3,185 matches
-
adânc, viață? Partea a treia Sfaturi pentru Telemac Capitolul 17 Ulise adolescent Parterul unei case-tip din Sudul anilor ’30, construită cu banii unor emigranți Întorși din America și refăcută acum zece ani. Terasă la ultimul etaj, ferestre mici cu rufe colorate atârnate, Între ele, pe frânghii. Prin ușa deschisă se văd copacii bătrâni din curte cum freamătă: bate un vânt cald, subțire, aici e Încă vară. Un living imens, pe jos gresie În culori șterse, În capăt bucătăria cu pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
déjà doi ani. Aproape incredibil. Viața mea era plină de iubire, dar și de teamă. Eram mereu Între două drumuri: acasă la mine și acasă la el. Erau atâtea lucruri de făcut, după o zi de muncă: mâncare, curățenie, spălat rufe etc. Stabilisem de comun acord ca timp de doi ani să ne ducem existența separat ( dar nu separați...) ( adică , fiecare să rămână la casa lui). Așa am și făcut. Nu era deloc simplu. Într-o frumoasă duminică de toamnă, ( 12
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pereții de pin suedez, băncile de pin suedez, prosoapele mari și pufoase, porii care se deschideau și eliminau toxinele? Nu vedeam decât camera asta minusculă, cu pereți de piatră, cu podeaua de ciment pe care se găseau câteva coșuri de rufe din plastic roșu. — Nu prea arată a saună, am reușit să spun. —Saună e numai o poreclă, a spus Chris privindu-mă cu atenție. Pentru că atunci când ne spălăm și ne uscăm rufele, se face groaznic de cald. înțelegi? Există și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ciment pe care se găseau câteva coșuri de rufe din plastic roșu. — Nu prea arată a saună, am reușit să spun. —Saună e numai o poreclă, a spus Chris privindu-mă cu atenție. Pentru că atunci când ne spălăm și ne uscăm rufele, se face groaznic de cald. înțelegi? Există și o saună adevărată? am întrebat eu ținându-mi răsuflarea. După o pauză care părea să dureze o veșnicie, a venit și răspunsul. Nu. Toate visele mele s-au năruit. însă simțeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Margaret spusese că în toți cei treizeci și opt de ani de când era în învățământ nu întâlnise o fetiță așa de bine-crescută. Anna cea cu fundulețul mirositor dormea în pătuțul ei, iar mama era afară, la sfoara pe care atârna rufele, ceea ce se traducea printr-o excursie de câteva ore în care mama stătea în picioare lângă gard și vorbea cu doamna Kilfeather, mama Angelei, cea cu bucle blonde și angelice. Am târât un scaun galben, din răchită împletită, până lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunt obligată să le stau aici, i-am explicat nervoasă. —Și eu plănuisem să scap după primele trei săptămâni, mi-a spus ea printre dinți. Dar atunci l-au adus pe nenorocitul ăla cu care sunt măritată și coșul cu rufe murdare a fost răsturnat în public. M-au amenințat cu o dispoziție judecătorească, iar acum trebuie să stau până la sfârșit. —Ei..., am zis eu cu stângăcie. O să-mi fie dor de tine, am adăugat, dându-mi seama că aia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
într-o rână, către ușă. Nu, stai puțin, mi-a spus Luke privindu-mă într-un fel foarte ciudat. Ai noroc. Ți-ai lăsat aici o pereche de chiloți și i-am spălat cu hainele mele. Luke, maestrul în spălatul rufelor, te-a salvat! a adăugat el întunecat. Aproape c-am început să urlu. Simțeam că încep să-mi apară broboane de sudoare pe frunte. —Uite ce e, Luke! Nu m-am mai putut opri. Nu stau la tine în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
el la lecturi de poezie, ale mele sau ale altora, cu el peste mări și țări. Și scrisul s-a amestecat în toți acești ani cu mâncarea, cu aburii bucătăriei, cu biberoanele răsfierte, cu tentativele de chec și cozonaci, cu rufele întinse pe sârmă pe categorii, cu vaccinurile, cu gustul de Panadol roz, cu șosețelele cu oțet, cu textura piureurilor și cu mirosul de șnițel proaspăt, apoi cu gustul năutului și al brânzei mozzarella în exces atunci când a devenit vegetarian, cu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
Ai înțeles-o? Te vei zări în ea luminat. N-ai înțeles-o? Îți va reflecta în toată splendoarea, tâmpenia ce te copleșește. * Este de-ajuns să văd o cutie cu detergenți în plasa unei femei, ca să-mi amintească de rufe murdare. Timpul - un asasin! * Visează dar nu-ți fă vise! Din viață trebuie să guști, nu să mănânci pe săturate. * Femeia - forță motrică în societate. Un adevăr umilitor pentru bărbați. * Nu era sigur că Dumnezeu îi auzise rugăciunea dar omul
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere care îmi amintesc de copilărie. Dimineață la patru să te trezești în chiotul lung al trenurilor, într-un apartament străin la un etaj superior de bloc, în camera cu balconul pe care rufele roșii ale vecinei cu copii mulți înțepeniseră de la frigul care se lăsa spre dimineață. Eram bineînțeles copil, cu spaimele de rigoare, și nu aveam nici o grabă să plec undeva. N-am nici o grabă să plec undeva ori să trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de două stații, răspunde ea). Am nimerit pe culoar cu doi tineri, de undeva din Țara de sus după accent și bronzul inconfundabil. Umblau după un loc privilegiat pentru bagajul lor, o raniță cât toate zilele deschisă, în care peste rufe încerca să doarmă un copil de câteva luni. Tot cu el în geantă, îmi povestește ea, am făcut anu-ăsta Ungaria, dar să știți, domnule, nu se compară, acolo așé de curat îi trenul că nu ți-i silă, aicea trebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pentru o curățenie generală În toată casa și au dat cu clor pe locul unde a fost pata, astfel că s-a albit locul și acum arată foarte bine. - Pur și simplu, cu clor? - Da, ce te miri? Când fierbeam rufele, Înainte vreme și puneam clor, nu ieșeau albe? - Da, ai dreptate! O să Încerc și eu. Abia am așteptat weekendul următor să mă apuc de treabă și m-am gândit să dau cu clor tot plafonul, să fie alb uniform. Zis
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
În jurul meu, toată suflarea muierească - fără multe excepții - căra mereu câte ceva: bunica, pe care-o strigam băbuța, se cocârja, cât era de pirpirie, fără să zică pâs, ba cu zeci de găleți de apă coborâte în pivniță când se fierbeau rufele în cazan, ba cu un coș mare, în care aducea din piață gâște pentru îndopat, găini, pui, rațe, ba cu o traistă de tărâțe sau porumb; mama, pe care o strigam mămica, venea de la birou încărcată cu plase de sfoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bloc vechi, cu nouă etaje și trei nivele de subsoluri, în centrul istoric și seismic al Bucureștiului. Cam tot atunci și-a făcut apariția în viața noastră și a colocatarilor Flutur Veronica, spălătoreasă-călcătoreasă. Cum încă nu existau mașini de spălat, rufele erau mai întâi „fierte“ în cazan, la bucătărie, întinse în uscătoria blocului, apoi călcate. Spălatul și călcatul luau zile întregi - adevărat calvar nu numai pentru femeile în vârstă, ci și pentru cele “în putere“, rupte de oboseală după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca el s-o sune în zilele când era programată să vină la rufe? Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
noroc, copiii mei n-au avut probleme și au crescut de mici cu ce găteam pentru noi. Mașina de spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte o porție de rufe murdare era mișcată de un rotor, iar pe urmă rufele trebuiau scoase cu mâna, clătite în lighean și stoarse... Drepturile egale asigurate femeilor prin lege era o teorie frumoasă, fără valoare practică însă. Acum femeile aveau serviciu, dar obligațiile casnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
de mici cu ce găteam pentru noi. Mașina de spălat am primit-o mai târziu și era un model semiautomat. Trebuia pusă apa caldă în mașină, câte o porție de rufe murdare era mișcată de un rotor, iar pe urmă rufele trebuiau scoase cu mâna, clătite în lighean și stoarse... Drepturile egale asigurate femeilor prin lege era o teorie frumoasă, fără valoare practică însă. Acum femeile aveau serviciu, dar obligațiile casnice erau tot ca pe vremea bunicilor, întrucât în conștiința bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ceasul mai devreme, ca să ajungem în Panduri, unde erau „cursurile pentru armată“, dar și ca să avem timp să ne îmbrăcăm în costumul militar. Horor. Mai ales iarna, când trebuia să adăugăm și o manta, care mirosea întotdeauna a săpun de rufe Cheia, petrosin și lână udă. Chipiul era și mai horor. Ne fluierau băieții pe stradă, ne luau peste picior. De cursuri nu-mi amintesc absolut nimic. Aveam un carnet pe care scriam ceva parcă și desenam - probabil părțile componente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
1984. Negresa mea trebuia să învețe Miorița pe dinafară și primea mereu haine second-hand de la săsoaicele din Codlea, orășelul copilăriei mele. Haine pe care și săsoaicele le primeau de la rudele lor din Germania. Mica negresă spăla întotdeauna cu săpun de rufe din sodă hainele cele frumoase și parfumate înainte să le îmbrace. Așa le făcea ale ei! Ea nu era prea fericită că trebuie să poarte hainele altora. Nu hainele erau problema, ci cu totul altceva. Hainele care făceau din ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate spăla rufe într-un costum ca de trening și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
negustor ca să cumpere diverse lucruri de care avea mare nevoie. Știa că băștinașii o privesc cu aceeași aversiune înspăimântată ca și pe Strickland, așa că-i evita. O dată, niște femei aventurîndu-se mai aproape decât de obicei de plantație o văzură spălând rufele la pârâu și o bătură cu pietre. După aceea negustorului i se spuse să-i transmită mesajul că dacă mai folosește vreodată pârâul o să vină bărbații și o să-i ardă casa. — Niște brute, i-am zis eu doctorului. — Mais non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
afară de Charlot, pe care îl lăsa rece orice femeie, se îndrăgostiră de ea. Mă simțeam puțin măgulit fiindcă toți mă invidiau că pusesem mâna pe o femeie atât de fermecătoare. Chiar Rița, servitoarea care ne făcea curățenie și ne spăla rufele, mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca și mine, era un bun dansator. Odată, la balul mediciniștilor, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se rușinează de el.) Și așa, până când am ajuns acasă, în strada Amzei. Dispoziția mea de receptivitate se dovedea uluitoare în acea zi: Rița, servitoarea noastră, tocmai ieșea din pivnița ei, unde locuia, ducând în brațe un coș plin cu rufe. ― Știi, domnule Tudor, că s-a-nchiriat camera de lingă dumneata? ― Cine a luat-o? ― O fată, boboc! ― Singură? ― Ba nu, e cu maică-sa. Apoi, depărtîndu-se, Rița a glumit, amenințîndu-mă cu degetul: cred și eu că ai fi vrut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
considerăm drept trădare de țară toate afirmațiile ambigue.“ Dar eu n-am apucat să citesc aceste articole decât mult mai târziu, în biblioteca lui Eberhart. În fiecare sâmbătă venea de la mănăstire o soră care răzuia săpun galben în oala de rufe și fierbea hainele îngrămădite pe scaune. Apoi arunca în veceu resturile mucegăite ale mâncării de săptămâna trecută și gătea alta, la fel. De cele mai multe ori mă feream să dau ochii cu ea. Purta uniformă; se numea Helga. Rareori dormeam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]