4,965 matches
-
de negații (niciun drum, nicio ușă, nam prag). Compensațiile acestei amare singurătăți sunt de ordin imaterial: o cărăruie, o dâră ca de fum, stelele și noaptea ce sentâlnesc întrun arbore al tristeții. Aceste simboluri, care formează imagini vizuale, pregătesc interogația retorică din final, comunicând ideea poetică a neputinței de a sfida limitele materiei, de a opri trecerea timpului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Măsura în care ecranizarea unei opere literare poate substitui sau nu lectura acesteia Dezvoltarea spectaculoasă a cinematografiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu bucurie) etc.] Nu avea de gând să renunțe./ A rămas dus pe gânduri, fără să răspundă. 4. Perspectiva narativă este internă, subiectivă. 5. stilul direct: — Dar iubești?... Nu ești geloasă?... Nu ești neliniștită?... Nu cred în iubire. 6. Exclamația retorică are rolul de a evidenția implicarea afectivă a persona ju luina rator, reliefând admirația cu care o privește pe femeia de care este îndrăgostit. 7. Comparația utilizată în enunțul Retras în firida aceea [...] parcă mă afundam întrun vis se referă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
personajului narator/rolul de a marca inserarea unei reflecții în flu xul discursului narativ. 3. Pentru el, acest eșec minor era o tragedie./ Detest tragedia ploilor nesfârșite de toamnă. 4. Perspectiva narativă ilustrată în text este internă, subiectivă. 5. Interogațiile retorice au rolul de a evidenția dileme interioare ale persona juluina rator/conștientizarea propriilor incertitudini, evidențiind înclinația spre reflecție, spre auto analiză. 6. Fragmentul apelează, mai ales, la modalități indirecte de caracterizare. Acestea se concretizează prin acțiunile și opțiunile personajului, prin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-i atribuim numai supraistorismului ideea continuității. De altfel, am precizat și în capitolul anterior că această idee trimite la repere anistorice. Dar putem vorbi despre discontinuitate în legătură cu o orientare care vede lucrurile în devenirea lor? Și când punem această întrebare retorică, nu ne referim neapărat la schimbări în cadre date (când, într-o anumită perioadă, cadrele nu sunt puse în discuție, iar autoritatea paradigmelor nu constituie un obiect de controversă), ci mai ales la schimbări ale cadrului (ale "referențialului", după expresia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Schnädelbach referindu-se la Dilthey nu este altceva decât un "ideal științific cu funcție imperativă". Ea poate fi pusă în legătură și cu ceea ce Simmel și Freyer numeau un weltanschauliches Apriori (vezi III, 4). Acum ne putem întreba din nou retoric: Era posibil ca Dilthey să procedeze altfel din moment ce-și propusese să sistematizeze "unitatea" pe baza "unităților" ei, adică să cosmicizeze haosul realității filozofice sub forma unor tipologii? După cum am mai precizat (vezi I, nota 185, ca și II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se întîmplă, pesemne, și cu categoriile logice, de pildă, cu unitatea și pluralitatea, a căror aplicare asupra existenței generează cele mai dureroase întrebări" (Die Philosophie des Als Ob, Leipzig, Verlag von Felix Meiner, 1918, p. 160). Dar ne întrebăm, firește retoric, cum altfel putem proceda când reflectăm asupra realității? Poate fi imaginată o "raționalizare" a lumii în absența conceptualizărilor categoriale? 2 W. Dilthey, Einleitung..., p. 148. 3 Apud H. Schnädelbach, op. cit., p. 155. Vezi problema comprehensiunii și a corelațiilor în III
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dogmei istoria e știință. Cunoașterea istorică nu este doar legată "de analitică", de folosirea hermeneutică a limbajelor și de raționalizarea fondurilor arhivistice. Ea are o profundă componentă intuitivă, fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea umanistă. Conceptul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
fiind legată în egală măsura de simț (empiric-senzorial) și de rațiune (logică, retorică). Ceea ce se întâmplă în zilele noastre nu este decât o derogare de la intuiție, de la exersarea acestei practical philosophy of mind, în favoarea unor recitări de pattern-uri logice, retorice și hermeneutice, având un efect de câine palvovian în cunoașterea umanistă. Conceptul de mind ar fi bine să-l înțelegem drept un raport spirit-minte. Cunoașterea nu este doar un angrenaj teoretic, nici un mijloc pentru a atinge unul sau mai multe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
științei"235. Evident ca acel Hayden din anii '70, fascinat de tipologii și de lingvistică, nu se mai regăsește integral (tematic și discursiv) în Hayden White din timpurile noastre. Hayden White a "subminat" autoritatea științei cu mult mai multă persuasiune retorică decât a făcut-o Foucault, care o ia așa cum era/este la acele momente. Foucault, critic al științei? Da, dar nu critic iresponsabil al acesteia. Expresia "autoritatea științei" nu poate fi decât trompeta Politikului de ieri și de azi. În fața
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
practici și formațiuni discursive" la Foucault. Stilul retorico-persuasiv și formalist-structuralist din Metahistory (1973) este greu de regăsit în următoarele trei volume de eseuri, denumite Tropics of Discourse (1978), The Content of the Form (1987) și Figural Realism (1999), în ciuda enunțurilor retorice, hiper-critice și a omniprezenței "ismelor" acest tipic pentru un exponent al intellectual history. Întotdeauna istoricii intelectuali au excelat în "-isme". Aceste formulări intelectuale (în sufixe) nu redau intenționalitatea și concretețea unor cunoașteri ci, dimpotrivă, le acoperă. Dinamica vieții și cea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și a eticii kantiene, ce legiferau suveranitatea ierarhiilor și a elitelor caracterelor apte să canalizeze patimile, instinctele, defulările iraționale ale mulțimii, Eminescu este prezent în cugetarea Cezarului, nerecunoscând decât legea morală lăuntrică ce exclude furia egalitaristă, pragmatismul și contingentul. Deturnarea retorică a planului semantic, premeditată de Eminescu, a generat confuzia de apartenență a celor două conștiințe, cea empirică a proletarului, și cea transcendentă a Cezarului, prin care se face auzită sensibilitatea apriorică a poetului. Și în "Luceafărul", îndepărtându-se de frumusețe
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Franța pentru a deveni celebru în țară, s-a retras brusc în 1992 când birourile pariziene ale Radio Europa Liberă au fost dezafectate. Eseul din 2001 despre Eminescu demontează o seamă de clișee festiviste, tot atâtea piese dintr-un cult retoric, belferesc. Gelu Ionescu preferă, în conformitate cu adevărul istoriei literare, formula "primul mare poet român" superlativului bombastic "cel mai mare poet al tuturor timpurilor", să zicem. Cât de exact îl reprezintă pe Eminescu sloganul "Luceafărul poeziei românești", când de fapt universul său
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
nivel de fonem, nuanță și spirit opera abordată. Ca să nu mai vorbim de șansa traducătoarei de a se fi naturalizat în Italia, limba italiană a traducerii de față, netimorată de juvenilele ampolosități manieriste, de cascade adjectivale, de reiterări și figuri retorice ușor desuete, de naive jocuri sau obscurități, are fluență, relief, vervă, dramatism, culoare, dovada fiindu-ne dată mai cu seama de Geniu pustiu / Genio soltario (am fi preferat deserto), în care recunoaștem dicțiunea din marile poeme tip "Luceafărul", "Mortua est
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mantello pentru giulgi; Benché tu dialoghi schietto pentru " Deși vorbești pe înțeles"; illecito (nepermis) pentru "îndrăzneț"; soltanto le stelle hanno amiche pentru "Ei doar au stele cu noroc"; remoti deserti muovendo / di rapide burrasche pentru "Călăuzind singurătăți / De mișcătoare valuri". Retorice lungimi inutile, complicații zadarnice și rezolvări prea puțin elaborate duc fatalmente la diminuarea expresivității originalului: Ogni sorta di navi e di barche nu are imperativul ton și ritm din "Îți dau catarg lângă catarg"), ca să nu mai vorbim de abandonări
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sînt șterși de lumea aceasta mai vie, în care trăiești acum". (s. n., Creație și analiză) Apologia romancierilor preferați, precum Tolstoi mai sus, nu vine din indistincția valorilor, din tăcerea spiritului critic, ci dintr-o pornire pe care criticul o îmbracă retoric, știind că servește demonstrației. Ideile sale despre roman sînt clare și moderne. Fără a fi umbrite de parti pris-uri semnificative, judecățile cititorului lui Proust, al lui Thomas Hardy, Anatole France, Balzac, Tolstoi și atîția alții interesează din dublă perspectivă. O dată
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
discursului în romanul lui Holban este conferită de o formă stilistic dominantă, cu ascendențe în turnura textului proustian. Tinzînd să exprime "caracteristic" natura Ioanei, naratorul recurge consecvent la considerații generalizatoare despre personaj. Le-am putea numi, cu termenul mai special, retoric, elemente de descriere etopeică (referitoare la caracterizarea morală a personajelor), spre deosebire de părțile prosopografiei (descrierea personajelor în înfățișarea lor fizică). Majoritatea predicatelor narative / descriptive se însoțesc de forma prezentului sau a imperfectului iterativ. Prezentul este, altfel spus, confirmat de trecut. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
poezie se înscrie în seria portretelor de pușcăriași, unde contemplarea estetică are în obiectiv imagini brute. În Fătălăul identificăm stilul oral, cuvinte argotice, ludic și colocvialitate, grotesc, senzual, spontaneitatea înregistrării detaliului, formula tradițional-folclorică, mărci ale oralității (interjecțiile "mă", "na"), interogația retorică, construcția incidentă "al dracului", elemente de argou ("a rămâne grea"), comparații rafinate, pendulare între vulgar și grațios, toate fac din această poezie o "operă de rafinament, de subtilitate artistică" (G. Călinescu). Această poezie se înscrie în estetica urâtului, păstrează rima
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1986. ION BARBU (1895-1961) Ion Barbu (alias Dan Barbilian) s-a născut la 19 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. A studiat la Câmpulung-Muscel, Dărmănești-Roman, Stâlpeni, Pitești, București. Opere: După melci (1921); Joc secund (1930). I. Barbu era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poezia fiind imagine, sunet și ritm, cu rimă îmbrățișată ("drum" "cum", "tare" "despuiare"). Pentru I. Barbu, "timbrul" este "emblema" liricii sale, prin care se exprimă concepția despre poezie. Timbru este alcătuită din două strofe. În prima strofă, deslușim o interogație retorică, prin care poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al creației
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este rezultatul unei contemplații extatice, a unei viziuni arhetipale și a formelor ideale, are rime îmbrățișate și împerecheate, muzicalitate creată prin repetarea vocalelor o și u, inversiuni ("Îl lasă-n pacea întâie-a lui"), anacoluturi care dau impresia de spontaneitate, interogații retorice ("Dar plodul? Vezi Duhul sfânt făcut sensibil?"), exclamația ("urcă-n soare și cunoaște!"), verbe la prezentul etern. "Oul dogmatic" se înscrie în ciclul inițiatic, consacrat misterului nunții cosmice. Ieșirea din sine a spiritului creator (nunta împlinită) înseamnă moarte. Oul cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În pastelul înserării, sugestia de atemporalitate este evidențiată de adjectivele "vechi" și "palat" și de substantivele "casele", "fluiere", "buciumul", "toaca", dar și "cumpăna fântânii", "clopotul". Ultimele două strofe relevă căderea în vis, imaginarea iubirii ca spectacol unic, dominat de întrebarea retorică: "Astfel de noapte bogată/ Cine pe ea n-ar da viața lui toată?" Dar sintagma "clipa cea repede" pare să fie un atribut al visului, marcat de dramatismul imposibilității atingerii idealului. În aceste strofe, sugestiile țin mai mult de planul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
oastea turcească e "ca pleava vânturată". Partea a doua a poemului cuprinde un episod satiric, prin trecerea de la meditație la sarcasm. Poetul constată apariția pe scena politică a falșilor eroi: saltimbancii și irozii. Într-o secvență lirico-satirică, marcată de interogația retorică "Au prezentul nu ni-i mare?", poetul înfățișează "comedia minciunii", demagogia, fanfaronada. Mai întâi este reliefat un portret individual ("urâciunea fără suflet, fără cuget"), după care urmează un portret colectiv ("fonfii și flecarii, găgăuții și gușații"); spuma asta-nveninată, astă plebe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-i cunoaștem, statistic, prețul, dar știm că ceea ce ține drept cântarul acestei clipe, ceea ce o recomandă în fața istoriei, sunt mii și mii de vieți sacrificate într-o admirabilă reacție de redresare. "Deșteaptă-te, române" nu mai e o frumoasă formulă retorică de acum un secol și jumătate, ci expresia reală, autentică, a acestei clipe fără pereche. Am plătit scump întârzierea în "somnul cel de moarte". Treziți, în fine, să căutăm a fructifica împrejurările și a pune temeiuri noi gospodăriei comune, temeiuri
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
24 Ianuarie n-ar fi pusă în lumină, așadar, nici fără îndelunga pregătire a momentului, nici fără a lua în considerație alternativele. Situația era complicată, balanța a rămas mult timp indecisă. Un mare cărturar al nostru se întreba, nu doar retoric, ce s-ar fi întâmplat dacă un colonel, Pisoschi, nu intervenea atât de ferm în seara decisivă, la Iași, când a fost desemnat candidatul partidei unioniste. Azi se pot lua în seamă destui factori imponderabili ai clipei. Fapt este că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întâia dată, după dezbinări de veacuri, românii s-au simțit iar frați de la vodă până la țăran și de la un capăt al românismului până la celălalt" (Scrieri, 1891, p. 107). E un pasaj demn de reținut nu numai pentru autenticitatea avântului său retoric, dar și pentru accentul pus pe "cugetul curat", pe frățietatea oricui vrea să contribuie la redresare. Este spiritul în care a conceput și o "fantezie politică", un fel de utopie autoritară, menită a disciplina comunitatea și a-i pune la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]