3,561 matches
-
dificile probleme de rezolvat. "Ostpolitik" - "Politica (față de) Est" - a cancelarului Brandt urmărea conceptul "două state - o singură națiune germană". Relațiile s-au îmbunătățit, dar poziția oficială a Germaniei de Vest era cea stabilită de doctrina Hallstein, care implica nerecunoașterea Germaniei Răsăritene. La începutul deceniului al optulea, "Ostpolitik" a dus la o formă de recunoaștere mutuală între cele două sate germane. Tratatul de la Moscova (august 1970), Tratatul de la Varșovia (decembrie 1970), Acordul celor patru puteri în privința Berlinului (septembrie 1971), Acordul de tranzit
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Erich Honecker a fost forțat să demisioneze din fruntea partidului și statului, fiind înlocuit de Egon Krenz. Exodul populației est-germane, însă,a continuat, așa cum au continuat și presiunile pentru inițierea de reforme politice. La 4 noiembrie, o demonstrație din Berlinul Răsăritean a scos în stradă aproximativ un milion de oameni. În cele din urmă, la 9 noiembrie 1989, Zidul Berlinului a fost deschis, permițându-li-se est-germanilor să călătorească liber. Mii de cetățeni ai RDG au năvălit prin punctele de trecere
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
ministru Hans Modrow a condus un guvern provizoriu, care a împărțit puterea cu noile partide democratice apărute. La 7 decembrie 1989 s-a ajuns la un acord pentru organizarea de alegeri libere în mai 1990 și pentru rescrierea constituției Germaniei Răsăritene. În 28 ianuarie, partidele au căzut de acord să devanseze alegerile pentru 18 martie, în principal, datorită erodării autorității statului, cât și datorită faptului că exodul populației continua (mai mult de 117.000 de cetățeni au părăsit Germania Răsăriteană în
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Germaniei Răsăritene. În 28 ianuarie, partidele au căzut de acord să devanseze alegerile pentru 18 martie, în principal, datorită erodării autorității statului, cât și datorită faptului că exodul populației continua (mai mult de 117.000 de cetățeni au părăsit Germania Răsăriteană în ianuarie și februarie 1990). La începutul lunii februarie 1990, propunerea guvernului Modrow pentru o Germanie unită și neutră a fost respinsă de cancelarul Kohl, care cerea ca țara reunificată să fie membră a NATO. În cele din urmă, în
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
propunerea guvernului Modrow pentru o Germanie unită și neutră a fost respinsă de cancelarul Kohl, care cerea ca țara reunificată să fie membră a NATO. În cele din urmă, în 18 martie, au fost ținute primele alegeri libere din Germania Răsăriteană. S-a format un guvern sub conducerea lui Lothar de Maizière (CDU), având ca prim punct al programului de guvernare unirea rapidă cu Germania de Vest. Primii deputați liber aleși ai "Volkskammer" și-au ținut, la 5 aprilie 1990, prima
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
Semnarea aranjamentelor finale dădea liber procesului de unificare al celor două state germane. Uniunea politică a devenit oficială pe 3 octombrie 1990, prin utilizarea (nu fără critici) a articolului 23 al Legii fundamentale a Germaniei Federale cu privire la cele 5 landuri răsăritene. De fapt, reunificarea a însemnat anexarea Germaniei Răsăritene de către Germania de Vest pentru că era cea mai directă și legală formă de unire. Noua țară a păstrat numele Bundesrepublik Deutschland, utilizând ca monedă națională "Deutsche Mark" (încă de la 1 iulie 1990
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
al celor două state germane. Uniunea politică a devenit oficială pe 3 octombrie 1990, prin utilizarea (nu fără critici) a articolului 23 al Legii fundamentale a Germaniei Federale cu privire la cele 5 landuri răsăritene. De fapt, reunificarea a însemnat anexarea Germaniei Răsăritene de către Germania de Vest pentru că era cea mai directă și legală formă de unire. Noua țară a păstrat numele Bundesrepublik Deutschland, utilizând ca monedă națională "Deutsche Mark" (încă de la 1 iulie 1990), iar sistemul legal și instituțiile vest-germane au fost
Istoria Germaniei postbelice () [Corola-website/Science/304433_a_305762]
-
doilea oraș din Polonia ca densitate a populației, al unsprezecelea ca populație totală și al treisprezecelea ca suprafață. De-a lungul istoriei, el a atras imigranți din alte locuri din Polonia și de peste hotare, în special din Europa Centrală și Răsăriteană. Aceasta este facilitată de faptul că granița cu Belarusul, aflată în vecinătate, este și frontiera estică a Uniunii Europene, precum și a zonei Schengen. Orașul și comunele adiacente constituie zona metropolitană Białystok. Orașul are o climă continentală, caracterizată de veri calde
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
trebuit să instaureze o marca de hotar la Tolouse ce proteja regatul franc de amenințarea arabă. În 797, francii, sub conducerea lui Louis, au ocupat poziții în Spania, în 801 ocupând Barcelona, ce a devenit reședința unui comitat. La frontieră răsăriteană, teritriile france erau jefuite de avari. După ce a aflat de înțelegerea secretă dintre Tassilo, ducele Bavariei, și khagan-ul avar, Carol l-a acuzat de trădare și l-a închis într-o mănăstire în 788, și a integrat ducatul sau în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a pornit din Ratisbona, fosta reședința a ducilor Bavariei, a inițiat trei expediții împotriva avarilor. În ultima expediție, a distrus reședința khagan-ului, numită ring, o vastă fortificație aflată la confluența Dunării cu Tisa. Teritoriul a fost organizat într-o marca răsăriteană ce va juca un rol important împotriva invaziei ungurilor. Carol a urmărit să-și extindă autoritatea asupra întregii Italii. Și-a impus controlul asupra ducatului de Spleto și în 787, a pornit o expediție împotriva ducatului de Benevent din sudul
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
devenind o zona de dispută dintre Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul. După moartea lui Lothar al II-lea, posesiunile au fost împărțite de Carol cel Pleșuv și Ludovic Germanicul, retrasand hotarele stabilite la Verdun între Francia apuseană și cea răsăriteană. Carol a luat Liege, Cambrai, Besancon, Lyon și Vienne, iar Ludovic a luat Cologne, Trier, Metz și Strasburg. Regatul lui Ludovic Germanicul s-a stabilizat, fiind mai puțin dependent de facțiunile nobiliare, și a condus campanii împotriva slavilor, autoritatea să
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
probleme în Saxonia și Thuringia, aranjând alianțe matrimoniale pentru a păstra loialitatea nobiliilor. După moartea sa , fii săi au primit regiunile pe criterii etnice: Ludovic cel Tânăr-Franconia, Thuringia și Saxonia; Carloman-Bavaria; Carol cel Gros-Suabia și Raetia. Unitatea și stabilitatea Franciei răsăritene a devenit o amintire. Carol cel Pleșuv a ocupat însă Italia și s-a încoronat că împărat al Occidentului în 875, cu sprijinul papei Ioan al VIII-lea. S-a îmbolnăvit și a murit pe 6 octombrie 877. A urmat
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
dinastiei Carolingienilor. Cei doi regi încoronați de magnații regatului în 880, care au împărțit Francia apuseană: Ludovic al III-lea (Neustria) și Carloman (Aquitania) au murit la scurt timp. Carol cel Gros a reunificat nominal Francia Apuseană fără Provența, Francia răsăriteană și Italia, domnind că împărat din 881 până în 887. A fost obligat să abdice în adunarea de la Trier în 887 pentru că nu a făcut față atacurilor normanzilor. La apus de Rin, în luptele ce au urmat detronării lui Carol cel
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
conte de Autun, Rollo a acceptat să renunțe la atacuri și s-a creștinat, primind statutul de vasal și conte al regelui, precum și o parte din Neustria-Normandia. În 911, Ludovic Copilul a murit și a fost urmat la tronul Franciei răsăritene de către Conrad. Carol a fost ales rege și de marii seniori din Lotharingia, readucând vechule posesiuni ale Pepinizilor de la Herstal și Metz și capitală Aachen. A fost proclamat că rege Robert în 922, dar a fost ucis în 923 în
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
bizantin la Burtscheid (lângă Aachen), căreia îi dă ca hram pe sfântul Nicolae. Cultul popular al sfântului Nicolae datează din secolul al XI-lea. Cruciații aduceau moaște din Răsărit, și de obicei marile orașe occidentale care primeau moaștele vreunui sfânt răsăritean, își luau drept patron pe acel sfânt. Astfel, cruciații din Bari (în Italia) au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira. Pe vremea aceea, arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, probabil la Bari, iar
Nicolae de Mira () [Corola-website/Science/298024_a_299353]
-
după căderea orașului Kalamata din Peloponez (30 aprilie), evacuarea corpului expediționar al Commonwealthului Britanic și ocuparea completă a întregii Grecii continentale de către puterile Axei. Atacul inițial german a fost dat împotriva pozițiilor elene de pe „Linia Metaxas” (19 forturi în Macedonia răsăriteană între Muntele Beles și râul Nestos și 2 în Tracia de vest). Atacul a fost lansat din Bulgaria cu un puternic sprijin de artilerie și aviație. Rezistența forturilor a fost eroică, dar nefolositoare până în cele din urmă. Prăbușirea rapidă a
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
Strumica din Bulgaria, a înaintat prin Iugoslavia și s-a întors apoi spre sud, de-a lungul văii râului Vardar) să depășească defensiva și să cucerească orașul-port de importanță strategică Thessaloniki pe 9 aprilie. Ca urmare, forțele elene din Macedonia răsăriteană au fost izolate și au primit din partea Înaltului comandament grec permisiunea să capituleze. Capitularea acestor forțe s-a încheiat a doua zi, 10 aprilie, în aceeași zi în care forțele germane au traversat granița iugoslavo-elenă lângă Florina (Macedonia apuseană 0
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
fiind o „victorie dezastruoasă”. Grecia a fost împărțită în trei zone de ocupație controlate de Germania Nazistă, Italia Fascistă și Bulgaria. Germanii controlau Atena, Macedonia centrală, Creta apuseană, Milos, Amorgos și insulele din nordul Mării Egee. Bulgaria a anexat Tracia, Macedonia răsăriteană. Italia a ocupat restul țării. Italienii răspundeau de cea mai mare parte a teritoriului elen, în special de zonele rurale, care au fost de zonele în care s-a dezvoltat cel mai mult mișcările de rezistență. Forțele italiene din Grecia
Istoria militară a Greciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/312691_a_314020]
-
romantism-național finlandez. În timp, unele dintre ideile Carelianismului au fost preluate de apărătorii conceptului Finlandei Mari. După proclamarea independenței țării din 1917, în strânsă legătură cu Revoluția din Octombrie și războiul civil rus, situația populației finice din zonele adiacente frontierelor răsăritene ale țării a fost considerată instabilă și a fost exploatată de naționaliști. De exemplu, unități de voluntari finlandezi au participat la acțiuni militare pe teritoriul Rusiei în timpul războiului civil. Aceste activități și participarea voluntarilor finlandezi la luptele din timpul războiului
Finlanda Mare () [Corola-website/Science/312804_a_314133]
-
Tratatul de la Stolbova din 1617. Această regiune a rămas seperată de partea vestică a regiunii, care a fost cunoscută cu numele de "Carelia Finlandeză" (sau din punct de istoric "Carelia Suedeză", mai înainte de 1808). Cea mai mare parte a Careliei Răsăritene este acum parte a Republicii Carelia, parte a Federației Ruse. Activiștii naționaliști ai micării Fennoman considerau ca leagăn antic al culturii finlandeze, „necontaminat” de scandinavi sau slavi. În regiunile împădurite din Carelia Răsăriteană, în special în Carelia Vienană, Elias Lönnrot
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
1808). Cea mai mare parte a Careliei Răsăritene este acum parte a Republicii Carelia, parte a Federației Ruse. Activiștii naționaliști ai micării Fennoman considerau ca leagăn antic al culturii finlandeze, „necontaminat” de scandinavi sau slavi. În regiunile împădurite din Carelia Răsăriteană, în special în Carelia Vienană, Elias Lönnrot a coletat poveștile populare care avea să devină epopeea națională finlandeză - Kalevala. Ideea anexării Careliei Răsăritene la Finlanda pentru a forma Finlanda Mare a fost sprijinită de numeroși politicieni din Finlanda după proclamarea
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
considerau ca leagăn antic al culturii finlandeze, „necontaminat” de scandinavi sau slavi. În regiunile împădurite din Carelia Răsăriteană, în special în Carelia Vienană, Elias Lönnrot a coletat poveștile populare care avea să devină epopeea națională finlandeză - Kalevala. Ideea anexării Careliei Răsăritene la Finlanda pentru a forma Finlanda Mare a fost sprijinită de numeroși politicieni din Finlanda după proclamarea independenței țării. Realizarea acestui deziderat a părea posibilă în timpul războiului de continuare, în principal datorită sprijinului acordat de Germania Nazistă. Cea mai mare
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
a forma Finlanda Mare a fost sprijinită de numeroși politicieni din Finlanda după proclamarea independenței țării. Realizarea acestui deziderat a părea posibilă în timpul războiului de continuare, în principal datorită sprijinului acordat de Germania Nazistă. Cea mai mare parte a Careliei Răsăritene a fost ocupată de Finlanda în perioada 1941-1944. În timpul războiului, populația locală rusă a suportat numeroase greutăți, inclusiv munca forțată și internarea în lagărele de prizonieri ca străini inamici. După încheierea războiului, cererile publice de anexare a Careliei Răsăritene la
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
Careliei Răsăritene a fost ocupată de Finlanda în perioada 1941-1944. În timpul războiului, populația locală rusă a suportat numeroase greutăți, inclusiv munca forțată și internarea în lagărele de prizonieri ca străini inamici. După încheierea războiului, cererile publice de anexare a Careliei Răsăritene la Finlanda au dispărut cu desăvârșire. După ce Carelia a fost împărțită în 1918 între Finlanda și Rusia, popoarele finice care formau majoritatea populației Careliei Răsăritene au primit promisiuni cu privire la obținerea unor largi drepturi culturale. Cu toate acestea, drepturile culturale promise
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]
-
lagărele de prizonieri ca străini inamici. După încheierea războiului, cererile publice de anexare a Careliei Răsăritene la Finlanda au dispărut cu desăvârșire. După ce Carelia a fost împărțită în 1918 între Finlanda și Rusia, popoarele finice care formau majoritatea populației Careliei Răsăritene au primit promisiuni cu privire la obținerea unor largi drepturi culturale. Cu toate acestea, drepturile culturale promise nu au fost nicidată acordate în totalitate, iar în timpul în care în fruntea statului sovietic s-a aflat Iosif Vissarionovici Stalin, etnicii finlandezi au fost
Carelia Răsăriteană () [Corola-website/Science/312801_a_314130]