3,846 matches
-
și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri ca de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt sigură că ai dreptate. — În legătură cu ce? — Cu anvergura modestă a realizărilor mele. — Dar ți-am lăudat În cel mai Înalt grad opera! protestă Henry. — Serios? Stai să mă mai uit o dată. Fenimore Îi luă articolul Înapoi, parcurgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe malul râului Arno, acum, că era din ce În ce mai cald, de un verde gălbui vâscos, curgând leneș printre maluri, precum uleiul de măsline. — Ai să-mi scrii, desigur, când ai timp, ca să-mi spui cum merge lucrul, spuse ea. — Bineînțeles, Îi replică el. Și sper că și tu ai să faci la fel. Știi cât preț pun pe corespondența noastră. Dar... Îmi dai voie să-ți fac o propunere? — Care? — Ca, pe viitor, să ardem fiecare scrisorile celuilalt, după ce le citim. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În cel mai mare secret, mă Înțelegi, repetă el, apucându-l pe Du Maurier de braț, pentru a-și sublinia sinceritatea sentimentelor. De mai multă vreme mă frământă și trebuia să spun cuiva. Va veni și vremea ta, Henry, Îi replică Du Maurier. — Mie mi se pare că vremea mea se duce. Îmi e din ce În ce mai greu să inventez subiecte. — Serios? Mintea mea e plină de subiecte! Îmi pare rău că n-am talentul tău ca să le pun În cuvinte. — Atunci, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că e păcat că fratele doamnei a trebuit să moară. M-a Întristat. — Ți-am spus eu, Îi spuse Compton lui Henry, cu satisfacție mohorâtă. Monty e un judecător foarte bun. — Bine, dar nu mai putem schimba acum sfârșitul, Îi replică destul de aspru autorul, care Îl bănuia pe Compton de a-și fi influențat dinainte fiul În legătură cu actul final. — Și cum i-a plăcut Alteței sale regale? Întrebă actorul. — Nu știu, mărturisi Henry. Mi s-a părut nepoliticos să stau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar asta mă deranjează foarte tare, Îi replică el, prefăcându-se că o făcuse pentru a Încheia cât mai rapid disputa. În realitate, Încerca să Își Împace conștiința, tulburată de o vină transferată asupra lui și legată de Bob și de fratele lor mort, Wilky - transferată dinspre tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
din lumea teatrului sunt specia care trage de timp, temporizează și amână cel mai mult din toate câte le-am cunoscut până acum. — Poate Îți amintești, spuse Fenimore timid, că am discutat o dată să colaborăm la o piesă. — Așa e, replică el. Anticipase abordarea acestui subiect În timpul vizitei și avea răspunsul pregătit. Dar nici prin gând nu-mi trece să te vâr În afacerea asta nenorocită și descurajantă până nu voi fi pus eu un picior mai solid În ușă. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sau o să pierzi. În teatrul ăsta am avut noroc până acum, dar... Ridică din umeri, lăsând fraza neterminată. — Îmi pare rău că sunt răspunzător pentru a-ți fi stricat norocul, spuse Henry cu răceală. — Contăm pe Oscar să-l repare, replică Shone, comițând probabil o indiscreție, căci Alexander Îi aruncă o privire Încruntată. — Wilde? zise Henry mirat. Deja a mai scris o piesă? — E una la care Wyndham se gândește de mai multă vreme, dar acum nu are posibilitatea să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Isidro Parodi; dar coaforul Încăpățânat a scos un pachet cu cărți de joc slinoase din boneta-i reglementară și i-a propus, mai bine zis i-a impus, un truco În doi. — Orice joc e și-al meu, i-a replicat Montenegro. La estancia străbunilor mei, În castelul crenelat ce-și numără de două ori turnurile În apa trecătorului Paraná, am catadicsit să accept societatea dătătoare de vlagă și distracțile rurale ale unui gaucho. Desigur că vorba mea În legea jocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lele ce-mi ești, că bine se mai vinde carnea În Avellaneda! Treaba asta Îi slăbește pe cei mai mulți; numai pe tine te Îngrașă. — Touché, dragă Parodi, touché. Recunosc un oarece embonpoint. Prințesa m-a Însărcinat să vă sărut mâna, a replicat Montenegro Între doi vălătuci albăstrii de fum. Iar prietenul nostru comun, Carlos Anglada - spirit scânteietor, dacă așa ceva există, dar fără pic de disciplină mediteraneană - vă trimite complimente. Cam prea multe, fie vorba inter nos. Nu mai departe decât ieri, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot ce zicem va fi În carnetu adus de don Commendatore dân Salerno, a zis Pumita, cu mintea dusă aiurea. Croce, tenebrosul administrator, a dat să schimbe vorba: — Și ce mai zice pretenu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Împodobesc malurile de pământ ale reavănului Ling-Kiang. În locul tău, eu aș lăsa baltă caligrafiile și podoabele, i-a retezat-o detectivul. Vorbește-mi de oamenii din casă. — Actorul bun nu intră În scenă Înainte de a fi Înălțat teatrul, i-a replicat Shu T’ung. Mai Întâi, reducând totul la absurd, vă voi zugrăvi casa; apoi, voi Încerca zadarnic să vă fac palidul și grosolanul portret al celor care o locuiesc. — Însoțească-te vorbele mele de Încurajare, a spus cu Înflăcărare Montenegro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
singură lovitură chipul dresorului care tremură, vom ține seama, fără a depune Întru totul scalpelul critic, de exigențele pe care genul le presupune din start. Vom fi buni prieteni ai adevărului, dar mai buni ai lui Platon. Atari scrupule, va replica fără doar și poate cititorul, se vor dovedi himerice. Nimeni nu va visa să compare sobra eleganță, fandarea și cosmoviziunea panoramică a scriitorului de mare anvergură cu proza blajină, la vedere, oarecum en pantoufles, a omului bun În adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
O dată Înlăturate vorbele goale, Omul stă drept În fața privirilor noastre. E adevărat și că dezbaterea continuă. Nici un iconoclast, nici măcar Calasanz Însuși, nu va Îndrăzni să nege că, Întrebat de presupusa maternitate a bucății Brânzică și brânză de vaci, Morarul a replicat cu vorbe Îndărătnice că a eternizat bronzul: „Nu e vorba, oare, de versuri? Nu-i poetul cel care face versurile? Nu-s eu poetul?“ Să examinăm lucrurile flegmatic. Dialogul a avut loc, așa cum stă mărturie Părintele Buitrago, la 30 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strângere de mână fermă, de politician. — Bun venit, doctore Johnson. Cum vă simțiți? — Obosit, răspunse Norman. — Sunt convins. Veniți din San Diego? — Da. — Așadar, vreo cincisprezece ore de zbor. Doriți să vă odihniți? — Aș vrea să știu ce se Întâmplă, replică Norman. — Vă Înțeleg perfect, zise Barnes, Încuviințând din cap. Ce v-au spus până acum? — Cine? — Cei care v-au luat din San Diego, tipii care v-au adus cu elicopterul până aici sau cei din Guam, oricare dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
vreo douăzeci și cinci de ani. Va trebui să obținem un permis special de securitate pentru dumneavoastră. — E nevoie de așa ceva? Doctore Johnson, conchise avocatul, Închizându-și servieta cu zgomot, acest proiect este foarte, foarte secret. — În ceea ce mă privește, nici o problemă, replică Norman. Și așa și era. Căci Își putea imagina cum ar fi reacționat colegii săi dacă ar fi aflat ceva despre asta. Începută ca o glumă, afacerea deveni În curând de-a dreptul bizară. Anul următor, Norman se deplasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În istoria omenirii. Nu numai În istoria Americii, ci a omenirii. De bună seamă că va trebui s-o Împărtășim tuturor națiunilor lumii. Acesta e genul de descoperire care-ar putea să unifice omenirea. Va trebui să vorbiți cu președintele, replică Barnes. Nu știu ce motivație a avut, dar asta e decizia lui. Mai aveți Întrebări? Nimeni nu mai avu nimic de zis. Membrii echipei se uitau unii la alții. — Atunci, se pare că asta-i tot, conchise Barnes. Se aprinseră luminile. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un pachet de baterii. — Jachetele au un sistem de Încălzire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
preferat. — Desert? Da, doctore Johnson. Îmi place să gătesc pentru fiecare, dacă pot, desertul preferat. Dar dumneavoastră, doctore Fielding, aveți vreo preferință În materie de desert? — Plăcintă cu lămâie, spuse Ted. Mă-nnebunesc după plăcinta cu lămâie. — Se face, domnule, replică Levy cu un zâmbet fericit. Nu mi-ați spus care e al dumneavoastră, doctore Johnson? — Prăjitură cu căpșuni. — E simplu de făcut. Tocmai am primit niște căpșuni frumoase din Noua Zeelandă, cu ultimul transport. Poate doriți prăjitura aceasta diseară? — De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Încălzite electric. Harry clătină din cap când cei trei Își făcură apariția. Vă place celula noastră căptușită? zise el, ciocănind În peretele izolat. E ca și cum ai locui Într-un vagin. Nu ți-ar plăcea să te Întorci În uter, Harry? replică Beth. — Nu, am fost acolo. O dată e de ajuns. — Costumul ăsta nu-mi place deloc, spuse Ted, trăgând nemulțumit de poliesterul colant. — Îți pune În valoare burtica, remarcă Harry. — Să ne tragem un pic sufletul, propuse Barnes. Cu câteva zorzoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
urechi. Parcă spuneai că au fost rezolvate toate problemele tehnologice, observă Harry. — Au fost. Credeți-mă, habitatul ăsta e puf față de cel de acum zece ani. Acum zece ani s-a renunțat la construirea habitatelor pentru că oamenii mureau În ele, replică Harry. Barnes se posomorî: — A fost un accident. — Au fost două accidente, preciză Harry, cu un total de patru victime. — A fost o situație mai specială, zise Barnes. Și nu au fost implicate tehnologia și personalul Marinei Militare. — Grozav! făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Troia sau decât mormântul lui Tutankamon. Este fără doar și poate cel mai important șantier arheologic din istoria omenirii. Chiar ai de gând să lași un blestemat de robot să facă inaugurarea? — Da' ție chiar Îți lipsește instinctul de conservare? replică Barnes. Mă opun categoric, căpitane Barnes! — Am luat act, zise Barnes, Întorcându-i spatele. Acum să trecem la treabă. Tina, dă-ne semnalul video. Ted mai bombăni ceva, dar se potoli În momentul În care pe monitoare apărură primele imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de ore.. — Nici Barnes, nici altcineva nu poate prezice cât va dura furtuna, spuse Harry. Dacă durează cinci zile? — Putem rezista chiar și atât. Avem aer și provizii pentru cinci zile. De ce ești așa de Îngrijorat? — Eu nu sunt Îngrijorat, replică Harry, dar cred că Barnes este. — Pentru Dumnezeu, n-are ce rău să se Întâmple! Cred că ar trebui să rămânem. Deodată auziră un plescăit și văzură cum covorul de la picioarele lor deveni mai Întunecat la culoare și umed. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ține“ după pilot? — Cam așa ceva. În fața lor, o porțiune a consolei se ilumina. Apăru un ecran, cu litere galbene pe fond negru. RV = LHOOQ DCOM1 U.S.S. STAR VOYAGER Și atât. — Acum vom afla veștile proaste, spuse Harry. — Ce vești proaste? replică Norman, Întrebându-se totodată: „De ce a rămas Harry să caute Înregistratorul În loc să exploreze, Împreună cu Ted și Barnes, restul navei? De ce era atât de interesat de istoricul acestei nave?“ — Poate că n-o să fie proaste, zise Harry. — De ce crezi c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fine, acum ascultați aici, zise Barnes. Ce naiba făceați acolo, oameni buni? Întrebă Ted. — Atenție la mine, repetă Barnes. Făcu un pas lateral, lăsând să se vadă o parte dintr-un echipament multicolor. Știm care e destinația acestei nave. — Și noi, replică Harry. Știm? spuseră Beth și Norman Într-un glas. Dar Barnes nu le dădu nici o atenție. — Și se pare că nava a „pescuit“ ceva În drumul ei. — A pescuit ceva? Ce anume? — Nu știu, spuse Barnes, dar e ceva extraterestru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zise Norman. — Ca de la robot la robot, un soi de Împreunare Între șurub și piuliță? Întrebă Harry. — Hei, făcu Ted, eu nu fac bășcălie de comentariile tale, chiar dacă sunt stupide. Nu mi-am dat seama că au fost vreodată stupide, replică Harry. — Câteodată spui tâmpenii fără să te gândești. — Copii, nu s-ar putea să revenim la oile noastre? Întrebă Barnes. — Cu prima ocazie te rog să-mi atragi atenția, Ted. — Cu multă plăcere. — Voi fi bucuros să aflu când spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]