5,064 matches
-
mai plècea grozav sè ne jucèm de-a mama și de-a tata, eu eram tata, cel veșnic plecat cu tirul, Pe acasè, vè închipuiți, dèdeam foarte rar, iar când, dupè curse lungi și obositoare, mè apropiam de casè, mè repezeam la pèrul ei încârlionțat, ca un lup în mijlocul unei turme de oi, Tata e plecat cu tirul! îi spunea ea Pamelei, Matei, fèrè sè comenteze libertatea cu care Diana l-a proclamat tatèl Pamelei, acceptând cu resemnare aceastè nobilè investiturè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
te asigur eu că Îți este greu oriunde! — Gândește-te că e singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur pe lume! * Un biet orfan de 67-77-87-107 ani, la care se repeziseră, care mai de care, să Îl adopte, gata să facă incesturi, testamente false, delațiuni, crime, crize de isterie, pentru el! Puteai să fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40, dar, cum v-am mai spus, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ne ajute, dacă nu aici, măcar În cealaltă lume... * It’s so hard to choose. Iar eu tot nu alesesem nimic, eu stam cu spatele la familie, cu fața spre cei care ieșeau din vamă. Pe de o parte, vroiam să mă reped măcar acum să-l Întreb: Spune, când ai să te Întorci? Spune, când ai să vii iar În țară? Spune, când ai să mă chemi la tine, Dincolo, În cealaltă lume? Pe de alta, vroiam să ies din aeroport și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
observ că s-a Întunecat și n-am dat telefon la Christa! Și/Sau: — Dragii mei, nu pot la ora aceasta, mi-e imposibil acum! Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un țârâit debil. Și el, repezindu-se să smulgă telefonul cu priză cu tot, ca să spună: — Da, draga mea, sunt bine, fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme pastilele, vremea e cam călduroasă, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în carne și oase. Se repeziră amândoi deodată și aproape căzură la picoarele ei, cu brațele gata să o primească. În ochii lor sclipitori, reflexele rochiei roșii fremătau ca flăcările unui rug. Femeia nu prea înțelegea ce doresc de fapt cei doi tineri îngenuncheați. Zâmbi amuzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
croitor executa în disperare seria semnalizărilor de avertisment către patron, direcționate toate spre ușa de la intrare. Și, în acel moment de mare tensiune, când era așteptată doar replica dură a generalului, se petrecu o permutare miraculoasă de persoane. Croitorul se repezi spre general cu cele mai călduroase cuvinte de întâmpinare, însoțite de numeroase ploconeli, iar Iancu se pomeni tras în separeul ocupat de Dante Negro și ucenicul acestuia. Orice român pricepe italiana, dar, din fericire, Iancu o și vorbea destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o roti ca pe o păpușă, în râsetele celorlalți. Azi ești mai ușoară decât ieri și alaltăieri. ― Ce-ar fi să mă cântărești și pe mine, nepotache! îi strigă Nicolae. Cu plăcere, dumneata unchiulache! Iancu își lăsă mama și se repezi spre el. ― Stai! Ce faci, nebunule? Zadarnic încercă să se ferească. Iancu îl prinse și îl roti cu ușurință de câteva ori. ― Dar știi că nu mai ai nevoie să sari peste focuri, dumneata Nicolache! Tu ești deja suflet plutitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate cuiele și... ― Ivan! tună Kutuzov. Ordonanța năvăli pe ușă și luă poziția regulamentară. ― Aici, Înălțimea Voastră! ― Ce faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și eu, ca orice bărbat, la o anumită vârstă... să am o mână dreaptă... Nu mi-ar strica. Ba, din contră! Gândește-te numai ce moașă pricepută aș putea scoate din fătuca asta! ― Guibert, ai luat-o razna! Zi-mi repede informația aia! ―Hm! Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te-a deranjat ideea de a-mi lua o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului de câteva ori cu degetul. ― ți-a cam crescut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o cămașă cu jabou din dantelă și pantaloni de mătase. Julien îl cântări lung, printre gene. Nu arăta deloc rău. Arăta chiar nesperat de bine pentru un bastinasí. ― Acum poți să pleci! îi porunci pe un ton autoritar. Hermelinul se repezi spre ușă. țțț! îl opri valetul. Schimbă tonul, marcând fiecare silabă cu parșivenia limbii. As-cul-tă, mă, piss-en-lit! Când te mai fluieră stă-pâ-na, treci de mă caută în-tâi-și-n-tâi pe mine. Îl apucă de jabou și îl trase cu blândețe spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în sus, își îmbățoșă deodată pieptul cu țâțele enorme. Încurajată de ritmul tobelor, de uralele și strigătele din ce în ce mai lăbărțate ale mulțimii, păpușa se dezlănțui deșănțată, nerușinată, hohotind și zvâcnind, aplecându-se și ridicându-se, când pasională și agresivă, cu țâțele repezite peste capetele privitorilor, când lascivă și ademenitoare, unduindu-și mânecile și rotindu-și poalele. Un dans nebun, grotesc, halucinant. ― Hai, Geamala! Fii focoasă! Mai fioroasă! Așa, Geamala! Scapă-ți țâța, muiere mare! Așa! Oooo!.. Mamăăă!... Hai! Hai, Geamală, fă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au văzut liber, oamenii au rupt-o la fugă, s-au ascuns care pe unde a putut. Îl știau. Și-l știau rău al dracului, mai rău ca lupul. Dar Osman a intrat la noi În curte, mama s-a repezit să mă tragă la adăpost, dar n-a mai avut timp: câinele s-a năpustit la noi și, scheunând jălalnic, s-a culcat la picioarele noastre, după ce s-a tot Învârtit În jurul cozii, acum jerpelită, plină de scaieți. Când plecasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știe de când rătăcesc prin pădure) - că da, cușania-i harașo. Și horpăie. Mătușa Domnica le umple iar străchinile. Acum scurge oala, bate cu polonicul În doagă, ridică din umeri: - Puțân d’ la noi, mai mult d’ la Dumnedzău! - Spasiba, spasiba!, se reped Rușii cu gurile pline. Spasiba! - Cum să nu fie spasiba, dac-am făcut-o cu drag șî cu suflet ș-am dres-o șî cu doo oo?! Cușite, că-i spasiba! - Spasiba de cușite!, o corectează Moș Iacob. C-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ele strigă, cu glas mare: «Varvarule! Nu mă mai năvăli, că mă doare!» « Parcă ziceai că barbarii șed cu fetele și cu femeile noastre - de ce să le doară, când șezutul nu doare?» « Știi tu mai bine decât ele?», m-a repezit băietanul. «Când te năvălește varvarul te doare, bre! Câteodată varvarul nici nu mai descalecă de pe cal, o robește pe femeie din galop, acolo, sus, pe șă o năvălește - de-aceea...» «A-ha», am zis eu, nepricepând nici poziția, nici restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu era renumele familiei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sus, între crengi, departe de lumea cea dureroasă. Își amintea figura lui de pe vremea când mergea la școală, cum încerca mereu să se urce pe acoperiș ca să fie singur când venea acasă și se simți îngrozitor gândindu-se cum îl repezea, strigând la el de pe scări...Acum simțea că și ea, la rândul ei, înțelegea cât de îngrozitoare era viața, recunoștea cu tristețe nevoia de a fi singură și, din momentul acestei revelații, începu să petreacă ore întregi sub copacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
aceea, la desert, am ceva bun pentru tine, a adăugat ea trăgând cu un deget de betelia pantalonilor, astfel încât să lase să se întrevadă partea de sus a chiloțeilor cei noi. James a scos un geamăt grav și s-a repezit către Julia. A prins-o de talie și a tras-o către el. — Nu mai am răbdare până la desert. Vreau să te am pe post de aperitiv. Și chiar acolo, pe masa din bucătărie, James a făcut exact asta. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
isteric. Acum, oprindu-se în fața oglinzii din baie și amintindu-și cum, în seara precedentă, se fâțâise în noile ei desuuri, în fața soțului ei gemând de plăcere, Alison s-a simțit cuprinsă de valul cald al dorinței sexuale. Bărbatul se repezise către ea și o apucase de una din lateralele chiloțeilor, reușind în felul ăsta să-i și rupă. Asta a făcut-o să-și amintească faptul că odată cu chiloțeii și ea fusese vătămată. Ducând o mână între fese, femeia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
neobservată de acesta. Dar, când femeia s-a uitat la Bill, omul i-a făcut cu ochiul și un zâmbet micuț i-a înflorit pe buze. Susan i-a făcut și ea cu ochiul, abia rezistând tentației de a se repezi la el și de a-l îmbrățișa. Ia-o pe fosta soție a soțului meu... te rogtc " Ia‑o pe fosta soție a soțului meu... te rog" Julia abia aștepta să se dea jos din taxi. Nu mai avea răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
i l-ai dat fostei tale neveste mi se pare destul de straniu. Mai ales când eu mă dădusem jos din pat cu doar câteva secunde înainte. Colțurile gurii lui James s-au coborât, apoi buza de jos i s-a repezit înainte, de parcă ar fi analizat enunțul Juliei. —OK, a spus el. Îmi cer scuze dacă te-am supărat. —Mulțumesc. Julia a zâmbit, însă zâmbetul respectiv nu i s-a oglindit și în priviri. Iar dacă, în cazul unor viitoare alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de ea? s-a încruntat Susan. Nici măcar nu știu cine e. Julia și-a dat ochii peste cap, de parcă Susan ar fi fost domnișoara Prostie, din casa Prostiei, de pe strada Prostiei. —E Deborah. —Deborah? au șuierat Susan și Fiona la unison, amândouă repezindu-și ochii asupra femeii în roșu. — Ce mama naibii caută aici? Fiona scotocea prin geantă, încercând să-și găsească ochelarii ca să vadă mai bine. Am invitat-o eu, a replicat Julia calmă, zâmbindu-i fals unui chelner șmecheros, la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
-și oprească lacrima din colțul ochiului, un amestec de milă față de sine și alcool. Din fericire, Susan era mult prea beată ca să observe ceva și, după numai câteva secunde, atenția amândurora a fost distrasă de tornada Julia, care s-a repezit direct către ele. A, camaradele mele de încredere și de noapte lungă, a ciripit ea. Toți spărgătorii de petrecere s-au cărat acasă, a spus ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din încăpere devenise, dintr-odată, încărcată de tensiune. După câteva secunde, Nick s-a ridicat și s-a dus la Julia, căreia i-a pus o mână pe umăr. — Te rog să mă ierți. N-ar fi trebuit să mă reped așa la tine. Știu că n-ai vrut decât să-mi menții moralul ridicat. Apoi bărbatul a oftat și și-a șters lacrimile. Numai că e așa de al naibii de greu! Nu trebuie să-ți ceri scuze, l-a dojenit Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a sărit în picioare. Ești gravidă, nu-i așa? Susan a dat din cap. Ochii i se umpluseră cu lacrimi de fericire. —De asta n-am vrut să beau. Să-l ia naiba de picior! Fiona și Julia s-au repezit la ea și-au îmbrățișat-o. Alison a rămas la locul ei și și-a așteptat rândul. După ce Fiona și Julia s-au așezat la loc, s-a ridicat și ea și-a strâns-o brațe pe Susan, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]