17,843 matches
-
faguri de stele; Alunecă idei ca blândele vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
bucătărie pentru a nu ne încurca în treburile gospodărești. Acum Norica sau Nori cum o mai alint eu, se pregătește să dea viață celei de a cincia generație de pui. Când era de câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matiz- ului meu. Cum vara plec dimineața foarte devreme din parcare spre mare la pescuit, pe la ora trei și jumătate, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
de câteva luni, se obișnuise să doarmă pe roata din față a Matiz- ului meu. Cum vara plec dimineața foarte devreme din parcare spre mare la pescuit, pe la ora trei și jumătate, nu știam că pisicul doarme la răcoare pe roata din față. La întoarcere am găsit pisica cu blana jupuită pe spate și un picior din față fracturat. Fugi cu ea imediat la medicul veterinar care după un consult general, mi-a spus că de fapt nu este piciorul rupt
NORICA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367115_a_368444]
-
Copii mai vin uneori să vadă În sat câte-o bătrână rudă. Umbrele bunicilor privesc peste gard Cum trec nepoții în iureș pe cale, În zborul lor clipele ard Etapele în graba de a ajunge la vale. Timpul ascultă cum scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367159_a_368488]
-
ce vor, Demult de predicatul lor nu-mi pasă, M-au pironit părinții mei cu dor Pe crucea limbii din strămoși rămasă... De port sub tâmple numele de Moț Din Munții Apuseni eu n-o să plec- Acolo, printre fluiere și roți Și azi Copilăria mi-o petrec... Invidia ca viermele îi roade, Mi s-a spus că sunt provincial, Simt acum un Duh care mă arde- Scumpul meu, dumnezeiesc Ardeal! Din volumul în curs...Nu știu dacă sunt... Referință Bibliografică: Provincial
PROVINCIAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367182_a_368511]
-
ea o decizie radicală, determinată de pocăința autentică și de dispoziția de a se lăsa modelată în armonie cu cerințele lui Dumnezeu. „ Și-atunci am zis Olarului/ Că-mi pare rău de fapta mea/ Și c-am să stau pe roata Lui./ Iar El a continuat milos/ Să plămădească vas dorit,/ Să moaie lutul găunos./ Și de atunci la vasul meu/ Tot a lucrat cu al Său har.” „Poezia e o parte din mine” În creația sa de căpătâi, „Republica”, Platon
VERSURI DE CRISTINA FRANCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 152 din 01 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367201_a_368530]
-
viața. Spre deosebire de ei, Emanuel se transformă într-un om care reușește să își depășească condiția. Se apucă de afaceri și câștigă. Uită de Dumnezeu, dar învață la școala vieții. Împrumută bani și intră în afaceri. Totul îi merge ca pe roate. Nu știe ce înseamnă eșecul, neșansa, lipsa. Se folosește de cunoscuți, de femeia pe care o iubește, de oricine și de orice. Cu alte cuvinte, deprinde puterea de a călca peste cadavre. „În acești ultimi doi ani se ridicase financiar
UN ROMAN CONFESIUNE DESPRE VINOVATIE SI IERTARE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367221_a_368550]
-
Să fim mândri de istoria României, de tatăl și de mama mea și de rădăcinile pe care le-au insuflat în mine și rând pe rând în oamenii din jurul lor. Sunt mândră pentru că România nu a fost întotdeauna a cincea roată de la căruță, chiar dacă cum așa pare. Mișcarea aceasta de rezistență nu poate clinti munții decât prin optimism, prin mesaje pozitive și prin atenție acordată doar lucrurilor care merită. Am fost crescută de mică să-mi iubesc țara, să-i apreciez
UMBRITĂ DE VEACURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367265_a_368594]
-
grea că apa morții, în care și bătaia înăbușita a inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În așteptare legănata, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
apa morții, în care și bătaia înăbușita a inimii era un bubuit. Și apoi toți, dintr-o dată! La dreapta că un val, ca o legănare, toți. Mâinile sus încleștate în umerii celor de alături. Un cerc că o roată. O roată cumplită. La stânga. Dreptul în aer. În așteptare legănata, o clipă, în aer bănuind o primejdie. Și apoi, brusc, se schimbau. Stângul sus, o așteptare legănata. Unduirea trecea că un frison prin umeri, se transmitea curent viu, de la un om la
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
al abuzurilor. Liniștea de până atunci este tulburata, casa, până acum un loc mirific, se transformă într-un spațiu nefast. Bunicul este arestat, pentru a nu mai reveni niciodată. "Vin românii, vin ai noștri!" Și totuși, un an mai tarziu, roată se întoarce, iar istoria, capricioasa, pare să țină de data aceasta, cu românii. „În data de 22 iunie 1941 Hitler atacă Rusia, alături de trupele germane, armata română a trecut Prutul la ordinul Mareșalului Antonescu. Basarabia și Bucovina de Nord au
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul în rafale încearcă îndemânarea lui Darrell, viitorul nostru ginere, mai ales la traversarea podului, coloana sutelor de mașini aliniază din mers accesul oarecum poticnit însoțit deseori de scrâșnetul roților, nevoite să asculte comenzile de frânare pentru a evita ciocnirile și tamponările nedorite. Impactul vizual este magnific, deconcertant îndrăznesc să spun, neputința de a privi aproape o “agresiune” la adresa frumosului care ți se oferă atât de generos, minunățiile cu care
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
a născut scriitorul, mobilată după modelul caselor tradiționale din Pârscov, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu preșuri pe jos, pat de lemn cu saltea de paie, scoarță cu motive geometrice pe perete, dulapuri și polițe cu vase de ceramică, roată de tors, ștergare cusute în culori vii, unul din ele aflat deasupra ușii de la intrare și având deasupra o icoană în semn de binecuvântare a celor ce trec pragul camerei și de protejare a acestui minispațiu fundamental pentru viața familiei
CASA MEMORIALĂ „VASILE VOICULESCU”, LĂCAŞ DE CULTURĂ ŞI OSPITALITATE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368612_a_369941]
-
dădea din daltă stanelor brute cărate din carieră? M-am ridicat „copăcel” Și tata mă lua cu el, Mergeam cu tata Ilie Sus în deal la chetrărie, Să aleagă chiatră bună Pentru colaci de fântână. Și cioplea, dragul meu tată Roți de mori și cruci de chiatră Și-atunci când cioplea, cânta Tot cânta și fluiera... Cântecul îi dădea energie și spor, ori îi ținea de urât, ori credea că piatra îl ascultă și se schimbă supusă sub vrajă în formele lucrurilor
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
în: Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017 Toate Articolele Autorului PATRUZECI DE SFINȚI Cînd îs patruzeci de Sfinți, pe la sate-n zori de zi Nanele cu basma neagră, zău, încep a zdrăngăni* Din lanțuri și din cîrceie*, întorcîndu-se tot roată Înconjoară, șură, casă, cu jar aprins pe lopată. Strîng gunoaie, greablă frunză, să ardă cu vîvătaie Să piară năcazul iute și răul în bobotaie*. Cheamă binele-n ocoale* că îi Postul Paștilor Bombănind cuvinte-n grabă pe-nțelesul babelor. Peste
PATRUZECI DE SFINȚI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368784_a_370113]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > APUSUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu APUSUL Odată cu Pământul și timpul se-nvârtește pe roata de olar, mărindu-și pântecul ca un ghem până plesnește. Clar ! Măsura asta a avut-o ața ! Tu nu auzi când cei din jurul tău, și cei mai mulți; se-mpacă cu gândul: Asta i-a fost viața ! La început ne bucuram de
APUSUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363640_a_364969]
-
șalele, am răcit pe la grajduri! Și-am visat și-un vis... -Mai dă-le-ncolo de vise! Tudor se sculă, se îmbrăcă și ieși afară. Soarele mija spre răsărit peste buza dealului, încercând să urce pe cer ca o uriașă roată încinsă . De undeva din marginea satului se-auze un lătrat de câine. -Boiarule, se-auzi o voce din pivniță, ia dă-te-n coa! De-abia acum își aduse el aminte că-n pivniță erau țiganii. -Ce-aveți, mă, ați terminat treaba
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
învârtește cu el, oamenii erau parcă niște paiațe, peste tot nu-l vedea decât pe Polizache. Într-un târziu, când soarele se lăsase pe după dealurile dinspre Salcia, Duran încălecă pe cal și plecă spre casă. Ieșise luna, o lună cât roata căruței, din ea parcă se scurgea pe pământ o miere galbenă prin ceața nopții și stelele, licurici sălbatici, parcă urcau și coborau odată cu el dealurile. Pe la miezul nopții, aproape de Dobrotești, opri calul, îl legă de un stejar bătrân, și se
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
cosmogonie guvernată de Aleph, o conștientizare a sacrului raport parte - întreg / Întreg - Parte, și, la celălalt pol, poezia-descântec de scoatere a fluidului-de- idei din urechi, setea de a plonja în real a copilului universal («I / ... / Numai greutatea-i grea / numai roata se-nvârtea / în ieri și-n alaltăieri... / Suflete, mai bine pieri. // Vreau să te-aud, să te adulmec, să te gust, / o, lucrul veșnic / sculptat de mine numai bust / și în cuvinte. // Dar nu pot nu e spart timpanul / prin
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
Autorului S-au așezat pe chipu-mi negre umbre, zorite-n răsărituri fără soare, sugând nectarul vieții mele sumbre, eu m-am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
zorite-n răsărituri fără soare, sugând nectarul vieții mele sumbre, eu m-am pălit sub ele ca o floare! Strigat-au anii roși de câte-o piatră, să îi dezleg din roata înrobirii, dar lacrima și-a prins căderea-n roată, tocind sub suflet strigătul iubirii! Un vânt și-a așezat fioru-n teacă, sub mâinile-mi ce-a strâns doar depărtarea, la pieptu-mi ghemul lunii mi se-apleacă, simțind pământul îngropându-mi zarea! Referință Bibliografică: PREMONIȚIE / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN
PREMONIȚIE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363729_a_365058]
-
la torsul cânepii. Caierele de cânepă, prinse de cozile furcilor cu sfoară, se transformau în fire lungi, nesfârșie, pe fusuri ce se roteau ca niște titirezi între degetele torcătoarelor. Credeam că erau fermecate. Privirea îmi era atrasă de ele ca și când roțile lor ar fi fost magneți vrăjiți, cu puteri magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud pe Maria, ceva mai în vârstă ca mine
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
și alinarea nu întârzie să apară. Mă întorc spre tunelul din cochilia melcului în care în visele de târâre mă întrupez pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude trenul vieții, în clocotul roților pe șinele din metalul modelat de umbre. Mă ajunge roata gândului și cobor cochilia în care mă retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
din cochilia melcului în care în visele de târâre mă întrupez pentru a-i învăța tainele supraviețuirii. Râd și plâng acolo până când, în spatele spiralelor se aude trenul vieții, în clocotul roților pe șinele din metalul modelat de umbre. Mă ajunge roata gândului și cobor cochilia în care mă retrag. Strâng cornițele translucide, pentru a nu mai simți atingerea geometriei aerului plin de vicii, de patimi, de dorințe nicicând saturate de pământul pe care îmi continui mersul mai târziu, când printr-un
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
de o suliță, usucă orice urmă de umezeală, iar boabele de grâu, costelive și fără de miez, încep să părăsească aristele[1] Spicului scuturându-se, pierzându-se astfel și bruma ce mai scăpase de la secetă. Liniștea nopții este spartă de păcănitul roților ce se hurducăiau pe drumul gloduros și de tropotul copitelor celor doi cai. Deja luna a început să coboare spre asfințit. Se apropiau zorile. În lanurile pe lângă care căruța se zdruncina în trapul cailor, se auzeau greierii țârâind. Victor fluiera
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]