3,057 matches
-
exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună cu dezvoltările, surprizele și posibilitățile lor toate. De aceea nimeni nu se mai interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un personaj devenit obiect?”. Ultimele două romane ale lui G. Călinescu, maestrul prozatorilor „tîrgovișteni”, sînt citite de Radu Petrescu în cheie urmuziană. Prin Călinescu, declarat anticipator al lui.... Beckett, „O evoluție care, cu Urmuz, părea să se fi epuizat, redevine activă prin descoperirea, în personajul mecanomorf, a vechilor caractere ale secolului al XVII-lea francez, concepute ca niște mașinării în desfășurare implacabilă” (p. 144). Plasarea lui Urmuz în descendența flaubertienei Bouvard et Pécuchet, dar și a lui Schopenhauer și Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz, într-un domeniu limitrof, în pictură, De Chirico, cu lumea lui de statui și manechine, pronunță acest final al vechii noastre reprezentări despre noi, prin descoperirea omului mecanic. Bouvard și Pécuchet sînt copiști, ființe cu existență mecanică, și copiști redevin după relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la eroii mecanomorfi ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nimeni, umărul, pentru a înlătura sursa de infecții din viața cartierului Vatra Luminoasă. Și-n tot orașul, și-n toată țara era cam la fel. Nici o scânteie,însă, de nicăieri, pentru a se face ca viața să fie altcumva; să redevină la normalitatea, care, de fapt, existase, odată. Până într-o zi. Până-n ziua în care locatara Clara Grădinara - femee la cincizeci de ani, singură, mamă a trei fete și bunică a șapte nepoți și nepoate, a câștigat o sumă mare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
asta nu o urăsc, pentru că, și asta-mi place, în felul meu, mai mult decât viața de om, a unora. Și-și caută, și unul și altul, de drum Omul pădurii continuând să reprezinte, un simbol, al faptului că România redevine ce a fost. Poate și mai mult. <contents> CUPRINS Prefață 3 Olariti, 5 Niciodată - singur! 7 La cocostîrcul pestriț 9 Strada spânzuraților 12 Familia de basme, 14 Durerea, 18 Toate, la timpul lor... 21 Stârliciul 25 O patrulă somnambulă 27
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
alegerilor se comportau ca niște mici copii neajutorați, față de zilele noastre). De aici, începe dansul madonei travestite, numite Iuliu Maniu și să vezi dumneata, ce piruete a putut face babalâcul acesta, de i-a lăsat mască pe toți. Imediat ce a redevenit președintele PNȚ, Maniu a luat legătura cu Corneliu Zelea Codreanu, precum și cu Gheorghe I. Brătianu (care nu mai avea decât o aripioară slăbănoagă și bine jumulită de PNL, grosul fiind la Tătărăscu). La 25 noiembrie, împreună au semnat un „pact
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ori alte jocuri inventam. O pătură pe iarbă întindeam, Povești de groază ascultam Și cărți sau table ne jucam, Dar uneori ne supăram. Și chiar dacă ne mai certam, Că la un joc mereu pierdeam, Foarte rapid ne împăcam, Prieteni buni redeveneam. Însă acestea-s amintiri, Prietenii, dar și trăiri Ce sigur nu le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă, tristețea s-a ridicat ca o ceață de pe chipurile tuturor locuitorilor și Stejărel s-a căsătorit cu Stela așa cum fusese promisiunea împăratului. Dar ce s-a întâmplat cu rândunica? A redevenit micuță, iar apoi și-a luat adio de la Stejărel, explicându-i că numele ei „Niciodată” provine de la destinul său de a nu-i mai revedea pe cei dragi vreodată... Așa era de fiecare dată întâlnirea cu bunicul meu iubit și-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă mai frumos e când strălucește, când are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca măcar pentru o clipă să redevină copii. Copilăria este un mugur de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin viață. Acum, începe adevărata viață a acestui copil, noi drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar tot aceeași privire blajină și angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
totuși PM un dram de minte? Sau nutrea același vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai adînc Înrădăcinată În sufletul bătrînului domn. Asta Însemna răscumpărarea terenurilor cedate de-a lungul veacurilor de către strămoși cărora nu le plăcea să se omoare cu munca. Stimulat de interesul - neobișnuit - pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o să nu mai distingă nimic. Pradă unei panici de nestăpînit, Marie nu mai Înțelegea ce se Întîmplă, nu mai putea controla nimic. Șocul se produse brusc și violent. Mașina se oprise. Redeveni atunci conștientă de crabii care mișunau pe corpul ei, Încercă să deschidă portiera, dar spaima și scîrba o Împiedicau. O siluetă nedeslușită se apropie și portiera se deschise dintr-o mișcare. Marie țîșni din vehicul ca o nebună, scuturîndu-se frenetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la urmă indispoziția, Închise ochii, hotărînd să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Doilea Război Mondial, dar și de reconstrucția sălbatică de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea gîtul tăiat! RÎsul Mariei Încetă brusc. Înțelegea acum mai bine de ce avusese el acea reacție de panică, văzînd-o aplecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Învăța din ele o sumedenie de chestii. - Ce vrei? Întrebă ea, uluită de brutala schimbare a acelui om moale de felul lui. Vrei bani? El zîmbi trist. Hotărît lucru, nu-l Înțelesese niciodată. - Ți-am mai spus deja: vreau să redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă. Registrele ieșirilor fuseseră falsificate, iar documentele nu mai fuseseră niciodată puse la loc. - Caradec va căpăta informații complementare, o anunță Lucas pe Marie. Eu stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Milic, ar fi mai ușor acum, cînd Pierric Își regăsise capacitatea de a vorbi. Înseninată de gîndul ăsta și de cuvintele medicului curant care confirmase faptul că Pierric se exprima din ce În ce mai bine, firește, În limitele deficienței lui mintale anterioare, Marie redeveni nerăbdătoare la gîndul regăsirii, care, pe de altă parte, avea să-i ajute să elucideze o parte din mister. CÎnd pătrunseră În cameră, Pierric, stînd În pat, cu capul Înfășurat În bandaje, cu mutra veselă, se juca cu telecomanda. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
secund. Numai că aici imaginea nu este perfectă, ci deformată și mișcătoare. Asemănarea îi pare, acum, izbitoare. Deci tu ești Narcis, am știut-o întotdeauna! spune sicraN dispărând lent în masa de ape a oglinzii. Și pe suprafața ei, ce redevine plană, pe locul prin care a dispărut, se desenează singură o cicatrice subțire, ca o hieroglifă. Triogamie Act I. Prolog Scena 1 (Din stânga scenei intră trei personaje ce formează un conglomerat. Pășesc în tandem lipiți unul de altul. Îi unește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în matricea ta, informația necesară. Îndată ce-ți reformulai întrebarea în limba maternă, figura i se destindea dintr-o dată, apoi urma un elaborat proces de compilare ce producea în scurt timp răspunsul. Mult disputata și controversata teorie darwinistă pare să redevină la modă în împrejurimile Tanzaniei. În mare, se formează două grupări: fundamentaliștii religioși și darwiniștii, ce aveau s-o hărțuiască pe M.M., de-aici încolo, nicidecum ca să-i afle secretul sau rostul, ci fie pentru a-și demonstra noua poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
viață și totul în jur renăștea. Se bucurau ca niște copii de veselia semenilor lor și făceau planuri optimiste pentru viitor. Aveau să o regăsească pe mama; aveau să se reîntoarcă la teritoriul atît de greu cucerit altădată; aveau să redevină familia fericită care fuseseră. Gîndurile pozitive le ușurau înaintarea, și uneori lupul înțelept reușea chiar să țină pasul cu Lupino. La fel de agil fusese și el, pînă la atacul lupilor. Acum, însă, trebuia să-și recunoască neputința, și se bucură cînd
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
acolo și o bucată de cărbune de desen. Se apucă să Îl treacă peste suprafața pergamentului, prin ușoare apăsări succesive. În spatele lui, părintele stareț Își lungea gâtul, Încercând să priceapă ce tot făcea acolo. Încetul cu Încetul, ca prin farmec, redeveni vizibilă urma primului desen. În mozaic nu era Înfățișat bătrânul pornit la drum, precum sperase el, ci altceva, și mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca și când fiecare trebuia să izbândească Într-o bătălie secretă Împotriva demonului desfrânării. — Înțeleg, murmură Dante. Și nu e greu de Închipuit ce fel de sentimente de iubire aduce zeița În rândurile voastre... Era uluit, acum când surescitarea se stingea și redevenea stăpân pe propria minte. O curvă, acela era numele tutelar al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar neînduplecat. Pierduse prima ciocnire și Încerca să Își adune forțele pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]