3,927 matches
-
alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat pe cale cultă, fiindcă acesta a asigurat în mod deosebit o creștere a coeficientului de apropiere dintre limbile romanice, a căror afinitate și deschidere una față de alta erau asigurate prin originea comună. Astfel, datorită culturii înfloritoare în limba provensală, franceza a fost intens influențată, în secolele al XII-lea și al XIII-lea, de această limbă, din care a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
urmare a stăpînirii unor teritorii europene, a prestigiului feudalității franceze și a unei culturi înfloritoare s-au creat premisele răspîndirii multor cuvinte din franceză în spațiul european și ca asemenea cuvinte să fie adoptate de alte limbi, îndeosebi de cele romanice. De altfel, în secolul al XVIII-lea, franceza era vorbită în toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îndeosebi de cele romanice. De altfel, în secolul al XVIII-lea, franceza era vorbită în toate mediile aristocratice europene, influențînd astfel limbile literare naționale și, prin ele, în multe cazuri vorbirea cotidiană. Influența franceză s-a exercitat asupra tuturor limbilor romanice, mai întîi asupra celor învecinate (provensala, italiana, spaniola și portugheza) și mai tîrziu asupra românei. Italiana a cunoscut de-a lungul întregii ei evoluții un aflux de elemente franceze în domenii dintre cele mai variate: avventura, canceliere, cavaliere, dama, fabla
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
dintre cele mai semnificative pentru viața modernă: abandonar, blusa, borne, chique "elegant, șic", chanceler "cancelar", envelope, instalar, jardim, vitrina etc. Limba română a primit primele cuvinte din franceză abia în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, dar această limbă romanică a devenit principala sursă a împrumuturilor spre jumătatea secolului al XIX-lea, avînd pînă astăzi un statut privilegiat din acest punct de vedere. De aceea, numărul neologismelor de origine franceză din româna literară este imens și vizează toate domeniile culturii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unele cazuri datorită supremației maritime în bazinul mediteranean, schimburilor comerciale, unor ordine călugărești și, mai ales, prestigiului cultural al Italiei obținut în Renaștere. De fapt, după franceză, italiana este idiomul care a exercitat o influență intensă asupra tuturor celorlalte limbi romanice și a altor limbi europene, furnizînd cuvinte integrabile în diferite compartimente ale limbilor literare, în mod deosebit în cel al artelor. Limba franceză a fost în mod deosebit influențată de italiană, începînd din secolul al XIV-lea și pînă în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
franceză: balcón, banca, charlatan, fachada, medal-la, soneto etc. În portugheză, există, de asemenea, numeroase împrumuturi italiene: adágio, alteza, amainar "a strînge vele-le; a (se) liniști", cantata, escopeta "flintă", infanteria, libreto, pastel, soneto, tenor. Cronologic, italiana a fost primul idiom romanic care a influențat limba română, încă de la începutul secolului al XVIII-lea, prin cronicarii munteni, pentru ca, spre sfîrșitul acestui secol, să devină sursă de împrumuturi pentru învățații din toate provinciile românești. În veacul al XIX-lea influența italiană este însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheza a resimțit cea mai însemnată înrîurire spaniolă, limba română se află într-o situație opusă, fiindcă a receptat puține elemente în mod direct, cele mai multe preluîndu-le din franceză, deși își au originea în spațiul spaniol. Limba portugheză a influențat limbile romanice occidentale, în vreme ce româna nu a primit direct nimic din acest idiom. Înrîurirea ei a fost favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheză a influențat limbile romanice occidentale, în vreme ce româna nu a primit direct nimic din acest idiom. Înrîurirea ei a fost favorizată de relațiile politice și economice cu alte țări, precum și de importanța culturii portugheze. Elemente din cea mai vestică limbă romanică se întîlnesc în primul rînd în spaniolă: arisco "ursuz, arțăgos", caramelo, chopo "plop", chubasco "aversă; belea", fado, marmelada, morriña "melancolie, nostalgie" etc. Franceza a împrumutat din portugheză cuvinte precum: autodafé, baro-que, bayadère, caravelle, fétiche, marmelade, zèbre și alte numeroase denumiri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
zèbre și alte numeroase denumiri pentru realități exotice (din America, din Extremul Orient sau din Africa). În italiană, elementele cu originea în portugheză sînt de același tip: autodafé, baiadera, caravella, marmelatta etc. Desigur, influențele reciproce sau univoce exercitate de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele conferite de originea comună. Pe de altă parte, prin manifestarea unei intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de limbile romanice unele asupra altora contribuie la întărirea apropierii dintre ele, alături de influența latină pe care au cunoscut-o la nivelul adstratului, întregind concordanțele conferite de originea comună. Pe de altă parte, prin manifestarea unei intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra limbilor europene din alte familii, romanitatea contribuie la desăvîrșirea unui proces de comunicare internațională fundamentat statornic de limba latină. Comunicarea interromanică Se poate ușor constata că, în spațiul în care se vorbesc limbile romanice, pe întreg teritoriul sau
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
intense înrîuriri a limbilor romanice occidentale asupra limbilor europene din alte familii, romanitatea contribuie la desăvîrșirea unui proces de comunicare internațională fundamentat statornic de limba latină. Comunicarea interromanică Se poate ușor constata că, în spațiul în care se vorbesc limbile romanice, pe întreg teritoriul sau numai în anumite zone ale lui, există posibilități de comunicare interromanică, adică de apropieri lingvistice între vorbitorii de limbi diferite, deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
comunicare interromanică, adică de apropieri lingvistice între vorbitorii de limbi diferite, deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată a celui internațional la vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care își au originea în aceeași limbă-bază, precum limbile germanice, limbile celtice, limbile slave, limbile baltice etc. și care au o
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată a celui internațional la vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care își au originea în aceeași limbă-bază, precum limbile germanice, limbile celtice, limbile slave, limbile baltice etc. și care au o coeziune de grup prin elementele moștenite în comun. În cazul fiecărui
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
relevanța fenomenului sub anumite aspecte, factorii care îl accentuează sau îl slăbesc ori gradul de intensitate cu care se manifestă în diferite zone ale grupului de limbi avute în vedere. Deși au afinități multiple din punct de vedere genetic, limbile romanice nu cunosc în toate compartimentele lor în aceeași măsură evidența înrudirii lor, încît elementul cel mai vizibil este lexicul, prin acea parte a lui care nu există în limbile neromanice. Considerat sub aspectul lui material și cantitativ, lexicul oricărei limbi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar fi între vorbitorii de română și cei de catalană, de exemplu) această trăsătură nu lipsește. Aceasta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar fi între vorbitorii de română și cei de catalană, de exemplu) această trăsătură nu lipsește. Aceasta se datorează faptului că există elemente lexicale interromanice, al căror statut se poate compara cu cel al cuvintelor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cuvintelor internaționale. Astfel, cuvinte internaționale precum: bibliotecă, cultură, telefon, telegraf, universitate pot fi înțelese în aproape toate colțurile lumii, iar cuvinte precum: bine, floare, om, parte, verde etc. pot fi înțelese în aproape toate locurile în care se vorbesc limbile romanice. Asemenea constatări se bazează pe anumite identități din punct de vedere semantic și pe anumite asemănări din punct de vedere formal care privesc atît componentele (fone-mele) ce alcătuiesc forma cuvintelor, cît și modul lor de structurare. Pentru a releva fundamentele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
corespondentelor lui din diferite limbi, dar aceste trăsături, sînt mai puțin numeroase decît în interiorul aceleiași limbi și, în consecință, mai generale. De aceea, gradul de abstractizare în cazul structurii cuvîntului interro-manic este mai înalt decît la nivelul unei singure limbi romanice, aici el realizînd o variantă din punctul de vedere al posibilității de comunicare interlingvistică. Din perspectiva comunicării într-o limbă însă, cuvîntul este o unitate constitutivă a limbii respective și, ca atare, existența aceluiași cuvînt în două sau mai multe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
portugheză și catalană devenind [f][l][o][r]. În mod asemănător, tipul sonor [om] reprezintă trăsăturile ce redau semnificația "om" în limbile română (om), italiană (uomo), franceză (homme), spaniolă (hombre), portugheză (homem) și catalană (home). Explicația acestor fenomene de unitate romanică are două surse de bază: 1) continuarea directă a cuvintelor latinești, prin moștenirea lor la nivel popular (așa cum rezultă din situațiile în legătură cu denumirile pentru "floare" și "om") și 2) pătrunderea pe cale cultă a împrumuturilor latinești la nivelul limbilor literare romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanică are două surse de bază: 1) continuarea directă a cuvintelor latinești, prin moștenirea lor la nivel popular (așa cum rezultă din situațiile în legătură cu denumirile pentru "floare" și "om") și 2) pătrunderea pe cale cultă a împrumuturilor latinești la nivelul limbilor literare romanice (aici apropierile sînt de obicei și mai mari, fiindcă împrumuturile nu au cunoscut modificările de formă și de conținut care caracterizează trecerea de la latină la limbile romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate de la o limbă romanică la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
om") și 2) pătrunderea pe cale cultă a împrumuturilor latinești la nivelul limbilor literare romanice (aici apropierile sînt de obicei și mai mari, fiindcă împrumuturile nu au cunoscut modificările de formă și de conținut care caracterizează trecerea de la latină la limbile romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate de la o limbă romanică la alta care pro-duc același efect al comunicării interromanice. S-a stabilit că există 39 de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
literare romanice (aici apropierile sînt de obicei și mai mari, fiindcă împrumuturile nu au cunoscut modificările de formă și de conținut care caracterizează trecerea de la latină la limbile romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate de la o limbă romanică la alta care pro-duc același efect al comunicării interromanice. S-a stabilit că există 39 de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice, 147 de cuvinte care se găsesc în cel puțin nouă limbi romanice
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanice). Pe lîngă acestea, există și numeroase împrumuturi preluate de la o limbă romanică la alta care pro-duc același efect al comunicării interromanice. S-a stabilit că există 39 de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice, 147 de cuvinte care se găsesc în cel puțin nouă limbi romanice, la care se adaugă 260 care se folosesc în cel puțin cinci limbi. Numărul împrumuturilor panromanice luate din latina savantă (direct sau indirect) este și el foarte mare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
romanică la alta care pro-duc același efect al comunicării interromanice. S-a stabilit că există 39 de cuvinte panromanice absolute, cuvinte cu frecvență mare existente în toate limbile romanice, 147 de cuvinte care se găsesc în cel puțin nouă limbi romanice, la care se adaugă 260 care se folosesc în cel puțin cinci limbi. Numărul împrumuturilor panromanice luate din latina savantă (direct sau indirect) este și el foarte mare, reprezentînd fondul de bază al modernității limbilor literare neolatine 85. Receptarea împrumuturilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
din latina savantă (direct sau indirect) este și el foarte mare, reprezentînd fondul de bază al modernității limbilor literare neolatine 85. Receptarea împrumuturilor pe cale cultă din latină reflectă, pe de o parte, afinitatea cu latina, care ușurează, în cazul limbilor romanice, integrarea lor, iar, pe de altă parte, o deosebire structurală față de latină, manifestată prin reticența limbilor romanice în a realiza cuvinte motivate folosind mijloacele proprii, așa cum a procedat latina prin realizarea calcurilor, căci, în vreme ce latina a preferat să realizeze multe
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]