2,944 matches
-
2001, 13-14) de la care a împrumutat "ideea perfectibilității omului prin cultură și educație", oferindu-i însă o orientare religioasă, profund diferită de spiritul raționalist al iluminiștilor. De asemenea, romanticii se disting de iluminiști prin mefiența pe care o afișează față de raționalitate și tendința ultimilor de a explica lumea în termeni cauzali; acesteia ei îi opun o "viziune organică asupra universului" în care spiritualitatea completează și primează în raport cu cauzalitatea, iar "între subiect și obiect se constituie" astfel "o unitate organică" (Râmbu: 2001
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sistemului instituțiilor ofertante de educație pentru adulți, cu exemplificări și enumerări ale principalelor instituții și organizații pentru diferite sectoare ale educației adulților și a atribuțiilor acestora. De la început, putem afirma că domeniul educației adulților nu are o structură instituționalizată, cu raționalitate și dinamică interne proprii, educația adulților fiind, într-un fel sau altul, prezentă în multe forme. Educația pentru adulți s-a dezvoltat în diferite contexte și este structurată în diferite subsectoare ce se suprapun parțial. Aceasta este o situație comună
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
proiectării. Realizarea activității de proiectare se finalizează cu elaborarea unui plan de acțiune, pe baza căruia se va monitoriza progresul prin raportare la așteptările conturate în exercițiul proiectării. Un astfel de plan de acțiune cuprinde explicații asupra cursului/programului, asupra raționalității desfășurării lui, dar va cuprinde și detalii operaționale și financiare. Problematica proiectării cursului depinde foarte mult de tipul de ofertă propus, de maniera în care se va derula, de finalitățile de atins, de numărul de participanți, atât din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
sistemului instituțiilor ofertante de educație pentru adulți, cu exemplificări și enumerări ale principalelor instituții și organizații pentru diferite sectoare ale educației adulților și a atribuțiilor acestora. De la început, putem afirma că domeniul educației adulților nu are o structură instituționalizată, cu raționalitate și dinamică interne proprii, educația adulților fiind, într-un fel sau altul, prezentă în multe forme. Educația pentru adulți s-a dezvoltat în diferite contexte și este structurată în diferite subsectoare ce se suprapun parțial. Aceasta este o situație comună
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
proiectării. Realizarea activității de proiectare se finalizează cu elaborarea unui plan de acțiune, pe baza căruia se va monitoriza progresul prin raportare la așteptările conturate în exercițiul proiectării. Un astfel de plan de acțiune cuprinde explicații asupra cursului/programului, asupra raționalității desfășurării lui, dar va cuprinde și detalii operaționale și financiare. Problematica proiectării cursului depinde foarte mult de tipul de ofertă propus, de maniera în care se va derula, de finalitățile de atins, de numărul de participanți, atât din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
tip de decizii „modifică procedurile legislative ale Uniunii, rebalansează puterea instituțiilor UE. ș...ț De obicei, aceste decizii se iau În timpul summit-urilor UE de către Consiliu”. Actorii dominanți la acest nivel sunt Curtea Europeană de Justiție și Consiliul European, iar raționalitatea care stă În spatele unor astfel de decizii este politică sau legalistă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul macroteoriilor de tipul neorealismului și neofuncționalismului. Neorealismul 1, teoretizat de Kenneth Waltz În Theory of International Politics (1979
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Al doilea nivel constă În deciziile de aprobare a politicilor (policy setting), care au loc la nivelul sistemic, după ce a avut loc procesul formal de formulare de politici la nivel UE. Principalii actori sunt Consiliul de Miniștri și COREPER, iar raționalitatea din spatele acestor decizii este politică sau administrativă, cea politică fiind dominantă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul instituționalismului. Conform analizei instituționale, rezultatele procesului politic sunt determinate de alegerile făcute de actori, În condițiile unor constrângeri
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
instituționale cu teoria alegerii raționale. Al treilea nivel de analiză constă În deciziile de rutină referitoare la formularea și implementarea de politici. Aceste decizii se iau la nivelul subsistemic. Actorii principali sunt: Comisia, Secretariatul Consiliului, comitetele și actorii privați, iar raționalitatea acestora este, În primul rând, tehnocratică, apoi administrativă și, uneori, consensuală. Cu toate acestea, instituțiile de la nivelul subsistemic nu sunt neapărat cele care decid cum trebuie făcut un anumit lucru, după ce s-a decis la nivelurile superioare ce trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
gender mainstreaming, distribuite Într-o dinamică a formulării de tipul succesiune de politici - ne(re)cunoașterea acestui fenomen, lipsa de expertiză și graba cu care s-a Încercat formularea „fără public” a acestora, sub presiunea implementării acquis-ului, au creat „somnul raționalității” decizionale și instrumentale În care se găsește domeniul În acest moment. În continuare, răspunsul la Întrebarea „Cum să construim politici publice ale echității de gen eficiente În sensul capacității acestora de a Îmbunătăți, prin raportare la status quo, poziția tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
decât fundamentarea autoritară și ierarhică a deciziei, o necesară reorientare a proceselor de formulare către politicile cu public, precum și reorientarea axei de implementare a acestora, „de jos În sus”, către interacțiunea strategică a multiplilor actori implicați În rețelele de politici. Raționalitatea deciziei, odată ieșită din logica alocării autoritare a valorilor, trebuie să recunoască existența raționalității subsistemelor sociale, bazată pe negocieri Între actorii guvernamentali și cei non-statali, publici sau privați. Prin asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
către politicile cu public, precum și reorientarea axei de implementare a acestora, „de jos În sus”, către interacțiunea strategică a multiplilor actori implicați În rețelele de politici. Raționalitatea deciziei, odată ieșită din logica alocării autoritare a valorilor, trebuie să recunoască existența raționalității subsistemelor sociale, bazată pe negocieri Între actorii guvernamentali și cei non-statali, publici sau privați. Prin asumarea guvernanței ca mod de reorientare a relației dintre stat și autonomia societală, În oricare dintre dimensiunile acesteia - politică, a politicilor sau publică -, funcțiilor tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
puțin, undeva În jurul valorii de opt unități). Situația descrisă mai sus este ceea ce, probabil, În limbaj mediatic, s-ar putea numi „a fi responsabil pentru gestionarea banului public”. În analiza de rețea socială, comportamentul actorilor este definit În termeni de „raționalitate” (maximizarea beneficiilor și minimizarea costurilor). În ce situații rețeaua de schimb nr. 1 Își modifică punctul de echilibru la care se realizează schimbul? Rețeaua de schimb nr. 1 (Rsch Ti - CJAg - Pj) Își va schimba punctul de echilibru În tranzacționarea
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
adepții Shi’a, care difer] de grupul sunnit prin faptul c] atribuie autoritatea legitim], dup] moartea profetului Mohamed, v]rului și ginerelui s]u, Ali, si descendenților s]i desemnați, cunoscuți sub numele de imami, a ap]rut noțiunea de raționalitate sub conducerea chibzuit] a imamului. Imamul, despre care se credea c] este condus de divinitate, era, la începutul istoriei Shi’a, atât gardianul Coranului și a înv]ț]turii Profetului, cât și interpret și ghid în vederea elabor]rii și a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
El a ales s] expun] ceea ce consideră a fi forțele psihologice care îi determin] pe oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile abstracte la raționalitate; și acestea nu fac decât s] mascheze lupta pentru putere. Nu exist] o îndrumare impersonal] pentru acțiune; tot ceea ce le r]mane oamenilor este s] decid] ce fel de persoan] vor s] fie și s] încerce s] se comporte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
surprinz]tor faptul c] existențialiștii au preferat s] își exprime principiile morale prin intermediul literaturii în locul studiilor formale de etic]. Filosofii interesați de metaetic] au revenit la studiul principiilor morale, uneori prin intermediul argumentelor legate de efectul moralei asupra tipului propriu de raționalitate neștiințific] și c] morală are nevoie de anumite principii specifice pentru a-și susține pretenția de raționalitate. R.M. Hâre, Kurt Bainer și Richard Brandt sunt printre numeroșii gânditori ce s-au aplecat asupra acestor chestiunii. (Vezi, de exemplu, capitolul 40
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de etic]. Filosofii interesați de metaetic] au revenit la studiul principiilor morale, uneori prin intermediul argumentelor legate de efectul moralei asupra tipului propriu de raționalitate neștiințific] și c] morală are nevoie de anumite principii specifice pentru a-și susține pretenția de raționalitate. R.M. Hâre, Kurt Bainer și Richard Brandt sunt printre numeroșii gânditori ce s-au aplecat asupra acestor chestiunii. (Vezi, de exemplu, capitolul 40, „Prescriptivismul universal” scris de Hâre.) Toți acești autori cred c] scopul ultim al moralei este de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în timp; mai important decât aceasta, ei sunt și ființe active care își pot ordona acțiunile pe baza înțelegerii raționale. Pentru Aristotel, aceast] tr]s]tur] suplimentar] îi distinge pe oameni de celelalte ființe; definiția omului că ființ] rațional] stabilește raționalitatea ca fiind tr]s]tură uman] cea mai caracteristic]. Astfel, dac] dorim s] determin]m în ce const] natură uman], vom c]uta mai întâi principiul interior care guverneaz] în mod distinctiv viața uman], iar acesta este rațiunea. În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu teoria clasic]) sunt compatibile cu dreptul natural. În al doilea rând, de vreme ce dreptul natural este identificat în mod standard cu dreptul rațiunii, întregul construct teoretic depinde de felul în care înțelegem rațiunea. Cu excepția cazului în care toate formele de raționalitate instrumental] sunt excluse (o alt] ipotez] neplauzibil], dac] teoria se vrea a fi practic]), este foarte dificil s] vedem de ce consecințele nu vor juca uneori un rol decisiv în selectarea sau modelarea principiilor morale. De fapt, relativitatea limitat] închis] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel. Acest proces poate p]rea „artificial” pentru cei care adopt] o viziune hobbesian] a raționalit]ții, dar problema este tocmai raportarea la aceast] viziune. La fel cum obiectivitatea moralei nu trebuie s] respecte standardele empirice ale obiectivit]ții, nici raționalitatea nu trebuie neap]rât s] corespund] definiției clasice bazat] pe dorința individual]. iii. Concluzie Care este liantul tradiției contractualiste? Se spune adesea c] toate teoriile contractualiste fundamenteaz] morală prin intermediul unui acord. Acest lucru se întâmpl] de fapt numai în teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
propriu decât ceea ce se cuvine din punct de vedere moral; conformitatea cu principiile rațiunii constituie doar o form] de justificare, iar oamenii „decenți” vor renunța la ea atunci când se opune argumentului moral. La prima vedere, ar însemna c] opțiunea pentru raționalitate sau pentru moral] este o chestiune de preferinț] (comparabil] cu alegerea între meseria de agricultor și cea de om de afaceri) și, nu în ultimul rând, o opțiune care-i aparține în exclusivitate persoanei în cauz]. Mulți sunt ins] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justific] alegerile este conform] curentului rațional care explic] promovarea bunurilor personale; teoria opus] nu este conform] cu acest curent. Ea se g]sește în ingrata poziție de a ap]ra o explicație legat] de valori, care nu are corespondent în raționalitatea practic]. Dac] aceste considerații asupra simplit]ții nu sunt suficiente pentru a fundamenta consecințialismul, singura soluție a adepților acesteia este s] atrag] atenția asupra detaliilor și a plauzibilit]ții teoriei aflate în opoziție. În secțiunea a doua a acestui articol
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest aspect încalc] principiul consider]rii egale a intereselor care interzice acordarea interesului unei persoane o greutate mai mare sau mai mic] în raport cu interesele altei persoane. Acest principiu nu presupune o egalitate factual] între indivizi, de exemplu, egalitatea în ceea ce privește inteligență, raționalitatea sau personalitatea moral]. În consecinț], nu este contrazis de faptul c] unii beneficiaz] de mai multe abilit]ți decât alții și nu trebuie retras datorit] acestui aspect. Este un principiu moral fundamental care afirm] c] oricare ar fi diferențele dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fundaționalism. Multe alte variante sunt posibile. Una care pare din ce in ce mai popular] este derivaționismul. Filosofi precum Brandt sau Gauthier urm]resc s] dezvolte o teorie moral] derivat] din ceea ce ei consider] a fi atitudini cu un grad sporit de fundamentare privind raționalitatea. Ei fac acest lucru deoarece cred c] întreb]rile privind raționalitatea sunt mai clare decât cele despre moral] sau deoarece cred c] raționalitatea are fort] motivațional], iar morală nu. Deși Brandt și Gauthier sunt derivaționiști, ei nu sunt și fundaționaliști
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este derivaționismul. Filosofi precum Brandt sau Gauthier urm]resc s] dezvolte o teorie moral] derivat] din ceea ce ei consider] a fi atitudini cu un grad sporit de fundamentare privind raționalitatea. Ei fac acest lucru deoarece cred c] întreb]rile privind raționalitatea sunt mai clare decât cele despre moral] sau deoarece cred c] raționalitatea are fort] motivațional], iar morală nu. Deși Brandt și Gauthier sunt derivaționiști, ei nu sunt și fundaționaliști. Ei nu pretind c] acele credințe din care decurg teoriile lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teorie moral] derivat] din ceea ce ei consider] a fi atitudini cu un grad sporit de fundamentare privind raționalitatea. Ei fac acest lucru deoarece cred c] întreb]rile privind raționalitatea sunt mai clare decât cele despre moral] sau deoarece cred c] raționalitatea are fort] motivațional], iar morală nu. Deși Brandt și Gauthier sunt derivaționiști, ei nu sunt și fundaționaliști. Ei nu pretind c] acele credințe din care decurg teoriile lor vorbesc de la sine sau sunt autojustificabile. 3. Alte probleme de metod] Diferențierea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]