8,590 matches
-
versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte, Pe mare-un poem se încarcă în noapte, Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese, Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre. Și-mi plânge poemul de-atâta visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Citește mai mult Se scurg în petale prin ploaia fierbinteCulori ce imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare,Zglobii râd sirenele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
visare, Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare, În zbor armăsari cu coame zbârlite, Îmi poartă prin lume zeițele sfinte. Citește mai mult Se scurg în petale prin ploaia fierbinteCulori ce imi par că fecioarele sfinte. Când rime-mi zâmbesc rătăcind călătoare,Zglobii râd sirenele-n versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte,Pe mare-un poem se încarcă în noapte,Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese,Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre.Și-mi plânge poemul de-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
versuri amare. Și-ncarc sentimentul din slova în șoapte,Pe mare-un poem se încarcă în noapte,Îmi cad ploi flamande prin genele-mi dese,Obrajii pârjoliți scriu lacrimi terestre.Și-mi plânge poemul de-atâta visare,Pe-un mal rătăcește-o prințesa călare,În zbor armăsari cu coame zbârlite,Îmi poartă prin lume zeițele sfinte.... XXI. BOTEZ DE CUVINTE, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din 04 martie 2013. Valsul tăcerii-mi dansează-n cuvinte, Pe ritmul sonetei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
timpul să rămână pe loc/ Am alungat gândul absolutului din mine,/ De dincolo mă privea ochiul ce plânge,/ Și am construit încă o sută de trepte”. Din sfărâmătura de ziduri, autoarea recuperează, cu un atent gest al memoriei, toate faptele rătăcite în structurile verticale și le reașează în construcții orizontale, nimic nefiind în pierdere, ci, mai mult, într-o stratificare sufletească mult mai solidă, mai stabilă. E multă contorsiune în spiritul poetei, mereu e la graniță, mereu (bună sintagma „Sfatul vameșului
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
în roate. Văzând că el nu se teme de ei și nu-i bagă în seamă au încercat să se răzbune pe el și i-au pus foc la conac. Atunci au pierit nevasta Mariana și băiatul Ionel. El a rătăcit mulți ani prin păzind oile. Într-o zi au apărut doi oameni la stâna unde se afla. Unul era înalt, de parcă îi uitase Dumnezeu măsura, iar altul scund, atât de scund încât abia îi ajungea primului până umăr. Aceștia auziseră
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
mă veghează! Pășesc spre galaxii pe aripă de vis Și caut ascuns în astre locașul ce-i promis... Iubirea mă-nsoțește...la bine și la greu Și-acolo, sus în ceruri m-așteaptă Dumnezeu! Cu tălpile goale... Cu tălpile goale pășesc rătăcit Prin ceață și-aduceri aminte... Mă doare o șoaptă uitată-n trecut, Tăcerea ascunsă-n cuvinte... Ridic plin de teamă al timpului voal Și caut o fărâmă de soare... E frig...e-ntuneric acolo-n trecut Și drumul parcurs încă
OMAGIU DIVIN 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352225_a_353554]
-
măreție a smereniei, Nicolae Steinhardt mărturisește prietenului său despre „semnificațiile multiple ale lui a scrie”: „-- Încă nu le-am înțeles, e aici un mister pe care nu mă sfiesc a-l numi cutremurător. Vorbirea și scrisul - pentru o specie parcă rătăcită în imensități galactice - reprezintă desigur mijloace de solidarizare și mângâiere, un soi de „refugiu”. Ele ne leagă unul de altul, ne îngăduie să credem că avem un rost în cosmos, ele - ca manifestări ale gândirii și sufletului - ne îngăduie să
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356206_a_357535]
-
Acasa > Orizont > Selectii > SPUNE-MI TU Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 318 din 14 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului spune-mi tu Rătăcesc prin pădurea de vise printre margini aprinse de drum și tot vreau lângă suflet iubirea, dar nu pot s-o găsesc nicidecum. Peste clapele-mi stinse trec mâna, portativul mi-e șters și neclar. Spune-mi tu, unde-mi este
SPUNE-MI TU de LEONID IACOB în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356306_a_357635]
-
-i rostesc adio, morții, Iubind fără de sfârșit. Fir de vis să fac din soartă Împletind clipe sublime, Alungând noaptea din poartă, Să-ți dau viața-n întregime. Peste culmile alpine Să zburăm din zori în zori Până-n veacul care vine, Rătăciți în lan în flori. Surioare de luceferi Și frați de stele polare, Pășind alături de greieri, Să ne cânte la chitare. Triluri tandre de iubire Sufletul să ne-ncălzească Pentru-a noastră mântuire Și pace dumnezeiască. În cer îngerii să zburde
VALURI DE IUBIRE de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356292_a_357621]
-
ideal a fost toată viața zămislirea monumentului cărții, o coloană a eternității spiritului românesc în spațiul carpato-danubiano-pontic, operă care ar fi trebuit să-i pecetluiască omului, trecerea la cele veșnice. După nedreapta sa dispariție dintre noi, Monumentul Cărții s-a rătăcit ani de zile prin subsolurile birourilor somptuoase ale municipalității, revendicându-și un locșor în oricare punct al urbei. Pentru realizarea acestui proiect din oțel inox, nu existau, desigur, fonduri suficiente la dispoziție, așa că el s-a pripășit pe undeva, cine
LECTURA CA ACT DE FORMARE A CARACTERULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356240_a_357569]
-
prind dorul a-l desface Și viața își urmează plânsă cursul. Trec păsările peste-un ochi de apă Ca niște fluturi galeș dormitând În aerul retoric respirând Ca un cutremurat ușor de pleoapă. Tu cea ascunsă-n clipele virgine, Cea rătăcind o viață pe poteci Prin umbra din aleea mea să treci Ploaie de vară cu miresme fine. (7) Georgeta RESTEMAN: SĂ NU LĂSĂM ÎN PĂSĂRI ÎMBUFNAREA Să nu lăsăm în păsări îmbufnarea Sortite sunt să zboare spre 'nălțime Cuibar clădind
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
-vom iar, de dragoste, fiorii. (9) Ion VANGHELE: AM ÎNCERCAT SĂ TE ATING Am încercat să te ating Cu vorbe care-n mine plâng Dar dorul tău l-am ispășit Căci inima, nu ți-am găsit. O umbră ești ce rătăcești, Un simulacru prin povești Cu flori de măr, cu flori de mirt Cu dulci iluzii ce mă mint. Pe cer dansează vis de flori Amurguri verzi de aurori Și tu te miști, încet, nocturn În visul meu închis în turn
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Prometeu, Dar în tăcerea-mi azurie Mai plânge inima pustie Și în comori de neuitare Cuvinte sacre din altare Cu zei faimoși și Afrodite Misterele din stalactite, Cu feți-frumoși și cosânzene Și vise-n roua de sub gene. Nu vreau a rătăci prin umbre Cu dor de tine mă pătrunde Ascunde-mă în gândul tău Lăsându-ți lacrima-n părău Ascultă-mi liniștea din pași Mă bucură cu îngerași Și-n noaptea albă de argint Mă crede, prințe din Corint, Din suflet
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
Ești ostenită, eu sunt ostenit Același drum ne poartă-n asfințit Ca să ne lepede ca o povară În mugurii de vise către seară. E tihna înrudită cu nesomnul Demonii rup din carnea firii omul Îl suie pe Golgote interzise Iluzii rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu-n dor de primăvară Afară însă ninge-n pipirig Și steaua s-a încolăcit de frig. Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală Dansează înghețată clipa goală Himerică
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
-i că dorința voastră este să-l cinstiți astfel. Nu ar spune că vă bateți joc de ea și că o copleșiți cu cel mai grave injurii? Gândiți-vă că e la fel și pentru Iisus Hristos. Când Îl vedeți rătăcind, străin, fără adăpost, refuzați să-i oferiți ospitalitate, dar în schimb îi decorați pavajul (casei Lui), pereții, vârful coloanelor; atârnați lanțuri de aur pe lămpi, dar nu vreți să mergeți să-L vizitați în închisoarea în care este înlănțuit. Vă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
în frig în propriile locuințe. Case, multe dintre ele din paiantă, care stau gata să se prăbușească sub greutatea nămeților ucigași. Morți dând la lopată - aproximativ 74 de victime până acum - pe catafalcul cărora s-a așezat, ca o cucuvea rătăcind în aiurare pe suprafața imensă a infernului alb, un nou guvern de „oxfordiști” tineri, cu averi suspect de considerabile, dar care își șuieră printre dinți suma de „sentimente” ostile față de oamenii (care îi plătesc cu vîrf și îndesat) mai abitir
GUVERNANŢII INFERNULUI ALB de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356319_a_357648]
-
se gândește și la copiii care nu au parte de daruri în Seara Sfântă: “Eu știu”: Eu știu că sunt copii / ce nu au parte, / de daruri multe, / noi și minunate. / Iar Moș Crăciun / la ușa lor nu sună, / a rătăcit, adresa, / sau n-a fost bună. Să-i mângâiem acum, / cu gândul bun, / pe toți copiii triști, / ce n-au Crăciun”. De aceea, când primiți prea multe daruri și unele vă par de prisos, gândiți-vă și la cei care
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
-o-n dar Și sorb o gură din tăcerea Ascunsă bine-n calendar. Mă urc pe tocuri zgomotoase Și reiau drum abandonat, Sub braț, cu amintiri frumoase, Pășesc sub cerul înnorat. Cobor o scară, urc o treaptă, Prin labirint mă rătăcesc Căutând calea cât mai dreaptă Cu-n fir de ploaie mă hrănesc. Priviri de ceară mă topesc Îmbălsămate-n solzi de gheață, Ades de ziduri mă lovesc Dar, tot înaintez în viață. Îngurgitez cu greu o știre O alta mă
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
Toate Articolele Autorului BOGDAN Z. Am fost creat pentru a trăi în relație cu Dumnezeu Și nicidecum să mă zbat în mocirla în care eram. Am simțit că sunt pe un drum rătăcit și într-o direcție greșită. Un om rătăcit pe care Isus îl chema pe nume. Și numele acelui rătăcit era Bogdan. Bogdan este căsătorit cu Marsha și au 2 copii. Bogdan Z.: În liceu m-am simțit neînțeles și de multe ori foarte singur. Mama îmi spunea să
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356365_a_357694]
-
inima atât de atinsă de versurile acelea încât am simțit că acel cântec îmi este adresat mie, ca un mesaj de la Dumnezeu pentru mine personal. Am simțit că sunt pe un drum rătăcit și într-o direcție greșită. Un om rătăcit pe care Isus îl chema pe nume. Și numele acelui rătăcit era Bogdan. Atunci mi-am predat viața Mântuitorului. Acea seară a fost decisivă: am plâns, mi-am predat inima Domnului și am fost foarte fericit. Eram bucuros că în
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356365_a_357694]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului calea încarcerată-n mijloc de culoare rătăcea cărunt în brațe de părinte vineri început de veșted necrescut din umed nu are contur lumescul în oglindă aș mușca înfometat din umeri viețuitul până ai uita să-ți taci de mine nici nu ai băga de seamă că a
PÂNĂ CÂND AM ÎNCEPUT SĂ ORBECĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356411_a_357740]
-
cheamă dorul pe cărări știute Cu cetină bogată și poiene, În urmărirea cârdului de ciute, Prin ierbrile-naltele perene. Să ascultăm cum firele de iarbă Se-nalță din secundă cu secundă; În forfotă izvoarele să fiarbă În acalmia muntelui profundă. Să rătăcim așa la întâmplare, Călăuziți de semen iluzorii, Recunoscând în sine fiecare Că suntem niște visători notorii. Nu întâlnirăm nici un card de ciute - Or fi schimbat întâmplător cărarea; Dar pe cărări de nimenea știute Ne-o încerca de mâine iar răbdarea
CĂRĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356467_a_357796]
-
el fiind ortodox și ceva mai mare... ea fiind catolică). Au împreună doi copii: Sandra Sonia și Nicolae (ajunși la maturitate). Sandra le-a dăruit doi nepoți frumoși, dragi sufletului lor. În această peregrinare stranie și periculoasă prin lume, unii rătăcind neobosiți și plini de speranță, alții încolțiți de neliniștea eșecului... se leagă prietenii profunde, sincere, indestructibile. „Cei trei prieteni au fost nedespărțiți tot timpul, chiar și în exil: au ajuns în Iugoslavia, apoi în Italia, Franța și în final, la
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
bradul acela uriaș, din trilurile păsărelelor sau din toată verdeața pădurii. Fănel asculta uimit și se simțea fericit. O fericire pe care nu o cunoscuse până în acele momente și nu știa de unde vine. Uitase că merge la serviciu și a rătăcit drumul. Nu se mai grăbea și toată supărarea sa dispăruse pe dată. A întins brațele către brad și i s-a adresat ca unui om: - Cine te-a adus aici și cine te-a învățat să cânți? Bradul s-a
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]
-
Cine te-a adus aici și cine te-a învățat să cânți? Bradul s-a înclinat ușor și i-a răspuns cu voce melodioasă, blândă, dar pătrunzătoare. - Nu asta trebuie să știi. Tu trebuie să-ți afli calea. Te-ai rătăcit, fiule! - Da, cred că da... Tu poți să-mi arăți pe unde să merg, dacă vrei. Știu că poți. Haide, arată-mi, te rog! Bradul s-a înclinat din nou și a scăzut în înălțime. Se făcuse cât de trei
ISPITA (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355707_a_357036]