17,708 matches
-
păr de pe trupul bietului cioban proroc. A treia zi, dorind împăratul să mai vadă pe proroc, spre surprinderea tuturor, ciobanul dispăruse, iar în locul său s-a găsit numai hlamida cu care fusese îmbrăcat. Sfântul s-a ridicat la cer! se rosti Primul Ministru, care avusese grijă să dea sfaturi tainice pe unde să iasă ciobanul. A ieșit împăratul înaintea poporului și i-a povestit întâmplarea, apoi fiecare ins a luat câte o bucățică din hlamida ciobanului sfânt, spre a o păstra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de pe salteaua mea de paie plimbându-se În lung și-n lat prin odaia lui, neputând dormi. Uneori Îl auzeam fredonând Încetișor cânticele populare Întretăiate de accese de durere, versuri de Lope, o sudalmă sau un comentariu pentru sine Însuși rostite tare, cu un ton pe jumate resemnat, pe jumate parcă amuzat de situație. Treaba asta Îi stătea În fire: Își Înfrunta necazurile și nenorocirile ca pe un fel de glume inevitabile la care un bătrân cunoscut și plin de intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cum nu poate fi decât Răul Întrupat Într-o fetiță bălaie de unsprezece sau doisprezece ani. Dar să povestim totul cu șart și la locul lui. Mă numesc Íñigo. Și numele meu a fost primul lucru pe care l-a rostit căpitanul Alatriste În dimineața când a fost eliberat din vechea temniță municipală, unde petrecuse trei săptămâni pe spezele regelui pentru neplata dărilor. Chestia cu spezele e așa, un fel de-a zice, pentru că atât În această Închisoare, cât și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lor, Înconjurați de oamenii contelui, Înarmați și ei până În dinți. Afară așteptau alți servitori cu facle și halebarde, și nu lipsea decât o darabană pentru ca totul să semene cu rondul nocturn al unor soldați În preajma unei Înfruntări decisive. Iată omul, rosti Guadalmedina, ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În pofida costumului de călătorie, Îl trădau de la o leghe pe tânărul de familie foarte bună. Căpitanul Întrezări un zâmbet ușor pe sub mustăcioara-i blondă, Încă mătăsoasă. Se pregătea să-și Încline Încă o dată capul și să se retragă, când tânărul rosti niște cuvinte În limba lui care Îl făcură pe celălalt englez să se Întoarcă mirat. Cu coada ochiului, Alatriste Îl văzu zâmbind pe Guadalmedina, care În afară de franceză și latină vorbea și limba ereticilor. — Prietenul meu spune că vă datorează viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Sevilla. — Strașnic este El Arenal! — Totdeauna a fost așa. Nu-i, după părerea mea, loc În lume să-i fie egal. Până și acum mă ia cu fiori amintindu-mi de versurile acelea, primele pe care le-am auzit vreodată rostite de pe scena unui corral de comedii; cu atât mai mult cu cât actrița care o Întruchipa pe doña Laura, prea-frumoasa María de Castro, avea să ocupe un anumit loc În viața căpitanului Alatriste și Într-a mea. Însă În ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Chiar atunci se sfârși actul al doilea, În ropote de aplauze, pe când provocatorii Își Întețeau atacurile deocamdată verbale Împotriva căpitanului. Mulțimea Începea să-i sprijine fățiș: răsunară vorbe grele la adresa lui, spiritele se Încinseră. În sfârșit, prin vacarmul de vociferări, cineva rosti cuvântul nemernic. Atunci Diego Alatriste suspină foarte adânc În sineși. Nu mai exista cale de Întoarcere. Așa că, resemnat, duse mâna la spadă și scoase oțelul din teacă. Cel puțin, Își spuse În treacăt trăgând spada, doi-trei din feciorii ăștia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să fi fost acolo și care să mă mustre, căci locul nu există. De aceea lăsațimă să o spun clar, Locul pe care îl descriu se află în mine.) Aici îmi încep povestirea despre Biblia lui Gustave Doré. O voi rosti într-un dictafon marca Sony MZN 710. Când va deveni carte, ea va fi împodobită cu ornamente și miniaturi minunate. Sper că această carte va fi gata la timp pentru marea sărbătorire a lui Doré, spre eliberarea mea și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
niciodată, poate că pentru el toate acestea erau un fel de eliberare. Când tata venea seara acasă, eu îl întrebam întotdeauna unde fusese. De fapt nu voiam să știu pe unde umblase prin ținut. Eu voiam doar să-l aud rostind cuvintele acelea minunate. Sikseleberg. Raggsjöheden. Vajsjön. Avabäcken. Åmträsk. Inreliden. Lillåberg. Lyckan. Klåvamyren. Rusksele. Världsalltet. Doar un inginer silvic poate rosti cuvintele în felul acesta. Sunt convins că ele nu pot fi scrise sau tipărite mai clar și mai incontestabil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
întotdeauna unde fusese. De fapt nu voiam să știu pe unde umblase prin ținut. Eu voiam doar să-l aud rostind cuvintele acelea minunate. Sikseleberg. Raggsjöheden. Vajsjön. Avabäcken. Åmträsk. Inreliden. Lillåberg. Lyckan. Klåvamyren. Rusksele. Världsalltet. Doar un inginer silvic poate rosti cuvintele în felul acesta. Sunt convins că ele nu pot fi scrise sau tipărite mai clar și mai incontestabil. Și cred că pot spune că iubeam domeniul - și eu, și tata. Toată viața mea am continuat să-l iubesc. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
al vieții mele. Poate că micile mele greutăți legate de scris și citit mi-au influențat percepțiile și discernământul. Dar, în același timp, de câte nu m-au cruțat! Fără a mai spune că eu, la urma urmei, pot să rostesc literele! într-o seară târziu stăteam singur în micul apartament de pe Högbergsgatan, în fața bisericii Sfânta Katarina. Pe ea o chemase partidul la o întrunire. Ea păstra într-o vitrină mică de sub rafturile cu cărți câteva sticle de care nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din Lillåberg, acolo se află și o carte pe care tu, micuțule Manfred, o vei avea după mine. Și i-am pus în mână o monedă mare, strălucitoare. în vreme ce mă străduiesc să termin cât pot mai bine această carte, în vreme ce rostesc cuvânt după cuvânt, mă gândesc adesea la moarte. Ea este ceva supărător și de cele mai multe ori definitiv. Robia morții este cea mai mare povară a creației. între mine și moarte stă de fapt numai dictafonul Sony MZN, care, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Sony MZN, care, cu o răbdare de nedescris, înmagazinează tot ce spun. Dacă apăs de două ori pe clapeta din dreapta, atunci revine la ceea ce am spus mai devreme și-mi dovedește că am spus-o cu adevărat. Ceea ce s-a rostit în treacăt rămâne pentru întotdeauna. în aceste momente mă gândesc adesea la Erwin Strittmatter - nu neapărat la demnitatea simplă cu care se ținea pe spinarea calului și la capacitatea de a manevra dictafonul, ci aud în adâncul meu regulile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la o nouă carte? Voi studia doar ediția originală, spun eu. Pentru mine însumi. Ediția de lux, în legătură de marochin. Și mi-a mai rămas încheierea propriu-zisă. Apoi i-am spus acele lucruri pe care apoi aveam să le rostesc în dictafon, cuvânt cu cuvânt, și Manfred a ascultat cu ochii larg deschiși. Buzele i se mișcau necontenit, ca și cum și el, la rândul lui, rezuma totul în articole potrivite. Lucram la uzina de termoficare din Uppsala, am spus eu. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la ce-i serveau, fiindcă nu privea niciodată prin ei, ci pe deasupra lor, cu un calm provocator, care-i scotea întotdeauna din fire pe toți preopinenții mai slabi de înger. Instalat în spațiul mediatic, emitea judecăți categorice, făcea dezvăluiri năucitoare, rostea propoziții memorabile într-un limbaj păsăresc și concura cu oracolul din Dămăroaia, lansându-se temerar în predicții politice pe termen scurt, mediu și lung, când cu o mutră sictirisită la culme, când solemn ca un stâlp de catedrală. Combătea iscusit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
vrut să mă vezi, dar dacă tu ai dorit atât de mult să vii încoace, a trebuit să accept, ce era să fac!... Un lucru îți cer însă: nu vreau compătimire din partea ta și de la nimeni. Nu vreau să plec, rosti Arm cu căldură și blândețe în glas, și nu ca să te compătimesc am venit aici. Vreau să-mi vorbești despre problemele tale, ca să văd cu ce te pot eu ajuta. Nu te superi că vreau să te ajut, nu? Atins
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu știu, sincer îți spun... Atunci Arm făcu un gest neașteptat. Se ridică de pe scaunul pe care ședea și, aplecându-se, îl cuprinse pe Bart cu brațele, își lipi fruntea de obrazul lui și rămase câteva clipe așa, fără să rostească nici un cuvânt, ca o soră mai mare care își alină fratele mai mic aflat în suferință. După care se așeză la loc, sorbi din ceașca de cafea, și privindu-l în ochi, îi ceru să-i istorisească și ei, amănunțit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe această femeie care ținea cu tot dinadinsul să îl clintească din convingeri pe care el unul le considera definitive și de nezdruncinat. Ce putea ea să știe despre necazurile lui, chiar dacă era ceva mai în vârstă decât el? Medicina, rosti omul cu convingere, nu mai are cum să-i vină în ajutor unuia ca mine. Nu mă poate împiedica să ajung un paralitic și un neputincios. Medicina s-a pronunțat, nu mai are nici un mijloc de luptă. Asta este! conchise
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că Micul Paris nu mai era decât o amintire... și, la 21 de ani, m-am căsătorit cu Liviu. Nu te-ai cam grăbit? Nu, că eram topiți unul după celălalt! Am trăit o frumoasă poveste de iubire, foarte frumoasă... Rostind această mărturisire, pe chipul ei se așternu o umbră de melancolie. Își adusese aminte cât o ajutase Liviu ca să-și facă un drum, o carieră. Imediat după căsătorie, îi înzestrase atelierul de pictură așa cum îi ceruse, el fiind un nepriceput
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
amânăm pentru altă dată... Mă paște o răceală și dacă fac efort va fi mai rău... Vezi doar că nu mai sunt dependent de scaunul acesta cu rotile. Dar știi ceva, Arm?... Tu nu ai văzut niciodată tot apartamentul meu! (rosti această constatare cu tonul cuiva care ar fi spus „tu n-ai vizitat niciodată vastul meu palat”). Arm îl măsură întâi surprinsă, apoi cu indulgența cu care se cuvine să fie privit un puștan cu idei năstrușnice: Vrei acuma să
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt diminuate treptat... Ideea în sine îmi place însă foarte mult ! Să te tratezi fără pastile, fără să mergi la poticarăș! La farmacist, adăugă ea râzând. Când Arm era veselă folosea ardelenisme. Cel mai mult îi plăcea să o audă rostind : No, ș’apoi ! No d’apoi! Oricât se străduise, nu prea reușise să o imite. Scară la cer Da, lucrurile mergeau în direcția cea bună, s-ar fi putut spune. De când Arm începuse să vină la el să îl inițieze
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
înghițituri mici și prelungi, ca să o savureze bine, uitându-se la Bart care parcă uitase că ea era acolo, lânga el, își simți inima accelerându-și ritmul și mintea năpădită de gânduri pe care nu ar fi putut să le rostească dintr-o dată cu voce tare. Nu vrei să mai rămâi puțin?... Întrebarea lui Bart punctase tăcerea pe neașteptate. Arm, care își pusese pe umăr săculețul sportiv și se pregătea de plecare, se opri tresărind și se întoarse cu fața către ucenicul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
glasul, tuși de mai multe ori și făcu o mică pauză. Mi s-a părut că m-ai întrebat dacă vreau să mai rămân, vorbi atunci Arm, pe obișnuitul ei ton dezinvolt. Bart își mai prelungi tăcerea câteva clipe, apoi rosti calm și sigur de sine: Nu ți s-a părut, încuviință. Te rog să mai rămâi cu mine, dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Nu ți s-a părut, încuviință. Te rog să mai rămâi cu mine, dacă nu ești foarte grăbită. Femeia scutură ușor din cap: Nu sunt deloc grăbită. Atunci rămâi, îmi face plăcere că ești cu mine, aici... Înțeleg foarte bine, rosti Arm cu o voce molatică. Dar lasă-mi un timp de gândire, adăugă după o tăcere bine calculată. Și lăsând bagajul din mână, trecu pe lângă el și dispăru cu pași neauziți în dosul ușii care dădea în balcon. De acolo
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
iar dintre buze îi scăpă fără voie un geamăt prelung care venea de undeva din străfundurile cele mai ascunse ale ființei lui virile, murmurând ca în transă și într-un ușor crescendo o, Doamne..., o, Doamne..., o, Doamne! ... Da, Bart, rosti Arm, cu ochii strălucind și cu un glas care pornea direct din inima ei. Suspinând ușor, ea se lipi foarte strâns de trupul bărbatului, cu o mână ținându-l pe după gât, iar cu cealaltă mângâindu-l încet pe creștet, ca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]