5,123 matches
-
vieții pe care a căutat să și-o împlinească atât în destinul propriu, cât și în destinele personajelor pe care le-a interpretat, dăruindu-se cu credință și cu o frenezie molipsitoare. Cu o mobilitate fizică și interioară remarcabilă, trecea rampa cu ușurință, naturalețea interpretării ei stârnind hohote de râs și storcând lacrimi, trecând firesc prin toate ipostazele, lăsând imagini de neuitat în sufletele spectatorilor. Recitalurile de poezie, îmbinate cu melodii populare au ajutat-o să-și completeze și să-și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
asta? Poate că mâine te pui să faci din Apus de soare al neamului nostru o comedie!?“. Eu m-am Încăpățânat În convingerea mea (pe care o mențin și azi), dar tragedia Scrisorii mele e că nu a văzut lumina rampei și a rămas definitiv pierdută. Actor fără merit Aceste Încercări m-au convins că trebuie să ajung În teatru. Nu vedeam altă cale, nici nu aveam convingerea că aș fi fost bun la altceva. Tata voia să dau examen la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și dacă i-ar fi privit măcar pe mașiniști, ar fi văzut cât de neconvinși erau. Când mașiniștii nu apreciază jocul, ăsta-i cel mai clar semnal că ceva nu merge. Sala rămânea rece, nimic din patosul actriței nu trecuse rampa, În timp ce Olivier transmitea spontan fiorul În public fără nici un efort vizibil. În Anglia, În lumea teatrului, se pune Întrebarea cine trebuie să plângă: actorul sau cel ce a plătit biletul? Răspunsul e clar. Dacă actorul se complace fericit În lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să putem evita atmosfera de sirop și melodramă lacrimogenă, loc prea comun al situației tipice de musical, În care un băiat Întâlnește o fată. Dar melodiile sensibile ale lui Legrand erau interpretate cu eleganță și discreție, astfel că emoția trecea rampa direct, direct și simplu, pe Înțelesul omului de rând, fără mesaje prea sofisticate, sau așa ne imaginaserăm noi că se va Întâmpla, când ne propuseserăm să tratăm un astfel de material fragile. Până la urmă, pentru publicul tradițional de musical, propunerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și sensibilă cu textul, cu actorii și cu spațiul: am folosit unul dintre holurile teatrului care avea coloane și arcuri ce aminteau, fapt curios În mijlocul Manhattanului, de subsolurile metroului moscovit. Acțiunea se derula fără decor, pe o structură simplă de rampe În formă de cruce. Printre actorii care debutau atunci la Public erau Jan TÎiska, proaspăt sosit de la Praga, unde jucase roluri de neuitat În spectacolele lui Krejța, și F. Murray Abraham, pe atunci actor șomer din Brooklyn, dar care, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un solist Îmi spune că nu poate produce un sunet anume Într-o poziție care i se pare dificilă, cum nu sunt cântăreț, nu am de ales decât să-l cred pe cuvânt, sau dacă are nevoie să vină aproape de rampă În timpul unei arii, sunt flexibil la astfel de considerente practice. Actorul Însă poate hoinări liber unde vrea În timpul unui monolog, deși eu regret că legile vechi după care se orienta o Eleonora Duse plasându-se Într-un unghi precis pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
scriitorii. Mi-am asumat de trei ori În această perioadă riscul de a colabora cu autori contemporani. Căci e un risc, nu numai o responsabilitate să prezinți o piesă care abia a fost scrisă și care urmează să vadă lumina rampei pentru prima oară. Știam, de când montasem Iona lui Sorescu la București În premieră absolută, cât de delicat este un astfel de dialog. Cu Shakespeare ori cu grecii putem să experimentăm liber, un tratament oricât de Îndrăzneț nu pune În pericol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o punte din lemn de cireș fin șlefuit, ce dădea impresia de vis, de atemporalitate. În față, la rampă, actorii jucau realist, dar, ajungând pe pod, era ca și cum ar fi intrat Într-o altă realitate, În contact cu un alt tempo. Lacul nu era vizibil, ci doar sugerat În imaginație. La Tokyo, scena scrisă de Treplev suna ca și cum anunța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o piesă istorică "Io Ștefan Voievod", inclusă în repertoriul Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași. Un "binevoitor" a șoptit o "notă informativă", precum că piesa ar fi naționalistă etc., etc. Și "Io Ștefan" a căzut înainte de a se aprinde luminile rampei. Disidența spirituală, refuzul compromisului, al colaborării (era spicher la radio a demisionat), șomajul, lipsa speranței într-un alt viitor, dar, mai ales marea lui sensibilitate ce făcea din el un inadaptabil; într-un moment de depresie ca un protest a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pentru soluția finală ca pe o eliberare sumbră eliberare zborul cu aripi frânte al Meșterului Manole... Dar... dar unde a căzut... n-a izvorât apă... Ca frate, m-am considerat executorul său testamentar, sperând în zile mai senine când luminile rampei se vor aprinde și pentru Sandu. Au trecut ani mulți, am făcut timide tentative de reînviere a lui "Io Ștefan" chiar după Revoluție. Se pare că în marșul grăbit spre a deveni "europeni", trecutul nostru e mărunt, desuet: "trecutul istoric
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am eșuat (încă o dată). Pe fetița aceea n-am mai văzut-o niciodată și nici de gândit nu prea m-am mai gândit la ea. Și totuși, ce salt de balerină execută ea, dintr-o dată, țâșnind din uitare, ieșind la rampă! * Toată copilăria mi-a fost însoțită de un zvon sinistru, care când scădea în intensitate, când se amplifica iarăși: cum că Stalin însuși poruncise ca toți cetățenii originari din Basarabia să fie strânși și trimiși acolo... Amenințarea, îmi dădeam seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca fundal neantul. De aceea marele comic e abisal. În articolul său atât de sever, Șerban Cioculescu are o previziune formidabilă, un diagnostic într-adevăr de mare critic, independent de inadeziunea sa globală : „...dacă se decide să atace comedia, la rampă, viitorul îi e deschis ” (s.n.). Câteva rânduri mai departe, îl îndeamnă : „...să încerce a se devota. Să tragă învățămintele din Jurnal, august 1932, și va fi mântuit”. Acel jurnal din august 1932 e tocmai partea gravă, patetică, sinceră, angoasantă, despre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a interpretării și un cor calitativ, pregătit de Doru Morariu, care să nu aibă complexe interpretând convingător, în alt mod (adică în mișcare), față de cum erau obișnuiți (static), în concert. Sarea și piperul a fost, de data aceasta, apariția la rampă a unui tânăr bariton clujean, Adrian Mărcan, în rolul lui Figaro. El a cucerit auditoriul cu celebra Cavatină a lui Figaro din actul I. Verva sa, neastâmpărul, calitatea deosebită a glasului cu un timbru plăcut și inteligența scenică s-au
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
prin el o nouă și dorită speranță, crescută pe sol ieșean. Dar știind că, aproape întotdeauna, orice căutare trebuie să fie însoțită și de noroc, îi urăm din toată inima mult succes, având în vedere apariția tot mai rară la rampă a unor tinere speranțe! Să fie într-un ceas bun! (Flacăra Iașului, 5 iulie 2003) OPERA ARE STATUT ONORANT Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ultimul meu articol de acum două zile din acest generos cotidian, că iată
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
sub directoratul lui Ion Goia, dezvoltată mai susținut de regretatul Dimitrie Tăbăcaru, iar astăzi intră în practica obișnuită, sub conducerea lui Corneliu Calistru. De observat că și propunerile stagiunii viitoare conțin două premiere absolute românești, care sperăm să vadă lumina rampei cu noi succese. În acest context, îmi permit să reiterez o veche propunere care ar stimula creația lirică românească. Insist în a crede - ca și mulți alții de bună-credință -, că autoritățile competente de azi ar rămâne în istorie, la loc
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
cântului, a învins dificilele încercări la care Verdi supune uneori cântăreții, chiar de la începutul multor opere. Rolul Manrico, realizat de Daniel Mucedu-Magdal, prin interpretarea din seara respectivă, a amintit de marii tenori ieșeni de odinioară. Chemat repetat de public la rampă, s-a situat, în accepțiunea noastră, deja în galeria marilor interpreți. În rolul Contelui de Luna, Mihai Frunză confirmă evoluția sa ascendentă, demonstrată și în Nabucco. Cristian Waks, în nota lui bună, privind forma vocală, performant, în dificilul tablou întâi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în alte roluri care i se potrivesc și sunt destule în repertoriul curent ieșean în care ar putea fi distribuită. Am urmărit apoi producția cu opera „Căsătoria secretă”, în care unele apariții merită subliniate. Așa este, spre exemplu, ieșirea la rampă a unei mari speranțe. Vocea de bariton a tânărului licențiat Gheorghe Zaharia este așteptată de mult pe o scenă lirică. Totul este ca proaspătul absolvent să nu se mulțumească doar cu rămânerea pe funcția comodă de bariton în corul Operei
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
compune rolul. Corul, condus de Valeriu Gâdei, a contribuit calitativ, penetrant și cu bun echilibru sonor (păcat de neatenția sopranelor la un scurt decalaj, corectat repede, din actul al II-lea). Un spectacol de o asemenea ținută, cu prezentarea la rampă a unor debutanți la un nivel calitativ atât de înalt, este o performanță de toată lauda pentru o instituție artistică aflată în ajunul vacanței, când epuizarea își spune uneori cuvântul (ceea ce nu a fost cazul) și când, pe drept cuvânt
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din când în când, la acțiuni meditative spre care te invită o manifestare culturală! De aceea, în cele ce urmează, prezint câteva consemnări despre unele recitaluri pe care le-am considerat de succes deși nu sunt singurele. VIITORII CÂNTĂREȚI LA RAMPĂ Consemnez în cele ce urmează un interesant experiment artistic. Totdeauna am fost sensibil la orice manifestare culturală de valoare, indiferent cine a fost cel care a organizat-o. Iată, de pildă, asistând miercuri, 11 noiembrie 2002, în holul Operei, la
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Cristina Simionescu-Sandu, în interpretarea măiestrită a căreia au fost ascultate romanțe de P.I.Ceaikovski. MEDALION COMPONISTIC LEONARD DUMITRIU Pe lângă preocuparea sa constantă de dirijor la Operă, Leonard Dumitriu șia încercat pana în calitate de compozitor. În acest sens, au văzut deja lumina rampei unele din creațiile sale, pe scena Operei ieșene. Din creațiile sale pentru voce și pian au prezentat recitaluri în timp Adina Tudosă, Ioana Bentoiu, și Mioara Cortez. Inspirațiasa predilectă însă, este aplecată în primul rând asupra schițelor lui I.L.Caragiale
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Mărășești, iar Dragalina în onoarea și cinstea generalului erou căzut pe podul de peste Jiu, în lupta cu dușmanul. </gap> Fabricile dădeau un preț bun și pe lângă bani, producătorul contractant primea gratis 25 kg zahăr la hectar pentru transportul sfeclei până pe rampa de încărcare din gară, de unde era încărcată în vagoane și dusă la fabrica respectivă. Primăvara, la încheierea contractului, fabrica asigura sămânța necesară. La fel se proceda și cu alte produse, mai ales posesorii de suprafețe mari, contractau în special grâu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fel se proceda și cu alte produse, mai ales posesorii de suprafețe mari, contractau în special grâu și floarea soarelui, drept pentru care, în stația Todireni, CFR-ul a fost nevoit să mărească magazia de depozitare și să facă și rampă de încărcare-descărcare. Mai toți gospodarii comunei mai înstăriți, ca familiile existente: Hrapciuc, Ciornei, Primus, Lopatnic, Toma, Vlădeanu, Cozaru, Cojocaru, Gontineac, Molie, Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Mărășești, iar Dragalina în onoarea și cinstea generalului erou căzut pe podul de peste Jiu, în lupta cu dușmanul. </gap> Fabricile dădeau un preț bun și pe lângă bani, producătorul contractant primea gratis 25 kg zahăr la hectar pentru transportul sfeclei până pe rampa de încărcare din gară, de unde era încărcată în vagoane și dusă la fabrica respectivă. Primăvara, la încheierea contractului, fabrica asigura sămânța necesară. La fel se proceda și cu alte produse, mai ales posesorii de suprafețe mari, contractau în special grâu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
fel se proceda și cu alte produse, mai ales posesorii de suprafețe mari, contractau în special grâu și floarea soarelui, drept pentru care, în stația Todireni, CFR-ul a fost nevoit să mărească magazia de depozitare și să facă și rampă de încărcare-descărcare. Mai toți gospodarii comunei mai înstăriți, ca familiile existente: Hrapciuc, Ciornei, Primus, Lopatnic, Toma, Vlădeanu, Cozaru, Cojocaru, Gontineac, Molie, Sulugiuc, Ivasciuc, Moisii, Vieru, Șulea, Pasniciuc, Stoleru, Iftimiciuc, Tomniuc, Căunec, Cojocariu, Șpaiuc ca și multe altele și-au durat
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
extern nimic nu era sfânt. Oricând li se năzărea celor din suprastructura politică, lăsam cursurile baltă și înghețam pe traseele de vizită a lui Ceaușescu, înțepeneam la mitinguri, ne cocârjam pe ogoare, făceam hepatite la sortat cartofi din gunoi la rampa Glina și păduchi în dormitoarele-grajduri. Ca și atunci, mulțumirea mea derivă din faptul că reușeam să ne protejăm colegii și elevii de „gunoaiele” lumii oficiale, creând ceea ce numeam „insule de normalitate”, marsupii locale în care profitam de ceea ce se numea
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]