3,056 matches
-
să-l vânză, precum pe Tudor l-a vândut sârbul Macedonski, și, în acelaș timp în care acel singur om ar zăcea în pușcărie sau la ocnă, tot unui C. A. Rosetti sau unei Caradale i s-ar vota pensie reversibilă, pentru c-ar fi scăpat țara de acel om. Glontele care a lovit în Barbu Catargiu trebuie să fi având pensie și decorație căci, din neam în neam, cei ce au vândut țările acestea, cei ce au trădat acest popor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
punct al țării, în muncă veritabilă, căci numai munca produce bunuri. Când vedem dar că se vând țăranii cu ziua și cu luna, lucru care se 'ntîmplă an cu an, de la 1866 încoace, am ajuns la punctul în care pensii reversibile, pomenele bugetare, mătasa care-o îmbracă cocotele, misiunile pretinse științifice, plagiatele ignoranților, discursurile insipide, enciclicele d-lui C. A. Rosetti se traduc în muncă veritabilă, în muncă vândută de administrație pentru a întreține aceste pături superpuse. D. C. A. Rosetti
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
aproape șapte sute de ani, azi nu e timp de pierdut; cată să modificăm sistemul nostru de cultură, ca să putem ține pas cu alte țări. Cel puțin așa ne închipuiam. Când colo, care era lucrul ce nu suferea întîrziere? Vro pensie reversibilă, vro răscumpărare de drum de fier cu câștiguri pentru deputați ș. a. m. d. Curioși copii suntem noi romînii! Cel mai simplu om care-a observat că albina adună miere și ceară, iar cuca își pune ouăle în cuiburi străine deduce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestea, cui i-ar veni în minte să atribuie acestor lucruri importanța unor acte de stat? Zece - douăzeci de ani de luptă parlamentară și ziaristică se desfășoară în țările Apusului când legea fundamentală e să se schimbe; la noi pensia reversibilă votată unui patriot merită cu drept cuvânt mai multă atenție decât o schimbare a Constituției. Cu drept cuvânt zicem. Nu prin vorbe tipărite și votate de două treimi a Adunării chiar se întemeiază monarhia într-o țară, ci prin spirit
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cari n-au oferit societății un echivalent de servicii pentru ele și poate ca juridic lucrul să fie îngăduit sau să poată scăpa printre picături; moralmente și economic vorbind e o spoliație. Spoliație sistematică, de sus până jos. O pensie reversibilă de ex. care se plătește unui om ce nu și-a petrecut timpul în serviciul statului, ci urmărindu-și ambițiile sale personale, e după a noastră părere o spoliație a tezaurului. Da-ne-va d. C. A. Rosetti în judecata
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
prin ceea ce-a omis a face. [17 decembrie 1882] ["PE CÎND CONSTATĂM CU TOȚII... Pe când constatăm cu toții apatia ce-o întîmpină proiectele de reformă ale d-lui C. A. Rosetti, apatie justificată prin sila pe care-o produce în spirite reversibilul ce le propune și cavalerii de industrie cari s-au îmbogățit pe urmele lui, tot atunci foaia din Strada Doamnei ne spune că subiectul tuturor discuțiunilor publice și private este cestiunea revizuirii Constituțiunii. Nu e exact. Din contra, lumea ar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
regim un institut pentru căpătuirea și pensionarea tuturor nevolnicilor intelectuali pe cari i-a produs Orientul și cari au ajuns a stăpâni țara ca pe o proprietate privată, ale cărei drepturi și interese ei le speculă pentru cumul și pensii reversibile. Cine dar să mai apere o colectivitate politică care ea însăși nu mai știe a se apăra și se lasă amăgită, esploatată, înjosită de tot ce ea are mai comun, mai ignorant și mai malonest? Volenti non fit injuria. O
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
A. Rosetti cari, în schimb cu o absolută renunțare la orice demnitate personală sau convingere, le aruncă cîte-un os ori două, liniștindu-le astfel toate pretinsele focuri de beatificare a omenirii. A pretexta principii mari pentru a obține funcții, pensii reversibile, favori, iată școala pe care a creat-o d. C. A. Rosetti în țară, urmînd-o el însuși din tinerețe și până azi. De soiul acesta e și tagma de patrioți în perspectivă care redijează "Dacia viitoare". Supere-se cât vor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu recurge la cauzele patente și cari scot ochii orișicui; nu acuză bugetul cheltuielilor urcat cu 40 procente de câțiva ani, pentru a hrăni pe toți nevolnicii intelectuali și fizici ai partidului său; d-sa nu înțelege că, daca pensii reversibile se mănâncă, daca hârtii Stroussberg se cumpără cu preț îndoit, daca Costineștii se-nțolesc 282 {EminescuOpXIII 283} {EminescuOpXIII 284} și Caradale huzuresc de bine, daca Cernavodă - chiustenge se plătește cu preț întreit pentru ca rudele sale să aibă de unde se 'mbogăți
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să reziste, cu atât mai puțini cu cât statul va fi mai centralizat, cum e al nostru, cu cât va dispune de mai multe funcții, cum dispune al nostru, cu cât se va fi schimbat într-un azil de nevolnici reversibili, fizici și intelectuali, tot ca al nostru. Dar imputarea "Romînului" e un cerc vicios. Pentru a constata, a denunța, a înlătura ilegalitățile ai nevoie de autoritățile publice. Cetățeanul le sesizează pe ele; ele legalizează semnăturile, ele fac cercetările legal valabile
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
conservator în cestiunile esterioare față c-un guvern în care n-are nici o încredere. Dar oare cel ce nu face ceea ce faceți d-voastră nu există? Oare e un cuvânt 355 {EminescuOpXIII 356} acesta? Daca noi nu ne croim pensii reversibile, am murit? Daca nu ne creăm lefuri de zeci de mii de franci din buget ni s-a luat pânza de pe față? Dacă nu proclamăm republica la Ploiești și nu amenințăm cu asasinatul am dat ortul popei? Oare numai aceea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de o săptămână întreagă mulțimea parizienilor nu înceta d-a umplea stradele foburgului, îngrozindu-se și tot cerând noutăți. În fine, un sergent de poliție mai cutezător decât ceilalți se oferi a pătrunde în pimnița cea blestemată pentru o pensiune reversibilă în caz de moarte asupra unei cusătorese numită Margot. Acesta era un om viteaz și mai amorezat decât credul. El adora pe acea cusătoreasă, care era o persoană frumușică și foarte econoamă, ba încă zgârcită s-ar putea zice, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
datează însă din 1911, când au fost redactate sub forma unor scrisori către un prieten, fără intenția de a fi publicate... Interesul pentru aceste însemnări crește în măsura în care de convingem de neliteraturizarea lor. Ibrăileanu nu uzează de o memorie pitorească și reversibilă, ca Ion Creangă, nici de una umoristică (C. Mille) sau filozofică (I. Al. Brătescu-Voinești), ci de nuda confesiune, aproape necontrolată, resimțită ca o necesitate a autoanalizei. Mai mult un jurnal intim, prin însuși modul de compunere: "Încep să-ți scriu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
succesiune de "secvențe". Cel ce are în față o fotografie privește la ceea ce nu mai este. Fotografia nu imortalizează, după cum se spune, ci mortalizează. Iluzia ei nu e doar spațială, ci și temporală, închipuind o întoarcere în timp, un timp reversibil. Cel care se lasă pradă acestor iluzii vrând să atingă chipul care-l privește sparge oglinda, rupe hârtia, sfâșie pânza. Dacă oglinda se află într-o dependență absolută față de privitor, fotografia are avantajul unei independențe relative în raport cu acesta. Cel care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un tată minunat, dar era clar că nu-i plăcea ideea. Nu semăna cu ceilalți muritori. După atâta timp În Hollywood, probabil că nu mai credea În urmările filmelor de succes, și cine l-ar fi putut Învinovăți? — Dar e reversibilă, adăugă Matthew, simțind distanța condescendentă bruscă. Nu-i plăcea prea tare subiectul. — Povestește-mi mai multe despre tine. Kitty deschise ochii, se Întoarse spre el și Îl privi ciudat. Nu știa dacă să-i spună adevărul, dar nici nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
E foarte bogat, pot să pariez că multe femei ar vrea să-i poarte copilul doar pentru bani, Îl Înțeleg. E doar responsabil. Îl iubesc, Încerc să mă pun și-n pielea lui. A, da, și zicea că vasectomia e reversibilă, dacă-și va dori un copil. Carmen interveni sarcastic. — Într-o bună zi? Când? La cincizeci de ani? E ridicol! I se pare că mai are Încă treizeci de ani? Am senzația că bărbații cu bani nu vor să Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
însăși la nesfârșit. Labirintul devine din substantiv un verb, un proces de complicare fără limite în spațiu și timp. Unele elemente îi arată genul aparte de „absurditate“: se poate extinde la infinit, nu comportă un înăuntru și un afară, este reversibil și încurajează conexiuni contradictorii. Am insistat asupra celui deal treilea tip întrucât ne ajută să înțelegem mai bine labirintul pe carel descoperă deșertul însuși în povestirea Cei doi regi și cele două labirinturi, de Borges. Surprinzător întrun fel, acest labirint
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ca aceasta care urmează pare să stea în picioare: nu mă mir de nimic pentru că nu regret nimic! Este aici o conjunctură de ordin interior care implică viitorul - pentru că mirarea e o funcție a viitorului - în trecut. Sau invers. Sau, reversibil... Oamenii de specie joasă se solidarizează ușor între ei și găsesc oricând cauze comune de apărat; de apărat dârz, apăsător și înfundat, cu miros greu și cu rădăcini într-un sol fără aer. Ei au apetitul gloatei, se simt bine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca și cum, în mod răsturnat, eu aș trece prin ei, și nu sunt, atunci, decât felul în care ei apar, fugitiv și șters, în trecutul meu, în loc ca ei să treacă prin mine. Și s-ar putea ca aceste două forme reversibile de mișcare să țină de procesul insondabil prin care trecutul ajunge în prezent sau se îndepărtează de el - adică de realitatea organică prin care trecutul își constituie singur, în timp, un organism cu metabolism propriu, o moară, o uzină, o
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Dimineață pierdută este și un tulburător roman al vârstelor, al trecerii timpului... Nimic ostentativ, nimic strident în aceste continue treceri de la un nivel al duratei la altul. Totul decurge firesc, totul pare firesc în imposibilul spectacol în care ireversibilul devine reversibil, iar ceea ce nu s-a întâmplat încă e știut ca un fapt consumat. De aici emoția neobișnuită, valul de melancolie provocate de lectura cărții Gabrielei Adameșteanu în care percepem nu numai viața, ci și cum trece viața. În care - priveliște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
te cucerește. Se prea poate însă ca rostul gândirii pornite pe cărări proprii să nu fie altul decât încordarea în contradicții și adâncirea în irezolvabile. Nicăieri mai mult ca-n lepădarea de lume nu le putem atinge mai ușor. Infinit reversibilul extaz, străpungând înălțimile detașării, creează o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de excesul de gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună planuri divergente și lumi ireconciliabile. Se împacă în rosturi orizontale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și regulatoare. De la arhitectura funcțională (stil Le Corbusier), la muzica atonală sau la filozofiile nesubstanțiale contemporane, până la costumul simplu, atingând fadoarea, al muncitorului, sau la "uniforma" politică a țărilor dictatoriale, totul tinde a face din lume un complex de valori reversibile și automate, de funcțiuni identice în sensul lor, dar diferite în conținut. Cine nu înțelege marile orașe și cine se simte străin monumentalului industrial nu va pricepe nimic din mișcarea maselor moderne, din pornirea lor de a răsturna ordinea existentă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
spiritual), ele ar putea să se facă ele însele responsabile. Așa, nimeni nu poartă vina falimentului nici unei revoluții. Istoria întreagă mi se pare un nonsens dacă revoluțiile nu sânt considerate puncte culminante, față de care războaiele se totalizează într-un apocalips, reversibil și multiplicat de imbecilitatea umană. Dacă aceea ce ne place a numi istorie nu este neutră semnificațiilor, atunci Revoluția franceză înseamnă pentru Franța mai mult decât sutele de războaie, prin care n-are rost să mai știm ce a tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
puneți problema. În acest moment, sistemul judiciar a atins un grad de inde pendență. Mă refer atât la procurori, cât și la judecători. S-au întâmplat lucruri greu de imaginat. Dar dacă tot ce s-a întâmplat se va dovedi reversibil, asta va fi și din vina magistraților. De ce? Oamenii politici, cei care fac numirile, trebuie să-i aleagă din același sistem pe cei care vor conduce sistemul, indiferent dacă e vorba de judecători sau de procurori. Prin urmare, sistemul va
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
Au standardele mai ridicate. Au o altă exigență, au o anume reținere, o altă atitudine. Spuneți că sentința pronunțată în cazul fostului premier va schimba ceva fundamental în mentalitatea judecătorilor și a procurorilor. Dar nu e pe muchie? Nu e reversibilă situația? Adică pe cât de greu a fost să aduci sistemul în situația de-a pro nunța o condamnare într-un dosar greu, cu un politician important, nu este pe-atât de ușor să te întorci în trecut? — Cred că nu
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]