Năstrușnică! Diavolească! Ștefan râde, închipuindu-și "bulucbășia". Da' stați! Stați! "Că nu dau turșii!" V-am chemat să mai punem țara la cale; avem multe de dezlegat. Ne-o blagoslovit Dumnezeu drăguțu' cu răgazul aista. Să nu ne culcăm pe-o ureche, ci, cu mai multă tărie, să înfiripăm oastea, cetățile, ca să-i primim cu tot "ighemoniconul" cuvenit unor așa oaspeți de samă; să nu facem de râs mult lăudata "ospeție moldovenească". Aferim! Cataroaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
greșeli! "Mahomede, s-o ții tot așa"! Socotiți, de-ar fi venit toți odată turcii din față, tatarii din spate, muntenii din coastă, eram pierduți! Zob eram! Pleavă! Pulbere! Terci eram! Așa... cum se târăște turcimea, ca melcul, avem un răgaz de două, poate trei săptămâni. Îi lovim pe rând. Începem cu tatarii! Aha! Aicea stătea norocu'... Dumo! Încaleci! Omori caii! Treci munții! Ce fac ungurii?! Au prins rădăcini în trecătoare?! De săptămâni plimbă sabia ceea însângerată! S-au tot adunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
geană de geană, că până la al treilea cântat al cucoșului, mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
al Moldovei nu e omul să se dea bătut. Să sălășluiești în duh, de acolo vine puterea și a minții și a brațului. Ștefan zâmbește ironic: Nu-s eu "Năzdrăvanul Moldovei"? O, Sihastre, spune apoi, visător, de-aș fi avut răgaz de puțină pace... Barem câțiva ani, să-mi așez țara... Ce grădină aș fi făcut din Moldova... Dar nu m-au lăsat lupii! Nu mă lasă! Mereu, mereu cu sabia! Mereu, mereu a trebuit să scurm în cenușă, să iau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se transformase brusc într-o imagine de o insuportabilă concretețe), și văzându-l m-a cuprins o milă infinită față de soarta acestei ființe fără noroc, care n-a izbutit să înghită nici măcar o gură de aer, care n-a avut răgazul să cunoască afecțiunea nimănui, în afară de cea a mamei sale în delir. Asemenea copii, născuți morți, nici măcar nu se îngroapă. La vreo 15 ani de la nașterea și moartea lui, Tibi (așa îl „botezasem” în timpul sarcinii) mi-a apărut dintr-o dată în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o depărtare de douăzeci de metri mai era o copcă la fel și omul înjură când văzu rața reapărând acolo, după ce înotase pe sub gheață. Dar rața nu-și putea lua zborul nici de acolo, așa că folosi cele câteva secunde de răgaz ca să se odihnească. Omul încercă să spargă gheața, să dea în ea cu piciorul, dar încălțămintea lui de cârpe nu era bună pentru așa ceva. Lovi cu bățul gheața albastră, dar săriră abia câteva fărâme: gheața nu se rupea, omul obosi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai avut nevoie ; „În realitate sunt - iertați-mi expresia tare - de o incultură greu de imaginat la un scriitor de renume mondial”, adaogă el, evident exagerând. Cum se știe, el a citit întâia oară Don Quijote la 60 de ani, mulțumită răgazului oferit de călătoria cu transatlanticul spre exilul american. Altfel poate n-ar fi apucat niciodată să citească această mare carte „nefacultativă”. Toți cei care am fost aduși de soartă să practicăm oarecare „erudiție” știm că ea se dobândește mai ușor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]