5,449 matches
-
balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își dăduseră seama că era o femeie și dăduseră alarma. O Împunseseră cu bastonul! Retrăind clipa in situ, fugi de pe Ramo Barbaro până pe malul celui mai apropiat canal și vomită În apă. O duseseră În casă și o așezaseră pe pat, dar intrase În comă și murise Înainte de ivirea zorilor. Violența morții dădea Însă credibilitate teoriei că totul se petrecuse Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
care ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului uitării, deși avea toate motivele să Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eu, solitarul notoriu, mergeam singur pe jos. Chiar prin mijlocul pâlcului care chicotea am trecut, fără să risc mai mult de o privire. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, doar o elevă cu părul negru și codițe destul de lungi. În rama lui întunecată, obrazul ei mi s-a părut mic, scurtat la nivelul de punct-virgulă-linie. Gura cu buze înguste, strânse. Sprâncenele unite deasupra rădăcinii nasului. Cunoșteam fete mai drăguțe. De o verișoară mă ocupasem chiar, pipăind-o, în șopronul pentru lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de asemenea, cadre de conducere în economie, în reconstrucția orașelor, în sectorul fiscal, poate chiar și pe terenul atât de râvnit de mine al artei... Apoi m-a întrebat de cunoștințele deja existente. Unchiulețul simpatic din spatele biroului, purtând ochelari fără rame și având un grad de care nu-mi mai aduc aminte - era cumva locotenent? - părea realmente interesat de ceea ce el numea „devenirea“ mea. Prin urmare, am început să desfășor ceea ce, datorită pozelor mele din cutiile de țigări și a monografiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de mulțumită femeia așezată la masă că reușisem să citesc, în liniile din palma ei, absența, dacă nu definitivă, atunci de lungă durată a țăranului. Acela era dat dispărut din ‘43, dar continua să fie prezent ca efigie într-o ramă cu suport vertical. Oare unde învățasem eu această artă dubioasă? O știam din naștere? O furasem de la țiganii care treceau din Polonia granița orașului liber și, în vremea copilăriei mele, aveau căutare pe străzile din Langfuhr nu numai ca să ascută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
asta din cap!“. Mama, care, având în vedere locuința noastră cu pereți nezugrăviți, regreta în mod repetat că nu a dat jos de pe peretele casei din Langfuhr oleografia după Insula morților a lui Böcklin, că nu a scos-o din ramă, că nu a făcut-o sul și nu a vârât-o în bagajul lor de refugiați; ea, femeia de afaceri capabilă, dar pentru care totuși arta de orice fel avea ceva divin; ea, care-i vedea pe frații ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
are ceva pus deoparte. Abia cu puțin înainte de Zoppot, când ne-am mutat pe drumul de promenadă și copiii ne-au arătat prada lor de chihlimbare cât boabele de orez, ea a dat de înțeles cu o privire piezișă peste rama ochelarilor că nu s-ar mai fi ales nimic de excursia noastră de familie, frumoasa călătorie de Rusalii, dacă s-ar fi întâmplat eventual ca fratele ei, și nu acest Joseph, să fi devenit papă. „Sau vrei cumva să afirmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la unele thés dansants, tombole, aniversări ale copiilor și nunți de argint, la liturghia de la orele unsprezece, În salonul de biliard și În cele mai respectabile chalets. Mulți și-l vor fi amintind: panama moale cu bor flexibil, ochelari cu ramă de baga, mustață unduioasă și cănită, care nu izbutea să ascundă dubla buză subțire, guler palomita și cravată cu nod, costum alb cu nasturi de import, manșete cu butoni, ghete cu toc militar care Îi Înălțau statura poate mediocră, mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Codovilla, l-a acuzat de abuz de Încredere și atentat la pudoare, Bradford a capitulat imediat, dezamăgindu-și fidelii. Adevărul s-a impus concret. Între 1923 și 1931, Bradford, cavalerul de pe rambla, a umblat despuiat prin Necochea. Pălăria, ochelarii cu ramă de baga, mustața, gulerul, cravata, lanțul de ceas, costumul și nasturii, bastonul Împletit, mănușile, batista, gheata cu toc militar nu erau decât un desen aplicat tabula rasa pe epidermei sale. În clipe atât de amare, oportuna influență a unor prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dăruit-o cu o dedicație semnată și pe care din finețe am optat să o arunc Înainte de a o propune spre vânzare unei succesiuni de librari, ascundea sub smalțul său narativ un avans genial? Fotografia lui Huergo, montată Într-o ramă ovală, Împodobește coperta. Ori de câte ori o privesc, Îmi fac iluzia că va Începe să tușească, victimă a ftiziei care i-a secerat cariera promițătoare. Într-adevăr, puțin după aceea a murit, fără să-mi confirme primirea scrisorii pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-l Înghițea orizontu pă drumu spre civism, aglomerație, fratellanza, la sărbătoarea Monstrului. Când m-am Întors ca belferu și cu limba afară cât cotu, camionu iera aglomerat stup. Avea frânele puse și stătea așa gigea, că-i trebea decât o ramă artistică ca să pară poză. Mulțumită lu Ăl dă Sus, pântre ai noștri iera fonfu dă Tabacman, știut mai bine ca Șurubu Fără Sfârșit, care ie ahtiat după mecanică, și, după ce i-a căutat juma de oră motoru și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
8 februarie 1919, la Gualeguaychú, În provincia Entre Ríos. — Bătrânii? — Un paznic dă pă strada 17, care l-au avansat politician, și o damă dân Resistencia, care a venit la vale pă Paraná. — Prima amintire dă suvenir? — O marină, În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
eroicele versuri ale lui Lucas Palau, ciocănar și nepot al directorului nostru. Când tu, tinere, vei fi aproape gata și numai cu puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără să mă uit nici la semnătură, nici la text. Bardul, mi-au zis, s-a năpustit cu alte versuri proaste, care și-au așteptat rândul și n-au apărut, pentru că eu am respectat Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reușea să se facă iubit. Norman Îl simpatiza. Nu era la fel de sigur În privința lui Harry Adams, matematicianul sobru de la Princeton, pe care nu-l mai văzuse de șase ani. Harry era un negru Înalt, foarte slab, care purta ochelari cu rame subțiri și era tot timpul Încruntat. Purta un tricou cu inscripția „Matematicienii nu greșesc“, În genul celor purtate de studenți și, Într-adevăr, nu-și arăta cei treizeci de ani. Era evident cel mai tânăr membru al grupului și, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
putu mișca. Era blocat afară. O frică intensă puse stăpânire pe el. Corpul aproape că-i Înțepenise de frig; știa că doar peste câteva secunde urma să-și piardă cunoștința. Trebuia să deschidă trapa! Izbi În ea, În metalul din jurul ramei, fără să mai simtă nimic, cu mâinile amorțite. Roata Începu să se Învârtească singură. Trapa se deschidea. Probabil că avea vreun buton de siguranță, pe care-l... Ieși brusc deasupra apei, trase aer În piept, se scufundă din nou. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Înțepenit, avea mușchii Înghețați, corpul nu-i mai răspundea la comenzi. „Trebuie să reușești, Își spuse. Trebuie să reușești“. Se prinse cu degetele de metal, scăpă, se prinse din nou. „Mai trage o dată. O singură dată!“ Își ridică pieptul peste rama metalică, căzu pe punte. Nu simțea nimic, Îi era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
metalică, căzu pe punte. Nu simțea nimic, Îi era Îngrozitor de frig, Își răsuci corpul, Încercând să-și tragă picioarele sus, dar căzu din nou În apa Înghețată. Nu! Se trase din nou În sus, pentru ultima dată - din nou peste ramă, din nou peste punte, se Îndoi, se suci, ridică un picior, Într-un echilibru precar, apoi și pe celălalt, pe care-l nu-l mai putea simți, iar În cele din urmă se văzu, În sfârșit, ieșit din apă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vreau să-ți simt trupul de dor, Emoția sufletului se coboară prin noapte Și-mi învelește-n taină un timp iertător. Din depărtări, adâncul pătrunde Prin uși ferecate când somnul mi-i bun. Divinul se preface-n ființa de unde Cu rame și pânze prin universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mine și treburile gospodărești, atunci era cu-atât mai bine. Presupun că nu voiam altceva decât să am parte de toată prăjitura și s-o și mănânc. În fond, ce altceva puteai să faci cu prăjitura? S-o pui în ramă? S-o folosești în loc de bere? S-o pui în bucătărie, în dulap, ca să miroasă frumos? Asta cred că e una dintre propozițiile cele mai cretine pe care le-am auzit vreodată. Cum o să ne separăm eu și James fondurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
li s-a terminat carburantul, iar pompele pentru benzina asta s-au desființat Încă din adolescența noastră. Și, odată cu benzina, s-a terminat și literatura. Allegro furioso, basta. Se stinge nervul. Devii mai așezat, mai sfătos, porți acum ochelari, cu ramă subțire, ți se lungește fraza. Poate se petrece același fenomen și cu alte lucruri, În ceea ce mă privește, Încă aștept. Văd c-am devenit tolerant, calm, Îi suport liniștit pe toți, lumea Îmi provoacă o Înțelegătoare somnolență și o Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
sînt eu”. Acum, Încercați, căprioarele mele, să găsiți azi un regizor, oricare, de oriunde, căruia i s-ar potrivi ca o mînușă de spadasin o asemenea mărturisire. Foarte dificil, confirmă și Buñuel: „În mîinile unui spirit liber, filmul este o ramă minunată și periculoasă. Este cel mai perfect mijloc prin care se pot exprima gîndurile, sentimentele și instinctul. Dintre toate mijloacele de expresie, felul În care funcționează mînuirea creatoare a imaginilor evocă cel mai mult lumea viselor. Un film este ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît un extrem de banal scenariu pentru un film cu lupte. Ca să-l inspire, producătorul Îi și proiectează un film cu lupte. Expresia lui John Turturro (Fink) din timpul vizionării e delirantă. Un om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează, bani, călătorie În Hawaii, poate chiar alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un colț, abia vizibil, e un îngeraș auriu, înconjurat de raze de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți mai bine, prin ploaie, vezi scris din picături : „NU PLÂNGE“! ; iar pe peretele din față, într-o ramă de gherghef primită cadou, una dintre zecile de fetițe, o siluetă cât un degetar ; ultima dată când a intrat cineva în camera mea de lucru, a zis : „Parcă-i o cameră de copil!“) ; Copilul care, din când în când, mă
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
În hol, glumind cu primarul Bowron, care purta o pălărie de Moochie Mouse. CAPITOLUL 3 Pe avizier, tăieturi din articole: „Cruciatul Drogurilor rănit Într-un schimb de focuri“, „Actorul Mitchum reținut Într-un stabiliment cu marijuana“. Articole din Hush-Hush În ramă, pe biroul lui: „Toxicomanii se cutremură cînd apare dușmanul drogurilor“, „Actorii sînt de acord: Badge of Honor Își datorează autenticitatea experimentatului consilier tehnic“. Acest din urmă articol avea atașată și o fotografie: sergentul Jack Vincennes Împreună cu vedeta serialului, Brett Chase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cameră de zi ordonată, cu podeaua zgîriată - probabil de la patinele cu rotile. Mobilă de calitate, dar uzată și prost Îngrijită. Pereți goi, nici un televizor, două fotografii Înrămate pe o măsuță - fotografii publicitare. Jack le cercetă. Bătrîna doamnă Downey se apropie. Rame cositorite, identice - două persoane arătoase. O femeie drăguță: păr bălai, tuns paj, ochi cu sclipiri ieftine. Un băiat drăguț, care arăta exact ca ea, doar că era ceva mai blond și cu ochi mari, tîmpi. Aceștia sînt Christine și fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]