5,132 matches
-
și cei de la vetre, și cei care păleau cu topoarele în trunchiuri, și cei care se holbau spre noi comunicau necontenit, chemându-se, stropșindu-se unii la alții, veselindu-se, în limba aceea rumânească, ce părea totuși străină. Vorbirea lor răsuna răstit în aerul pur; auzeam și cele mai depărtate glasuri. Era o vorbire deosebit de colorată, în care la fiecare trei cuvinte se asociau sudălmi stranii și două ori trei vocabule dintre cele mai rușinoase. În societatea bună, în adunări politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
într-o altă dimensiune. Cu o forță zdrobitoare, un alt taxi intrase lateral în al nostru, și bara din față încerca să intre pe bancheta noastră din spate - genul de lucru care se întâmplă doar în coșmaruri. În cap îmi răsunau scrâșnete și zgomote de sticlă spartă, apoi ne răsuceam de jur-împrejur în stradă, de parcă am fi fost într-un carusel malefic. Șocul a fost - încă mai este - de nedescris, și impactul i-a zdrobit pelvisul lui Aidan, i-a rupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că sunt la prețuri rezonabile Și-mi pare rău că nu rimează. —Bravo! am strigat. Așa cum nu spun irlandezii! Mai vreau! —OK. Ultima strofă. Cea mai tristă. Și-a plecat capul și-a cântat aproape în șoaptă: —Si-renele poliției dimineața Răsunau în mare stil Și m-am trezit în New York, Bucuros că nu-s în Spancil Hill. A făcut o plecăciune până la pământ, apoi a țâșnit spre dormitor. — Vino înapoi! am strigat. Mă distrez. Nu poți să cânți așa ceva fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și că cele trei tovarășe din lift se schimbau din hainele lor obișnuite în chestii înzorzonate și cu franjuri. Nu, caut Biserica pentru Comunicarea cu Spiritele. Ei, asta da replică menită să creeze o pauză în conversație. Întreaga încăpere a răsunat de clinchete discordante când toată lumea s-a întors brusc să se uite la mine. —Nu-i aici, a zis prima doamnă. Probabil că e mai încolo. Sub privirile fetelor filigranate, m-am retras. Pe hol, m-am uitat la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost returnat marți după-amiază prin curier și ratasem spațiul editorial. Lauryn nici acum nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cifre prețioase care aveau să mă ducă la Aidan. Bun, puteam să plec acum! Dar am rămas pe loc. Fuseseră cu toții așa de drăguți încât am simțit că ar fi nepoliticos să plec. Și acum că eram acolo și camera răsuna de muzica tânguitoare de violoncel, am început să sper că ceva s-ar putea întâmpla. Vreau să spun, dacă te hotărăști să „îți faci apariția“ tocmai azi, și eu mă duc să-mi fac pedichiura? Capitolul 20tc " Capitolul 20" Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de nerăbdare. Când au apărut trei bărbați în cizme de cauciuc și cu impermeabile roșii purtând găleți de pește, s-a declanșat un adevărat val de isterie. —Iată-i, iată-i! Oamenii s-au înghesuit înspre bariere; în aer au răsunat clinchetele a sute de camere foto și părinții își ridicau copiii ca să vadă mai bine. Uite unul, uite unul! O făptură uriașă, cu pielea strălucitoare, de un negru-cenușiu, a țâșnit furtunos din apă, întinzându-se după pește, apoi a plonjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că s-ar putea să cunosc o parte din oamenii de aici. Nu c-ar fi fost ceva de ascuns. Nu era nimic între mine și Mitch, dar oamenii s-ar putea să nu înțeleagă asta... —Doamnelor și domnilor, a răsunat vocea lui Costum Sclipitor. Sunteți gata să o facem laaaah-tă? Și-a răsucit suportul de la microfon. —Ornesto, vino, au strigat Băieții Veseli. Începem. Poți să vorbești mai târziu cu ea. Du-te înapoi, mi-am zis. Du-te înapoi. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta o să se lovească de un copac“, am repetat. Ești adorabil. Ești de comă. —Sau poate ieșim pur și simplu la un film, a zis. Capitolul 14tc " Capitolul 14" Mama a deschis ușa de la dormitor și a zbierat de-a răsunat holul hotelului: —Care dintre voi mi-a furat Multiple Orgasm? Claire, Helen, dați-mi Multiple Orgasm înapoi! Un cuplu între două vârste, purtând haine comode de plimbare, tocmai ieșea din dormitor. Mama i-a văzut și, impasibilă, a schițat „salutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vecinul acestuia. După ce darurile fură strânse, bărbierul ceru să-i fie aduse mai aproape două felinare puternice, desfăcu lama de cuțit recitând versetele cuvenite și se aplecă asupra mea. Maică-mea spunea că țipătul pe care l-am scos atunci răsunase în tot cartierul ca un semn de precoce bărbăție, apoi, în vreme ce eu continuam să zbier din tot trupușorul, de parcă aș fi văzut în fața ochilor toate nenorocirile ce aveau să se abată asupră-mi, sărbătoarea reîncepu în sunet de lăută, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fiecare dată când Bălțata îmi făcea o vizită, știam că îi voi putea povesti tatălui tău lucruri care-l vor înveseli și îi vor da încredere pentru o săptămână întreagă. La sfârșit, el însuși mă întreba, nerăbdător, dacă «joljol-ul» nu răsunase cumva cât lipsise el de acasă.“ Într-o zi, Sara sosi încărcată de vești. Mai înainte chiar de a se așeza, începu să-și debiteze povestea făcând mii de gesturi. Tocmai aflase de la un văr instalat la Sevilla că regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ani de atunci încolo. ANUL TRECERII MĂRII 899 de la hegira (12 octombrie 1493 1 octombrie 1494) — O patrie pierdută e precum trupul lipsit de viață al cuiva apropiat; înmormântați-o cu respect și credeți în viața veșnică. Cuvintele lui Astaghfirullah răsunau în ritmul mătăniilor din chihlimbar pe care degetele lui slabe și cucernice le tot prefirau, neobosite. În jurul predicatorului, patru chipuri bărboase și grave, printre care și cel al lui Mohamed, tatăl meu, patru chipuri prelungi peste care se așternea aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mână fermă de tata, căci toate drumurile erau în pantă, uneori atât de abruptă încât animalul nu mai putea înainta decât cu pas nesigur și șovăielnic. La fiecare zdruncinătură mă îndreptam de șale, după care ațipeam din nou. Deodată a răsunat vocea tatei: — Hassan, trezește-te dacă vrei să-ți vezi orașul! Ieșind din toropeală, mi-am dat seama că micul nostru convoi ajunsese deja la picioarele unei incinte de culoarea nisipului, înaltă și masivă, crenelată cu nenumărate merloane ascuțite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mâna pe sub rochie, ea dădu la iveală o modestă pungă pe care o aruncă pe jos, cu un gest disprețuitor. Banditul o ridică fără să se formalizeze și se întoarse spre maică-mea: — Acum e rândul tău. În clipa aceea, răsună în depărtare chemarea muezinului din sat. Tata ridică ochii spre soare, care părea înfipt în mijlocul cerului, și, cu o mână iute, luă de la oblâncul calului covorașul de rugăciune pe care-l întinse pe nisip, apoi, căzând în genunchi cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aflat că Hamed murise în temniță, ca urmare a chinurilor la care fusese supus de inchizitori. Refuzase până la capăt convertirea, mulțumindu-se să amintească de înțelegerea semnată de suveranii creștini. Când vestea morții sale s-a răspândit, pe străzi au răsunat chemări la luptă. Dintre toți oamenii de vază ai cartierului Albaicin, Hamed rămăsese singur pe loc, nu ca să se apropie de dușman, ci pentru a-și continua misiunea căreia îi închinase viața: dezrobirea musulmanilor captivi. Date fiind nobila sa activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe epistolă. Pe dinaintea ochilor mei încremeniți treceau iarăși imagini îndepărtate în care mă vedeam copil, împreună cu mama și cu Sara, în prăvălia librarului-astrolog, al cărui glas îmi răsuna în urechi: Va trece moartea, apoi valurile mării, Atunci se vor întoarce femeia și cu rodul ei. Când am ajuns înapoi la Fès, părinții mei erau din nou căsătoriți și au rămas foarte mirați și dezamăgiți că nu eram deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai puțin de meritele lor cât mai mai degrabă de noroc, încep să-i facă o curte asiduă zeiței Fortuna, așa cum îi faci curte unei amante, și să i se închine precum unui idol. Toată noaptea, casa lui Khâli a răsunat de muzica unei orchestre andaluze, fremătând de pașii ușori ai dansatoarelor, cu toatele roabe, două cumpărate chiar cu acest prilej. Hibei îi interziceam să dănțuiască, pentru că nu mă puteam hotărî, de când cu călătoria la Tombuctu, s-o las să dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din mătase galbenă, iar la ferestrele străzilor străbătute de cortegiu atârnau țesături de aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată cu boabe de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată, muzica și cântecele răsunară la asfințitul soarelui în toate colțurile orașului. Apoi, când coborî cu adevărat noaptea, focuri de artificii izbucniră la malul apei, întâmpinate de aclamații frenetice. Cu această ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aceeași culoare, în semn de bucurie. Cadiii cei mari își împodobiseră porțile cu muselină țesută cu fir de aur și presărată cu boabe de chihlimbar, iar chimvalele răsunau în citadelă. Interdicția privitoare la ora stingerii fiind ridicată, muzica și cântecele răsunară la asfințitul soarelui în toate colțurile orașului. Apoi, când coborî cu adevărat noaptea, focuri de artificii izbucniră la malul apei, întâmpinate de aclamații frenetice. Cu această ocazie, cuprins de veselia generală, am simțit dintr-odată un irezistibil imbold să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste trei zile, dădeam o ultimă raită prin oraș pentru a pune în ordine câteva treburi, când un zvon mi-a ajuns la urechi: Tumanbay ar fi fost, pare-se, capturat, trădat fiind de șeful unui trib beduin. Spre amiază, răsunară strigăte care se confundau cu chemarea la rugăciune. Un nume a fost rostit lângă mine, Bab Zuwaila. Într-adevăr, mii de orășeni se grăbeau în direcția acestei porți, bărbați și femei, tineri și bătrâni. M-am luat după ei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu zâmbi. În ce mă privește, am răspuns pe același ton și cu un gest de agasare evidentă: — Nu ne mai putem aduna între noi, Medici, fără să nu ni se alăture și poporul! De data asta, râsul lui Giovanni răsună ca o plesnitură de bici, iar mâna îi căzu pe spatele meu într-o vajnică palmă amicală. Râzând la rându-i, Guicciardini trecu imediat la evenimentele zilei: — Tocmai am primit un curier de cea mai mare importanță. Regele Francisc va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sclipească palid. Era singur. Din nou glasul acela, cuvintele acelea: „Nu-l omorî“. Le auzise ca și cum cineva - un spirit, o zeitate, o creatură infernală - s-ar fi aplecat deasupra lui și le-ar fi rostit în timp ce el dormea. Glasul acela răsuna în coșmarurile sale de când părăsise Roma și străbătuse drumurile care, traversând Alpii, îl duseseră spre ținuturile înzăpezite din miazănoapte și până la pădurile de pe Rhenus, în căutarea lui Julius Civilis, regele batavilor, vechiul său prieten, cel care fusese atât de curajos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gândi că nimeni nu se putea apropia de el fără ca Lurr să mârâie. Doar spiritele... Își alungă din minte visul și cuvintele acelea. Asculta freamătul misterios al pădurii, fâlfâitul aripilor, zgomotul făcut de zăpada ce cădea de pe crengi, glasurile păsărilor răsunând printre copacii din apropierea peșterii - o chemare îndepărtată, pe care o recunoscu: a cocoșilor sălbatici. În jur domnea o liniște adâncă. Se gândi la Velunda. Îi despărțeau timpul și depărtarea, îi uneau nostalgia și dorința. Deodată, în fundul peșterii, calul începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius îl îndepărtă cu mâna pe hangiu și se duse să inspecteze cratițele, adulmecând, gustând sau înfulecând cu gura plină când o mâncare îi plăcea mai mult decât celelalte. Era neliniștit și privea lacom mâncărurile. Cuvintele lui Flavius Valens îi răsunau în minte, mai ales acela care părea înconjurat de o aură: imperator. Nu se gândise niciodată că ar fi putut ajunge împărat, dar acum și-o dorea. Pe măsură ce dorința creștea, îl chinuia neliniștea. I se părea un lucru imposibil, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Răsuflarea unui zeu. Antonius stătea nemișcat. Ceva în atitudinea lui, de obicei atât de mândră, trăda teama. — Ești pregătit? se auzi, pe neașteptate, un glas în întuneric. Antonius tresări. — Vei fi inițiat în misterele lui Sol Invictus! Un alt glas răsună: — Răspunde cu da sau nu. Ești conștient că ai acceptat de bunăvoie ritualul și că ești singurul răspunzător de ceea ce se va întâmpla aici în noaptea asta? — Da, răspunse Antonius. Același glas: — Ai numit vreun martor? El se va asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]