4,067 matches
-
reședință; ruralitate; sarmale; sat; satelit; sănătate; sărac; sărăcăcios; sătuc; sătul; spulber; stabilitate; sub pădure; tăcere; teren; termopane; treabă; trecut; țăranii; țigani; urît; viață; village; viteaz; vorbe/bîrfe (1); 793/227/84/143/0 sămînță: viață (38); floare (33); rod (31); roadă (27); soarelui (27); plantă (26); grîu (24); fruct (21); floarea-soarelui (19); bob (18); boabe (16); dovleac (13); început (13); pămînt (13); sîmbure (13); miez (12); roade (12); copac (11); recoltă (9); bună (8); flori (8); bostan (7); copil (7); plante
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
lipsă (11); grîu (9); mare (9); nisip (9); pustiu (9); caniculă (5); durere (5); agricultură (4); lipsă de apă (4); necaz (4); pierdere (4); tristețe (4); aspră (3); fără ploaie (3); nimic (3); pămînt uscat (3); porumb (3); praf (3); roadă (3); ars (2); crăpat (2); criză (2); frică (2); greu (2); inundație (2); lipsă (2); nenorocire (2); ploi (2); pustietate (2); rău (2); recoltă (2); roade (2); sec (2); secetă (2); tare (2); trist (2); uscăciuni (2); vin (2); abstinență
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neîncăpător; nesiguranță; nu strînge; nu știu; nuci; ordine; palma; pantalon; pantalonii; pantof; patul; fiecare pentru; persoană; pietre; pixuri; plăcere; plecare; plînge; porumbel; posesie; posesiv; presa; primește; program în care; pumni; pune; pururi; puteri; rana; rău; recolta; recoltă; recunoștință; responsabil; risipi; roadă; rufe; rupe; scăpa; semnătură; sfaturi; siguranța; siguranță; sîrguință; soartă; spînzurătoare; stoarce; străpunge; strîmt; strîngăreț; strîngător; sufocare; sufocă; sugrumare; șurubul; tainic; taur; termina; timp; toamna; trage; umeri; urît; ușă; vesela; viitor; voință; zgîrcenie (1); 796/301/94/207/0 strugure: vin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Dobrogea; dulce, fruct; dulci; dulcie; familie; fericit; floare; foame; fruct bun; fruct cu boabe; fruct dulce; fructul meu preferat; frumos; frumusețe; grădină; gust bun; haină; interesant; închis; legătură; măr; mășcat; mic; miros; nuc; ogradă; pere; plăcere; poftă; pre; prințesă; răcoritor; roadă; savoare; sămînță; săpun; sec; semințe; sete; sîmburi; străin; struguri; suculent; toamnă, vie; toarnă; trist; țară; uscat; utilaj; verde; via; viață; vie, toamnă; vii; vin, beție; vitamine; zemos (1); 817/125/46/79/0 subțire: gros (110); slab (106); ață (69
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
galben (24); tristețe (23); tîrzie (20); melancolie (16); frunză (15); primăvară (15); rece (13); vară (13); ploi (11); auriu (10); bogată (10); maro (10); culori (7); nostalgie (7); școală (7); bogăție (6); ploioasă (6); vara (6); galbenă (5); portocaliu (5); roadă (5); struguri (5); trist (5); tristă (5); depresie (4); frumoasă (4); gri (4); mare (4); septembrie (4); tîrziu (4); arămiu (3); aur (3); caldă (3); culoare (3); emoție (3); frunze uscate (3); moarte (3); natură (3); recoltă (3); roade (3
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
neconfortabil; neexistent; nefolositor, de neprețuit; nemuritor; neplăcere; neputincios; neutilizat; nobil; nouă; noutate; obicei; observa; obstacol; odinioară; ontic; oraș; original; palton; pantaloni; pînză de păianjen; poposit; preț; prețuit; prieteni; profund; promițător; prost; pustiu; putred; rebut; reciclare; relație; relicvă; respingere; retro; rochie; ros; rufos; rulat; rutină; sacou; școală; scurgere; second; sentiment; sigur; sistemul; special; stîncă; străin; șifonat; șifonier; țărănesc; tare; testament; din timp; timp; ca tine; tînăr; tovarăș; tradiții; trage; unghii; util; utile; utilizat; uzual; vag; vechime; veșnic; veteran; ca vremea; zdrențuit (1
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
internă în meridianele locale Staze de sânge și de Tan Aderențe datorate unui vid de Yin, deshidratare celulară Patologii de tip vânt cu prezența factorilor patogeni cum ar fi căldura sau umezeala Unghiile • unghii uscate și casante • unghii striate • unghii roase Vid de sânge în ficat Stagnarea Qi-ului ficatului Vid de energie a splinei, stagnarea Qi-ului ficatului, factori patogeni psihici Dinții • parodontoză • dinți cariați • creștere întârziată a dinților Vid de energie renală, factori patogeni locali Vid de energie a splinei și
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
nu de dragul expresivității, ci al exactității nostalgiei, el folosește în corespondența sa, scrisă, de altfel, în franceză, cuvinte românești. Și o face cu o plăcere evidentă. Oricum, o ficțiune, una construită din frânturi, piesa lui Vișniec identifică sigiliul unei ființe roase de obsesia timpului. În fapt, piesa aceasta se construiește chiar pe ideea timpului care se fărâmițează și care, fărâmițându-se, dă tot mai mult consistență golului lăsat de Cioran în Sibiu, pe Coasta Boacii. Piesa se sfârșește cu această replică
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai crud. În afară de dragoste și beție, ce se poate întreprinde în acest inavuabil Sud-Est? Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). De fapt, mutându-se la Paris, sincronizându-se, cum spune într-un loc, cu „decadențele acestui oraș” (15 ianuarie 1940 Ă 483), care devine, ca
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prin care soarbe seva vitală. Prin urmare, aici, la Paris, viciul scepticismului proliferează strălucitor: „Nu vreau să spun că am rezolvat ceva pe aici, dar scepticismul cere un cadru parfumat și frivol pe care l-am găsit, pe când a fi ros de îndoieli în spațiul valah e de-o tristețe fără soluție” (2decembrie 1946 Ă 484). Altfel zis, cadrul parfumat și frivol oferă pentru un sceptic soluția exhibării de sine, a contemplării în decadență. Parisul nu doar consacră, ci și vindecă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
11, J.M. îmi spune că trebuie să plece, că probabil sunt obosit, că sunt palid. Eu totuși mi-am ascuns mâhnirea cât am putut mai bine, și cred că am fost vesel tot timpul. Se vede însă că ceva mă rodea în ascuns și străbătea pe chip” (II, 125). Acum mărturisește Cioran c-a moștenit de la mama sa totul Ă bolile, melancolia, contradicțiile. Nu și umorul? Nu și scepticismul? Evident, umorul nu e o trăsătură dominantă, vizibilă, excesivă. Dar contradicția dintre
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și străbătea pe chip” (II, 125). Acum mărturisește Cioran c-a moștenit de la mama sa totul Ă bolile, melancolia, contradicțiile. Nu și umorul? Nu și scepticismul? Evident, umorul nu e o trăsătură dominantă, vizibilă, excesivă. Dar contradicția dintre ceva ce roade în ascuns și masca veseliei ține, până la un punct, chiar de morfologia umorului. A fi altul proiectează identitatea sub semnul precarității, dar al unei precarități care salvează. În fond, o știm, după momentul vitalist al tinereții, Cioran trăiește cu sentimentul
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pur și simplu pentru că el însuși este, înainte de orice altceva, trup. Pentru că ființa i se reduce la trup. Că uneori se consideră mai degrabă apropiat misticilor? Nu ne va interesa aici faptul că la un moment dat Cioran se declară „ros de concupiscență”, nici că invocă „ispitele”, „chinurile simțurilor” (I, 38). Nu aceste date care l-ar apropia, crede el, de mistici ne preocupă. De altfel, există prea puține date în acest sens. Să le fi mascat Cioran atât de bine
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
însă, ca într-o oglindă. Iată: „Orice om vrea să fie altul decât este. În tinerețe, am visat acțiune; apoi, filozofie. Am luat delirul drept faptă și disperarea drept gândire. La ce oare sunt bun? Să privesc și să-mi rod unghiile, să aștept explozia orelor” (I, 82). Prin urmare, marea provocare este pentru Cioran să știe cine este. Adesea e convins că sinele său fusese unul viguros, care a suportat, din cine știe ce motive, o cădere. Astfel, își deplânge declinul, pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să urli? Te-ai făcut că nu știi nimic atunci cînd erau arestați oameni pentru că ascultau Europa liberă, sau că spun bancuri politice? sau pentru că făcuseră crima de a avea o palmă de pămînt mai mult, sau pentru că și-au ros fundu' pantalonilor pe băncile școlilor, și coatele, și genunchii, și sufletul ca să facă ceva din viața lor. fără să știe că vor deveni "împuțiți de intelectuali, burghezi înrăiți, reacționari, bandiți și dușmani ai poporului"? Aud? Gh. P. unu: Și ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe, / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi, ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; 94 Casa, ca meta-imagine, pune în relație imaginea primară (curtea, poarta, hotar) cu imaginea mitică (colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de aprilie e și el vânt tânăr, vânt de mugur. El este ca să împăneze codrul, pomătul. El curăță totul. În aprilie te simți, așa de ușor și de sănătos, parcă ai zbura! Vântul de mai, de iunie, e vânt de roadă, vânt de poame. Vântul de iulie, de august, e vânt mai bătrân, de strâns. Vânturile de septembrie, octombrie, sunt vânturi bogate. Vânturile din postul Crăciunului și din Câșlegi, dacă nu vor avea tărie, atunci își fac pe urmă a lor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
frumos l-a-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Verde, verde și-nflorit / Și cu flori acoperit."417 Reîntoarcerea la semnificațiile primordiale ale pământului-arhetip se realizează prin intermediul fiecărui rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el și când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el și când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul."418 III. FOCUL
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul."418 III. FOCUL Pe plan macrocosmic, focul apare ca element al extincției, dar și al purificării care pecetluiește destinul creației, înlesnind apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel îl amână, că niciodată nu mai isprăvește de ros. De aceea nu se scufundă pământul."418 III. FOCUL Pe plan macrocosmic, focul apare ca element al extincției, dar și al purificării care pecetluiește destinul creației, înlesnind apariția unei noi lumi, primenită de forța primordială a flăcării. Pe plan microcosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pe aici c-a mai umblat, / Și primblându-se-n primblare / A văzut o mândră floare / În aceste curți mărețe. / O floare mândră de rai, / Care-a-nflori-nflorea / Și din zi în zi ce mergea / Tot mai mândră se făcea, / Dar de rodit nu rodea. / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea, / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; Pân-la curtea-mpărătească, / Acolo să răsădească, / Ca mai mândru să-nflorească / Și de rodit să rodească."140 sau " Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
semănat: / Grâu de vară, / Să răsară / Până-n sară, / Până mâine, / Să fie pâine! / Mai mânați măi, / Hăi, hăi! / La luna, / La săptămâna, / Troian și-a umplut / Cu aur mâna / Și s-a dus să vadă / De i-a dat Dumnezeu roadă. Grâul era-n spic cât vrabia / Și în pai cât trestia..."63 Scenariul trăirilor zilnice este însoțit de semnificațiile zilelor săptămânii care măsoară și cântărește viața omului: "Cucuruz, pănușă verde, / Dorul mândrii nu mă crede, / Că nu se merge la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de foc, avea coapse de foc, subțiri". Fuga din fața civilizației ne trimite mai degrabă la expresioniștii germani, pentru că un râs-plâns cuprinde universul, un timp fără timp, un oraș letargic, căzut în somn, se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori. Este un volum luminos, cu un aer de puritate, în care plutesc petalele roz ca niște pleoape roase de iluzii, în care nuferii sunt ai lacrimii, suferința luminoasă, melancolia binecuvântată; până și moartea este o bucurie, în contextul orașului sufocat de civilizație în care lucrurile devin organice și mor. Poetul rămâne în ipostaza copilului cu aripi roșii de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]