60,360 matches
-
întâmplat atunci: o restauratio magna. Fără să ignor jertfele de la Timișoara, mă opresc la manifestația din fața Comitetului Central, când mulțimea a huiduit tiranul. Atunci s-a întâmplat un fenomen fundamental: reintrarea în ordinea naturală a poporului român. Când mulțimea îi refuză tiranului încrederea, ăsta calcă în gol. Așa a călcat Ceaușescu — în gol. CIORAN Cioran e o inteligență pură. Păi, pentru ca să te fâțâi ca el prin Paris, trebuie să ai inteligență. Că acolo inteligență este! Are o singură trăsătură inadmisibilă în
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
rușinea asta care e bolșevismul, o supraputere mondială, să impună Statelor Unite situarea bolșevismului la rang de supraputere. Mă întreba un rus, cu ani în urmă: Domnule Țuțea, cum vă explicați dumneavoastră că noi, rușii, întindem mâna Europei și ea o refuză sistematic? — Foarte simplu, aveți un cancer mintal, se cheamă cancer ideologic marxist-leninist. Aruncați cancerul ăsta la gunoi și Europa nu numai că vă salută, dar vă și recunoaște, cum tradițional ați fost recunoscuți, ca parteneri egali. Și atunci Europa se
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la fața locului răspunsese acesta. Secretara cu un aer de satisfacție greu de stăpânit, strigase pe femeia de serviciu, să-l conducă pe domnul inspector la acea țesătoare. O Învăț eu minte, gândise secretara, simțind gustul răzbunării, pe aceea care refuzase să-i lucreze gratis două cuverturi, alese cu vergeaua. Nu departe În apropierea bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și În speranța că femeia nu se va
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acesta: Oare de ce mama sa nu se recăsătorise? Te Înșeli...m-au cerut dar nu am vrut eu...spusese mama cu seriozitate. De ce nu ai vrut? Era normal să ai viața ta personală...ce dacă... Chiar nu bănuiești de ce am refuzat? Întrebase mama. Din cauza mea nu-i așa? Bănuiam eu...te-ai sacrificat exagerat de mult, sunt mare... Aproximativ...da, dar am avut și alte motive... Care? Eu cum de nu le știu? Știi că nu-mi place să mă spovedesc
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
apoi să nu ai de suferit. Dacă ceva nu-mi place la el, am să accept invitația lui Marius la cinema. Se cam ține după mine dar până acum nu am vrut să merg cu nici un băiat. Înțeleg că ai refuzat un băiat pe care Îl cunoști din școală și ai avut Îndrăzneala să inviți tu un necunoscut? Deja avem o problemă draga mea. Vei sta numai lângă mine tot concediul. Nu-mi vine să cred ce-mi aud urechile. Asta
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
se numește lipsă de seriozitate. Îl poți face pe unul din ei să sufere și nici nu ești conștientă de asta. Nu te mai recunosc... Hai că nu este chiar așa, m-a invitat la film dar după ce l-a refuzat o altă fată. Din ambiție nu am acceptat nici eu. Dacă mă invita prima...poate că mergeam cu el la cinema dar, nu-mi place să fiu vioara a doua. Așa deci, oricum va trebui să fii mai prudentă...voi
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ziua respectivă. Ai promis că dăm o raită prin toate perlele de pe litoral, când o facem? Putem merge toți patru? Dacă și fetele sunt de acord cu asta, sigur, vă stau la dispoziție. Sunteți invitatele noastre. Mama, te rog, nu refuza această invitație, se rugase Andreea. De data aceasta mergem dar, nu vrem să vă Încurcăm planurile voastre de vacanță. Teia bătea oarecum În retragere. Nu Încurcați nimic, am mai spus că nu ne-am planificat nimic Înainte, insistase Pavel. Ne
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
la cer spaimele noastre de azi și de ieri? 3. Viața ca reprezentare. Vecinii au fost cei mai apropiați * * * Viața ca reprezentare. Din poem s-a născut o carte, m-a scos din iluzii deșarte; înhămate la caii mei ce refuzau galopul, lăsam în urmă potopul. Căutam o altă rostuire să mai rămân în amintire. Un glas striga: nu te mai teme! Prin zăbrelele privirii a orbit o stea, cu icoanele lacrimilor se îngemăna. În rest, ca la teatru: cu vulturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Îmi sună în timpane trompete despre țară, că-mi vine să plec afară să nu asurzesc de tot. Atâtea glorii au apus și alte destine vin lângă pașii mei fără izbândă Chinuiți fără simbrie și fără dobândă. Mică, în spital, refuzam moartea. Așa era familia mea! Nimeni, nici mama nici bunica nu vorbeau despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia acum îi înțeleg privirea de altădată și glasul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
crească, fecioară cu trupul de aer. Frumoasă ca în vechea Eladă cu: floare, pietriș și multe vegetale alunecate pe furiș s-a îmbrăcat în zale. Fericirea se măsoară în timp, fără mărturisiri repetate, făptura mică apare și dispare când te refuză, Fericirea -i o muză. * * * Sinceritatea mea a însemnat recunoaștere a tot ce există în jur, în lumea asta tristă în care am trăit decent, într-un veac decadent. L-am chemat pe Dumnezeu lângă piciorul bolnav care făcea piruete în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
era bunica acolo, care mă chema în lumină. Eu eram în curte și era întuneric peste tot, oriunde mă întorceam. Și a început să plouă. Bunica m-a chemat să nu mai stau în întuneric și ploaie, dar eu am refuzat, pentru că: -„Mai am încă ceva de făcut pentru Maria”. Am dat să ies din curte, dar m-am întors, m-am șters de ploaie cu un prosop pe care mi l-a dat bunica, care m-a întrebat dacă nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
mai cumpăr două, la fel cu ale mele, să le fac cadou cuiva. Bani aveam, dar erau translucizi, ca niște folii de celofan de la punguțe și am vrut să-i ofer, dar mi-a cerut așa de mult, că am refuzat, cu gândul că persoana căreia voiam să le ofer va primi altele, oricum. Pe ale mele, însă, miam propus să nu le dau sub nici o formă. Mulțumesc! Duminica trecută eram destul de tracasată și speriată și m-am dus la biserică
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași idée este regăsită într-o confesiune din “Jurnalul de la sfârșitul vieții”: “Părinții mei scumpi și luminați refuzaseră cu hotărâre să mă lase să urmez studii mai departe, la universități, în țară sau Ăcum aveam ocazia) în străinătate. Eram unicul copil, mama era cardiacă, și armele ei erau enorme: ea nu mi mărturisea durerea de a mă vedea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de neînțelegere a fenomenului religios, de care dă dovadă scriitoarea. Se vorbește despre un IIsus dominat de slăbiciuni omenești izvorâte, culmea, din impulsul unei iubiri declanșatoare de plăcere. Este o aberație! Viziunea îngustă de a-l admira pentru faptul că refuza femeia este un nonsens. IIsus nu este firesc să fie analizat din punct de vedere uman, ca un om plin de voință, divinitatea este un fenomen. Parcă geniul are voința studiului, cunoașterii, simțirii? El există, e geniu și e suficient
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
divinitatea este un fenomen. Parcă geniul are voința studiului, cunoașterii, simțirii? El există, e geniu și e suficient! Își poate permite, chiar și Fiul omului, să abdice de la menirea sa mesianică și renunțând să caute plăcerea pe care s-o refuze mai apoi? În fapt Manuela exagerează căutând o consolare pentru cumplita ei singurătate. Trăirea ei se strivea de pasiunea lui înfrânată pe care o simțea ca pe o stâncă. Această stare febrilă a nervilor o face să fie exaltată în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Scriitoarea debutează cu adevărat abia după ce a împlinit cu prisosință așteptările pe care societatea timpului le avea de la o femeie: s-a căsătorit cu un om pe cât de cumsecade, pe atât de plin de prejudecăți Ămagistratul Bengescu, om "fără vicii", refuza ideea unei soții scriitoare) și a dat naștere unui număr mulțumitor de copii: cinci. Abia când cel mai mic, Elena, împlinește sapte ani, mama se metamorfozează în "femme de lettres", urmându și o chemare ce nu mai poate fi suspectată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
născut în 1971, în Banat, la Sânicolaul Mare. După fuga mamei sale, prin Iugoslavia în Germania Federală, în 1987, a depus cerere de plecare definitivă pentru RFG. După doi ani de tracasări a obținut pașaportul, dar Ambasada RFG de la București refuza să-i dea viză. Hotărăște împreună cu doi prieteni, Rodica Olăran și Cristian Silaghi să treacă în Iugoslavia, în zona Comloșul Mic, în ziua de 14 august 1989. „La orele 23:10 am ajuns la Comloșul Mic, frontiera era la 500
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de a părăsi țara era un proces îndelungat, costisitor și epuizant. Exista o mare probabilitate ca aceia care doreau să emigreze să fie dați afară din serviciu sau angajați, cu bani puțini, pe slujbe de mâna a doua. Li se refuza asistența medicală și alte servicii sociale, iar copiilor lor nu li se îngăduia să se înscrie la școală. Erau blamați public. De multe ori erau evacuați din case sau, dacă erau proprietari erau obligați să-și vândă proprietățile la prețurile
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
putea să facă nimic. În acea seară de vineri, am adormit foarte târzu, iar a doua zi, bunica a plecat la spital, unde i-au zis că trebuie să o interneze în spital pe vreo trei zile, dar ea a refuzat categoric și atunci, doamna doctoreasă i-a propus să o ajute ea, să-i facă pansamente și i-a dat o rețetă cu un șir de unsori, prafuri și alte medicamente, care au ajutat-o. La noi, la farmacie, nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
căci, pe timpurile copilăriei mele, nu ne puteam permite să cumpărăm dulciuri când doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea a zis să-i deie și ei. Olguța, fata cu dulciurile, a refuzat și, atunci, Mariana i-a luat bomboana și a început să o mănânce. Olguța a început să plângă și să-i ceară bomboana. Mariana a scuipat pe ea și i-a întins-o, fata a plecat plângând acasă, poate nu
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
genul eroilor lui Camil Petrescu. Se simte „condus” de o anume senzualitate „târzie”, pe care nu știe să o 27 „pervertească” în filosofie. Vrea doar să o trăiască la modul organic (și orgasmic!), să nu complice ceea ce pare „absolut natural”. Refuză orice tentație intelectualistă, analitică, speculativă. Nu vrea să distrugă „farmecul primar” al iubirii. Cel puțin așa reiese din unele mărturisiri făcute Teodorei. Ca și din efortul de a o convinge de acest lucru, aducând însă, paradoxal, și multe argumente livrești
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și pierde identitatea într-un râu învolburat. „Vasăzică o pierdere!” - constată Profesorul. Ceea ce înseamnă că trebuie să-și refuze gândul masculului care „posedă”, „conduce”, „fecundează” etc. Energia lui este preluată și transformată în altceva; este ca o întoarcere la starea primară a firului de apă, supus legii căderii și a pierderii identității în „trupul”imens al mării. Poate că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe o parte, cu șoldul arcuit, picioarele relaxate, sânii destinși și părul revărsat pe pernă. „Domnul Profesor”, cum îi spune ea cel mai adesea, făcînd o trimitere glumeață, aproape imperceptibilă, la „profesoratul” său în ale dragostei, mai are un „moft”: refuză orice asociere livrescă între orele și zilele trăite de el cu Teodora și eventuale scene, episoade din romane cunoscute prin „componenta” erotică. Profesorul, oricât de instruit și erudit ar fi, nu o poate privi pe Teodora precum Fred Vasilescu pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
trăit cu Teodora câțiva ani. În care ar vrea să trăiască până la moarte. Cu îngăduința ei... Și totuși! Există totdeauna un totuși, chiar dacă uneori se întâmplă să nu acopere decât „jumătăți de măsură” (P.H.L.). Naratorul a hotărât să nu-i refuze Domnului R. o ultimă șansă. O decizie inspirată! Prea l-a strivit sub exemplul celuilalt basarabean, de numele căruia se leagă o mare operă, un castel și un copil genial. Prin urmare, regăsesc în ultimele pagini ale caietului un domn
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
S-a visat zburând „de când se știe”. Altfel-zis, de când a început să facă diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea să caute argumente, tot în vis, că ceea ce trăiește este chiar realitatea, refuzând adevărul (trist!) al vieții conștiente. Și acum câteva nopți dorea cu același patos să se convingă singur că nu este vis, că el chiar zboară! S-a trezit gemând și a fost cuprins, instantaneu, de o tristețe copleșitoare. „Așadar, orice
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]