5,495 matches
-
și nu ia nici o gustare. In ultimul timp, Gwen își administrează cinci laxative pe zi. Ea își impune cincizeci de exerciții pentru abdomen după fiecare masă. Dorește să facă și jogging, dar n-are energia necesară pentru aceasta. Ea își reproșează această „slăbiciune de caracter”. Se cântărește în fiecare zi, dimineață, la prânz și seara. Ii este rușine de corpul său. Crede că este grasă, mai ales în zona abdomenului, a șoldurilor și a coapselor. Gwen suferă de o depresie clinică
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sa de a avea crize de bulimie s-a diminuat. Ea speră să reducă numărul acestora. Este mulțumită că a încetat să mai bea alcool și că a redus „exercițiile abdominale”. Constată că este mai puțin irascibilă acasă, dar își reproșează că își „deranjează părinții”. Are mai degrabă o atitudine pozitivă în legătură cu terapia. Are impresia că este înțeleasă și susținută. Ii pare rău pentru faptul că se trece de la două ședințe pe săptămână la una singură. Trecerea în revistă a sarcinilor
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
diversifice alimentația. Gwen se angajează să-și diversifice ea singură alimentația, recunoscând în același timp că acest lucru îi provoacă teamă. Sedința 13 Bilanțul întâlnirii In timpul efectuării bilanțului ședinței familiale precedente, Gwen își exprimă nemulțumirea față de terapeut. Ea îi reproșează că nu i-a acordat încredere propunându-i mamei sale să o ajute să mănânce. Terapeutul o roagă să-l scuze pentru că nu a discutat cu ea în prealabil și recunoaște dreptul ei de a se supăra. Aceasta se calmează
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acesta a notat ca fiind gânduri iraționale, pe care le întreține, și caută modalități de a le modifica. Hubert a menționat în special: - Toți bărbații de vârsta mea iau medicamente pentru a avea o sexualitate mai bună. - Soția mea îmi reproșează în mod expres problema legată de erecția mea. Acest lucru îi dă impresia că a rămas tânără ca și fiica noastră. - Nu sunt la comanda lui Carolyn, să fac totul cum spune ea. Terapeutul îi propune să analizeze dacă aceste
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
angoasei legate de teama de se vedea dată pe ușă afară: acestea sunt întăriri pozitive care amplifică riscul manifestării ulterioare a comportamentului problemă. In același timp, Doamna B. scapă de conflictul interpersonal care o opune lucrătorului benevol care i-a reproșat sosirea cu întârziere; evitarea consecinței negative „conflict” funcționează, de asemenea, ca o întărire a comportamentului problemă. Dar aceste arsuri o obligă pe Doamna B. să-și acopere brațele cu mâneci lungi, chiar și în perioada de vară; această consecință joacă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
satisfăcătoare, atunci probabil că aceasta este într-adevăr catastrofică" și "Probabil că vrea să spună astfel că nu valorez nimic") spre gânduri constructive, care facilitează răspunsul la critici ("Inainte de a-mi imagina o catastrofă, îl voi întreba ce-mi reproșează exact" și "Eu am această impresie despre mine. Este mai bine să încerc să înțeleg ce vrea să-mi spună exact"). Terapeutul propune un model: în cadrul acestui model el arată cum trebuie să fie formulate întrebările deschise, cum reformulăm, cum
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
1983. De exemplu, în cazul tabelului de mai sus, încărcătura emoțională inițială s-a redus cu 40% după examinarea realității. In exemplul precedent, acesta înseamnă: Interpretarea cea mai rațională: "N-am motive să mă tem, n-am nimic să-mi reproșez. Si chiar dacă am comis o infracțiune, sigur nu este ceva grav". Concluzie comportamentală: "Dacă această situație se repetă, mai degrabă voi deschide imediat plicul decât să-l păstrez închis câteva zile, imaginându-mi ceea ce este mai rău". Referitor la același
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
stare de bine. Terapeutul îi vorbește de această pierdere, fără a încerca să o liniștească altfel decât printr-o ascultare atentă. El îi spune că visele sale sunt accesibile și îi cere să-și concretizeze proiectele de viață. Ea își reproșează de a-i fi făcut viața imposibilă la începutul bolii sale. Gwen îi întreabă în mod regulat cum li se pare că arată din punct de vedere fizic, situație care îi pune în încurcătură. La sfârșitul ședinței, mama mărturisește că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Pentru a păstra caracterul inovativ al acestui demers, autorul simte nevoia să se delimiteze în primul rând de romantici, cei cărora li se datorează în fapt interesul modernității pentru zonele tulburi, obscure ale sufletului, ca și imaginea poetului-profet. Ceea ce le reproșează este separarea artificială a lumilor - a visului de realitate, a lumii reale de aceea imaginară -, pierderea din vedere a totalității și complexității naturii umane prin favorizarea unei singure laturi a existenței. Spiritul exemplar al noii orientări, „în care vis și
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
domeniul public și au constituit o bază de date pentru alți analiști. Așa cum relatează onest cei doi profesori de la Chicago, lucrările menționate și, implicit, cea mai recentă (cea din 2001) se bazează pe aceleași anchete. În afară de acest aspect, li se reproșează de către unii specialiști lipsa de validitate a rezultatelor colectate prin autorelatări (self-reported method). Fiind vorba despre o problemă sensibilă, cum sunt preferințele și comportamentele sexuale, argumentul ultim nu este de neglijat. Pe de altă parte Însă, principalii critici refuză să
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, revistă apărută la Iași, bilunar, între 5 aprilie 1932 și 20 martie 1933, având subtitlul „Literatură - critică - informație”. Nu se precizează componența redacției. În articolul-program, după ce se deplânge starea culturii, reproșându-i-se statului că „a tăiat mișcării literare orice sprijin”, se exprimă năzuința de a duce mai departe firul unei tradiții culturale pentru care și „în vremuri mai aprige înaintașii au făcut mari și grele sacrificii individuale”. Deși refuză, în
PAGINI MOLDOVENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288621_a_289950]
-
se întâmplă cu cronica literară? adună opinii variate, formulate de Nicolae Manolescu, Gheorghe Grigurcu, Al. Piru, Emil Manu, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Mirela Roznoveanu, Laurențiu Ulici. În pofida diversității opiniilor, numitorul comun este concluzia vizând importanța etică a judecății critice. Se reproșează criticii unele ezitări în eliminarea compromisului, precum și incapacitatea de a influența vizibil activitatea scriitoricească. La ancheta Critica literară și receptarea poeziei de azi răspund Dinu Flămând, Mircea Martin, Ioan Buduca. Se fac interviuri cu Marin Preda, D. R. Popescu, Ion
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
Iorga, prilejuite de apariția Istoriei literaturii românești contemporane), Jean Pascal, Octavian Goga, socialist..., Alexandru Talex, Rânduri pentru „Pamflet”. Sub pseudonimul Toma Alimoș, în numărul 35-36/1936 este inclus un articol incisiv intitulat „Obiectivitatea” d-lui Călinescu, în care i se reproșează criticului judecata asupra operei lui G. M. Zamfirescu, autorul articolului conchizând: „De altfel, d. Călinescu are pe conștiință o serie întreagă de cronici bune despre cărți proaste”. Sunt găzduite interviuri cu Ionel Teodoreanu și G. M. Zamfirescu. Mai colaborează M.
PAMFLET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288642_a_289971]
-
dovedit că era înzestrat cu reale calități de organizator și că știa să coordoneze foarte eficient cooperarea cu universitățile. Cunoscut sub numele de cod de Mr. Bradley, el a dirijat activitateaa a circa 4500 de oameni. Guvernul avea să-i reproșeze un singur neajuns: până la izbucnirea războiului, Oppenheimer se considerase un pacifist. Pe 16 iulie 1945, la ora 05:29, a fost detonata în deșertul din New Mexico prima bomba atomică, denumită „Fâț Mân”, care a 52 topit nisipul și a
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
sa se plasează în linia poeziei moderne a epocii, cu tematică existențială (eul liric explorează motive precum trecerea, dispariția, împăcarea cu eternitatea, dar degustă și savoarea cotidianului, a aparent neînsemnatului), păstrând și elemente tradiționale din poezia ardeleană. I s-a reproșat absența tensiunii lirice, dar i-a fost remarcat timbrul egal al vocii poetice. Mult mai viguroasă este opera lui de prozator și de eseist. După o primă carte de proză - Furtună sub Detunata (1957), amplă „povestire istorică” de evocare a
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
încercări de a-l recupera integral pe poet în cadrele modernismului șaptezecist au dat rezultate limitate. Gheorghe Grigurcu semnala filiația suprarealistă, consemna ispita transcendenței, înregistra patetizarea amintirii - impersonalizată tactic prin învestirea ei în ancestral și geologic - și releva imageria onirică, reproșându-i poetului un „cinism” exagerat (inclusiv față de poezie) și recurgerea la „divagații de gust îndoielnic” și opinând, concluziv, după ce-l comparase cu Ion Vinea, Gellu Naum, Nichita Stănescu, că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
că, „fără să fi fost un «mare poet»”, M. „rămâne prin melodramatismul său obscur, lucrat cu o îndârjire ce i-a eliminat în bună parte confuzia și, mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Gândirea” (1935) se tipărește sub titlul Cel din urmă roman un fragment din Vămile văzduhului, proiect pe care scriitorul îl vedea drept opera sa fundamentală. Nuvelistica lui M., comentată extrem de aspru de E. Lovinescu și de G. Călinescu, care îi reproșează „truda de a îngrămădi «grozăvii» pentru a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
mediocre. Romanul Rusoaica a fost considerat, pe bună dreptate, cartea reprezentativă pentru întreaga creație a lui M., unde „erotismul și imaginația se îmbină în proporție ideală” (Nicolae Manolescu). Bombasticismul stilului ori calitatea insuficientă a reflecției filosofice nu mai pot fi reproșate autorului, pentru că relatarea o face acum un narator cu identitate clară (locotenentul Ragaiac), cu un anume nivel cultural, cu o profesie ce își pune amprenta asupra comportamentului lui, cu o anume formă mentală, toate acestea exprimate fidel în stilul relatării
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
prin rolul benefic al demersurilor lui ulterioare. Calitățile ar fi trebuit, în principiu, să-i aducă elogii și recunoaștere din partea contemporanilor și, în primul rând, a confraților. El a fost însă fie ignorat, fie minimalizat ori dezavuat. I s-au reproșat absența părerilor sau a viziunilor originale, carența caracterului creator al demersului critic, platitudinea judecăților, stilul tern și prolix ș.a.m.d. Sunt reproșuri în bună parte nedrepte și nu o dată răuvoitoare. Se poate spune că M. practică o istorie critică
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
titluri de piese, alături de traducerile Ultima noutate din Ed. Bourdet, Montmartre din Pierre Frondaie sau Pasărea albastră din Maurice Maeterlinck (toate intrate în repertoriul unor teatre bucureștene). În special la început, unii comentatori ai poeziei scrise de M. i-au reproșat epigonismul, înlocuirea muzicalității interioare cu o „sonoră grandoare de vocabular” ce nu reușește să transfigureze senzualismul, exaltarea simțurilor până la bizarerie, o preocupare pentru perfecționarea formei căreia nu îi corespunde „perfecțiunea gândirii”, de unde o „poezie ușoară”, lipsită de „fiorul creațiunii”. Totuși
MILLIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288145_a_289474]
-
Guyau viitorul artei, Concepții de critică artistică, Arta nouă germană în judecata franceză, Arta germană în cântarul lui Péladan. Comentariile succinte pe marginea cărților nou-apărute, din rubrica „Claie peste grămadă”, au un pronunțat accent critic. Lui Eugen Relgis îi sunt reproșate „penuria de acțiune și idei” și „lungimea descripțiilor” din volumul Soare Răsare, „volumaș de schițe, legende și însemnări japoneze”, lui Ovid Densusianu i se neagă calitatea de poet, acesta rămânând „un filolog sârguincios și cu scrupule științifice”. Sunt însă apreciate
MOLDOVA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288221_a_289550]
-
exact atunci când Tony Blair și al său New Labour câștigau alegerile. Nu cred că e vorba de oportunism, pur și simplu, ci mai curând de o evoluție individuală și de „adecvarea intelectului la lucruri” (de exemplu, cred că Gray le reproșa sincer conservatorilor că au compromis coeziunea socială a Marii Britanii). Totuși, acuzații de „cameleonism” și „migrație politică” au fost formulate persistent la adresa proeminentului savant și „spectator angajat”. Astfel, acum că Tony Blair pare să fi instalat noul laburism la putere pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vorbi despre liberalism într-o manieră mai puțin dogmatică și legalistă, ajungând încă de acum un deceniu aproape contextualist - critica lui Gray din cartea de față e prin urmare ușor decalată. Totuși, cred că Gray are în continuare dreptate să reproșeze lui Rawls și celor care-l urmează pe acesta tendința de a sacrifica politicul pe altarul juridicului. Tendința nu e nici nouă în Statele Unite, nici exclusiv teoretică. Autoritatea simbolică și consecințele practice ale deciziilor tribunalelor americane dau de gândit: Curtea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
vrut Thomas Kuhn să spună cu asta) sunt incomensurabile. Ce criterii pot fi elaborate pentru a le clasifica potrivit statutului moral sau politic, teologic etc.? Nu cumva pluralismul axiologic duce pur și simplu la spargerea societății în comunități, așa cum se reproșează mereu comunitarismului? Nu cumva, așa cum mă gândesc eu deseori, segregarea este singura consecință riguroasă a pluralismului axiologic, în ciuda verbiajului integraționist al multiculturaliștilor, care se preocupă mai mult de valorile afirmate și codificate legislativ (nu asumate și trăite)? John Gray crede
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]