3,363 matches
-
cu ceva zbanghiu în ei, și un râs de femeie coaptă care-i lipea pe față, ca-ntr-un colaj artistic, buzele ei viitoare de la treizeci de ani, încălecate, vinovate și fățarnice, translucide ca pielea cu fire de sânge a rimelor. Ea era șefa între cele două fetițe, ea inventase "tichitana" și, de-a lungul săptămânii, cele mai multe vânătăi, înțepături și zgârieturi le-am căpătat de la ea. Chiar din primele clipe când am rămas singur cu fetele, Caria a tras un scaun
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu fața întoarsă-ntr-o parte. La-nceput părea o fetiță de vârsta lor, dar avea sâni de femeie și era rujată din plin. Purta o rochie complet roz, de voal, plină de paiete sclipitoare. Gene foarte grele, încărcate de rimei, își lăsau umbrele peste obrajii care nu mai erau de mult de copil. Dar nici n-ajungea cu picioarele la pământ, trebuia să fie cât Mircea de mică... Băiatului i se păru că visează, se uită de câteva ori înapoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dictator, nici un amant nu s-ar fi putut lăuda vreodată. Yoghinul îi privise, îi citise și-i aruncase pe rând, ca pe niște cărți plicticoase, dulcege, fără nici un loc în vreo istorie mireană sau sacră. Strănutând asemeni pisicilor, defecând asemenea rimelor, murind și devenind pământ pe un fir de praf din cosmos. Nici o poveste, nici o mântuire. Fericiți și nefericiți în minuscula zare ce li s-a dat. Mircișor nu avea să uite nici el vreodată seara aceea. Mai târziu, de câte ori avea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-l de sub bărbie din când în când, era neobișnuit de zveltă, cu sâni elastici și mari, bine conturați prin rochia cu imprimeuri, și purta o bască frez, cochetă, peste buclele coafate modern. Era fardată cam strident, cu codițe lungi de rimei în prelungirea ochilor și cu forma de inimioară a gurii mult exagerată de rujul unsuros. Totuși, pentru o prostituată, Coca nu avea o figură vulgară și, dac-ai fi văzut-o dimineața, când n-o vedea nimeni, ai fi avut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mângâieri Aceste câteva gânduri s-au vrut a fi un tărâm propice meditației, însă s-au dovedit până la urmă un vacarm inutil într-un sol selenar. Nu vreau să plictisesc cu teorii despre tehnica scrisului, despre rimă, ritm sau formă. Dincolo de stângăciile inerente unui debutant, autoarea se dovedește a fi o iubitoare a vieții, în toate formele ei... astfel că aleg să vorbesc despre ce simt, ce mă apasă pe suflet din foile ce urmează... mângâierile de
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Pentru cursa care costă Douăzeci biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț! făcând perforatorul, Face gaură în bilet. COR Clanț! CU toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Am dat mai deunăzi într-o gazetă de aceste rime sunătoare și le-am citit de vreo câteva ori dupăolaltă. Ei bine, versurile acestea m-au luat cu totul în posesiune. În timpul dejunului îmi valsau prin crieri; și, când am început a-mi împătura șervetul, nu mai știam de am
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
alt nene cu cartofi de Covasna. Și toți ziceau, hă, hă, știți cu ce rimează Covasna? Și nea Alecu bineînțeles că nu știa. Că doar a fost profesor de matematică și nu era obligatoriu să le ai pe astea cu rimele. Frig În ultimul timp îmi doresc enorm să pot scrie povești. Sau măcar o poveste. O poveste mică și simpatică pe care să o citească bunicii nepoților. Sau măcar o bunică unui nepot. S-ar putea să nici nu fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nu-i așa? ― Mălaimare, da, sunt nou, abia m-am repartizat aici. ― Mălaimare? se minunează el, privindu-mă ca pe o gânganie. ― Așa mă cheamă, zic. ― Să știi că nu e rău, spune într-un târziu și pleacă, mormăind niște rime ale unui poem nenăscut. Nu-mi aduc aminte mai multe, Botta era o poezie, mă uitam din culise cum juca și ceea ce m-a fascinat la el, ca și la Marcela, ca și la Beligan, ca și la ceilalți mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
idei care se ciocnesc zgomotos și tunetul micilor dispute se aude și-n exegeze : spre exemplu, nu sunt de părere că-n cazul lui Tipătescu, ori Chiriac, „amorul nu e nici cît o mărgică”(p.9); poate la Rică (scuzați rima!), dar tejghetarul chiar suferă, cînd Veta nu-i acordă atenție. Și-n cazul prefectului din Scrisoarea...nu avem vreun indiciu că ar deveni frigid, În cazul doamnei Trahanache. Am iarăși rezerve În cazul lui Spiridon care, zice autoarea, „plînge pe
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
din toate pe care le-a auzit. Aceasta era, însă, diferită de Paul Rivere’s ride. Era singurul lucru splendid pe care l-am auzit vreodată, mai ales o parte: “Apoi citește din prețiosul volum Poezia alegerii tale. Și împrumută rimei poetului, Frumusețea vocii tale. Și noaptea va fi plină de muzică, Și grijile care infestează ziua, Își vor împături corturile, ca arabii, Și la fel de silențios, ți le va fura.“ I-am recitat-o lui tanti Mae și mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
un ceas ai văzut întîia dată pe o femeie, care ți s-a dat și al cărei nume nici nu-l știi, și vă ziceți ,,tu". Oare singura apropiere dintre suflete este corpul? E mai natural să cauți cu migăleală rime și ritmuri pentru durerile simulate decât pentru cele adevărate - și e mai onorabil să le cauți pentru durerile adevărate, decât pentru cele simulate. Nu spune nimic bun despre tine, căci nimeni nu te va crede. Nu spune nimic rău despre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toate socotelile casei și ale blocului SD10B, scara 2, al cărei administrator era, și scoase un caiet cu coperți maronii pe care era lipit un abțibild cu un pește galben. Îl deschise și îmi citi cu intonație o poezie cu rimă, copilărească și emfatică, în timp ce eu mă tăvăleam pe jos. „Râzi ca prostu’n târg“, spuse el închizând caietul, îmbufnat, și punându-l cu grijă la loc în sertar. „N-o să scrii tu așa ceva nici într-o sută de ani.“ Ceea ce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Bântuind Deja pe la Cârciuma de la muzeul literaturii de pe Cealaltă lume, pe Căutătorul de Povești Pornografice, care Era Dispus să Plătească 100 de Parai ca să Asculte o Poveste Deocheată din Gura unei Puicuțe, pe Bețivul Plin de Talent, care Scrie cu rimă și Declamă cu Voce Baritonală la Cârciumă, Spărgându- ți Timpanele, pe Editorul Dispus să Promoveze Tinere Talente în Schimbul Unui Futai Sportiv, pe Tânărul Absolvent de Teatru care lucrează ca Fotograf la Ziar pentru că Are Copil mic și îi Trebuie Bani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
În care aveam eu să visez mai târziu la Obiectul Obscur. Milton scriind scrisori de dragoste și chiar, după ce citise Amantei sale sfioase a lui Marvell la cursurile serale, scriind poeme de dragoste. Milton amestecând metafizica elisabetană cu stilurile de rimă ale lui Edgar Bergen: Tessie Zizmo, ești la fel de uluitoare ca orice șmecherie cu motoare pe care-o dă un director de uzină În dar, numai la Expoziția Mondială găsești ceva similar... Chiar privind prin ochii iertători ai unei fiice, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
singure fetițe-femei, cu un oraș rotit în jurul ei ca o fustă largă sau ca o pânză de păianjen. începusem să scriu pe atunci un roman-sonet, cu paisprezece capitole grupate în patru părți. Fiecare capitol trebuia scris în alt stil, în loc de rime urma să găsesc subtile corespondențe între capitolele unu și trei, doi și patru... Forma era minunată, dar cu ce aveam s-o umplu? Nu cunoșteam oamenii, nu mă interesau, n-am scris în viața mea, de altfel, un dialog. Nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cunoscuții săi năvălesc și ei, făcând cu mâna din cîte-un vers ("unde pun picioru / gigi ana doru / cristi și rodica? / nu-i, prin jur, nimica"), totuși poezia lui Sorin Gherguț este în cea mai mare parte impersonală, autogenerîndu-se prin mecanismul rimelor. 152 Ca în Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alți copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcării / cu creta verde, pixul gri". Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribilă. Percutante ca focul automat al unei puști
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
versuri pentru Laura Stoica? / / ce-ar face Mircea Cărtărescu, Jim Jarmousch / Ștefan Agopian, Jimi Hendrix, Tom Waits / Milan Kundera, T.O. Bobe, / Iaru, Răzvan Rădulescu sau chiar Dinescu / în locul meu (în situația asta)? / și-ar lovi Captain Beefheart nevasta?" Pe lângă rime - și procedeu gherguțian exclusiv -, un bizar mod de generare textuală este numerotarea cu cifre romane sau arabe și cu litere a fragmentelor în stil doctoral. Este hilar cât haos țicnit produce această falsă nevoie de ordine: "important e să iau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Teatrul Național „Radu Stanca“ din Sibiu, e o jucărea muzical nazalizată, o poveste excelent dramatizată ritmic de doi muzicieni cu miros ludic rafinat. Ada Milea și Bobo de la Fără zahăr creează chitaristic și vocal tensiune și comic de situație. Inventează rime haioase, jocuri de cuvinte năstrușnice, cântă pe mai multe voci strania dispariție a nasului umblător. Nasul e istoria unei „emigrări corporale“. Numai că organul atât de necesar revine la purtător fără să fie expulzat. Ada Milea și Bobo își pun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
groasă, groasă de tot, eu încercam ca blegul să aflu de ce, iar el mă lămurea („ca să nu te vadă nimeni cum mă pupi în fund“); în poieni ori în lungile drumuri prin păduri, recitam nenumăratele poezioare cu Artur, toate conținând rima potrivită. Cu mâna pe inimă, declar că lucrurile astea (care-i contrariază pe mulți, fiind vorba de maniere, de educație, de felul în care se poartă un bunic cu nepotul lui) erau chiar izvorul bucuriei. Pe munte, diferența de vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
invadează pieptul cu ceva roz și lipicios, de parcă imaginea lui Lulu ar curge în culori amestecate, în farduri făcute din urină de pisică, în parfum din spermă de zibelină, în flori exotice, putrede și suspecte, în ochi dați cu un rimei unsuros și scurgîndu-se ca în Dali - ar curge, m-ar năclăi tot și s-ar prelinge pe asfalt într-o baltă care aruncă un pseudopod 7 spre canal. Știi, Victor, că singurătatea mea are pe pielea ei albă un furuncul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chiloții de dantelă, cu oribilul sex străvăzîndu-se, negricios ca un păianjen-maimuță, prin ochiurile fine. Apăru un tip care, înclinîndu-se, îl invită la dans. Lulu își puse capul pe pieptul lui, îi încolăci gâtul cu mâinile, clipind din genele năclăite de rimei, și se rotiră așa un dans întreg, în mijlocul cercului. Din timp în timp, Lulu îi șoptea ceva în ureche sau, dând capul pe spate, îl privea lung în ochi pe insul drept și înalt, pus la sacou și cravată. Era
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
s-a desfășurat în 1381 răscoala țărănească din Anglia condusă de Wat Tyler: When Adam delved and Eva span, who was then the gentleman? î„Cînd Adam săpa și Eva torcea, pe-atunci boier cine-mi era?“). . Aluzie la The Rime of the Ancient Mariner, poemul lui S.T. Coleridge î1772-1834). Bătrînul marinar e blestemat și poartă atîrnat de gît, legat cu sfoară, cadavrul unui albatros pe care l-a ucis. . Citat dintr-un poem al lui Francis Thompson î1859-1907), The Kingdom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
orice muribund ce se sufocă.) Nu întru totul, așadar, din Licht, ci, mai curând, din lichten „a rări, a face rariști în desișuri de pădure“. Iată de ce-l menținem, în traducere, pe Lichtung ca atare. — Și, pentru că n-avem altă rimă, zise Carmen, îl rimăm cu Dichtung ca atare (greu traductibil și acesta în română, în care „poezie“ nu este chiar „ficțiune“). — Așa e, zise Elisav; încât primele patru versuri ale acestei compoziții ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
frumos, de bine și de adevăr. Cartea probează nu numai talentul specific al autorului, dar și un spectru de preocupări și interese de o extesie remarcabilă. În funcție de tematica aleasă, poetul apelează la modalități de exprimare deosebite, de la versuri cu rime, la trăsături caracteristice autorilor postmoderniști. Iată o strofă din poezia Mama (mea):“Surâd...mi s-a umplut ființa/ Cu chipul tău, ca o icoană,/ Dispare-n neguri suferința,/ Când mă cuprinzi în brațe, Mamă!”. Când exprimă dorul de acasă, poetul
Lansare de carte by Carmen Manea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84305_a_85630]
-
bunăoară, vidându-se de apă sau nisip în alveola superioară, n-ar mai fi întoarsă altă oară, pentru ca alveola-i inferioară să devină una superioară... O spun, dragile mele interlocutoare, nu fără scuzele-mi târzii, dar de rigoare, pentru aceste rime interioare, pe care,-n proză, le detest, ca inferioare, și le resping cu maximă vigoare. Fetele se prinseră pe dată de ghidușia lui Vasile Elisav (umorul căruia era, în rest, cam îndoielnic), nerămânându-le, în caz contrar, decât să rămână
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]