3,007 matches
-
Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe. Gradul de general locotenent-colonel reprezintă în unele armate o poziție ierarhică superioară celei de general-maior. În Armata Sârbă, denumirea de „sub-colonel” ("Potpukovnik" / Потпуковник) este folosită mai des decât cea de locotenent-colonel ("Poručnikpukovnik" / Поручникпуковникin). În Armata Sârbă și Forțele Aeriene Sârbe, gradul de general locotenent-colonel se situează ierarhic imediat sub cel de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
(în ) (n. 20 iulie 1947 lângă Gvozd, Iugoslavia - d. 16 august 2015) a fost un colonel sârb din Armata Populară Iugoslavă (JNA) aflat la conducerea unităților implicate în Asediul Vukovarului, în timpul Războiului Croat de Independență, în 1991. El a fost judecat de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie pentru faptul complicitate la asasinarea în masă a 264
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
de croați și ne-sârbi care a urmat căderii Vukovarului, și a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. În urma unui referendum ținut pe 19 mai 1991, Croația și-a declarat independența față de Iugoslavia, pe 25 iunie 1991. Minoritatea sârbă care trăia în Croația a pornit o insurecție armată împotriva autorităților naționaliste croate. Armata Populară Iugoslavă a intervenit de partea sârbilor, iar conflictul a escaladat. În august 1991, armata iugoslavă a asediat orașul Vukovar, ca parte a unei ofensive majore
Mile Mrkšić () [Corola-website/Science/321741_a_323070]
-
Djindjić, sau in alfabet chirilic sârbesc Зоран Ђинђић, //; n. 1 august 1952, Bosanski Šamac, RS Bosnia și Herțegovina, RSF Iugoslavia, astăzi în Republică Srpska, Bosnia și Herțegovina - d. 12 martie 2003, Belgrad, Șerbia și Muntenegru) a fost un om politic sârb, prim ministru al Șerbiei, primar al Belgradului, lider al opoziției democratice sârbe și doctor în filosofie. Đinđić a înființat Partidul Democrat modern și a devenit președintele acestuia în 1994. De-a lungul anilor 1990, a fost unul dintre liderii opoziției
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
Socialiștii și radicalii au câștigat cele mai multe locuri, pe a treia poziție clasându-se SPO al lui Vuk Drašković. Boicotul a forțat organizarea de noi alegeri, după ce al doilea tur de scrutin a avut o prezență la vot extrem de redusă. Legea sârbă de la acea vreme valida alegerile prezidențiale doar dacă prezența la urne depășea 50%. În acest caz, Vojislav Šešelj câștigase turul al doilea în fața socialistului Zoran Lilić; la refacerea alegerilor, Šešelj a pierdut în fața socialistului Milan Milutinović. Šešelj a acuzat fraudă
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
El a renunțat la proteste după declanșarea crizei din Kosovo la începutul lui 1998, iar radicalii au intrat în coaliția guvernamentală. Cand Vuk Drašković s-a alăturat guvernului iugoslav la începutul lui 1999, Đinđić a rămas principalul lider de opoziție sârb la începutul bombardamentelor NATO. După ce jurnalistul anti-Milošević Slavko Ćuruvija a fost asasinat în ziua de paști din timpul bombardamentelor, Đinđić s-a refugiat temporar în Muntenegru. În septembrie 1999, Đinđić a fost numit de revista "Time" unul dintre cei mai
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
Milošević și aliații lui, aliindu-se cu Opoziția Democrată din Șerbia condusă de Đinđić. În aprilie, presedintele JAT și membrul Stângii Unite Iugoslave Žika Petrović a fost împușcat în timp ce-și plimba câinele. La sfârșitul lui august, fostul președinte sârb Ivan Stambolić a disparut; el fusese ucis pe muntele Fruška Gora de membrii Unității de Operațiuni Speciale din Șerbia. Đinđić și aliații lui l-au acuzat deschis pe Milošević pentru aceste evenimente, susținând fie că crimele s-au comis din
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
se răciseră și ele, din cauza aspirațiilor lui Đukanović pentru independență Muntenegrului. Đinđić era hotărât să curețe Șerbia de crimă organizată, si a înființat „Tribunalul Special” cu un program de protecție a martorilor. Liderii crimei organizate, cu legături în fosta securitate sârbă și încă loiali lui Slobodan Milošević, s-au alarmat. Din ordinul fostului comandant al Unității de Operațiuni Speciale a securității iugoslave, Milorad „Legija” Ulemek, Đinđić a fost asasinat de soldatul lui Ulemek Zvezdan Jovanović la Belgrad la 12 martie 2003
Zoran Đinđić () [Corola-website/Science/320945_a_322274]
-
iar în secolul al XIV-lea al Imperiul Șerbiei|Imperiului Șerbiei. Dominația otomană, convertirea la islam, si așezarea albanezilor a cauzat în secolele următoare, o schimbarea majoră a demografiei provinciei în favoare musulmanilor odată cu secolul XX. Pe parcursul secolului 20 populația sârbă a scăzut constant. Ponderea lor în totalul populației din regiune este în prezent estimată la 7% de către CIA. În prezent, sârbii locuiesc în enclavele din Kosovo, Kosovo de Nord fiind cea mai numeroasă. Emigrarea pe scară largă a etnicilor sârbi
Sârbii din Kosovo () [Corola-website/Science/315294_a_316623]
-
sârbă a scăzut constant. Ponderea lor în totalul populației din regiune este în prezent estimată la 7% de către CIA. În prezent, sârbii locuiesc în enclavele din Kosovo, Kosovo de Nord fiind cea mai numeroasă. Emigrarea pe scară largă a etnicilor sârbi, mai ales după 1999, au reprezentat singurul grup etnic majoritar din Kosovo cu o creștere naturală negativă, numărul morților depășind pe cel al născuților. BBC a raportat că aproximativ 100.000 de sârbi au rămas în Kosovo, în urma unui exod
Sârbii din Kosovo () [Corola-website/Science/315294_a_316623]
-
au reprezentat singurul grup etnic majoritar din Kosovo cu o creștere naturală negativă, numărul morților depășind pe cel al născuților. BBC a raportat că aproximativ 100.000 de sârbi au rămas în Kosovo, în urma unui exod al ne-albanezilor. Minoritatea sârbă locuiește zone separate urmărite de forțele de menținerea a păcii NATO. Diplomații internaționali și-au exprimat îngrijorarea față de progresul lent al drepturilor lor. Human Rights Watch subliniază discriminarea împotriva romilor și sârbilor din Kosovo. Potrivit Biroului de Statistică al provinciei
Sârbii din Kosovo () [Corola-website/Science/315294_a_316623]
-
și încheiau o alianță antibizantină, care era întărită prin căsătoria lui Dușan cu sora țarului, Elena. Ioan Alexandru relua războiul contra Bizanțului și reușea să recucerească orașele ocupate de Andronic, consacrându-și frontierele printr-un tratat (1332). Cât despre aristocrații sârbi, după ce l-au asasinat pe bătrânul rege, vor intra ca și cuceritori în teritoriul bizantin sub conducerea noului lor suveran. De-a lungul întregii sale domnii, Dușan încarna expansiunea marii nobilimi sârbești, care profita de descompunerea Imperiului bizantin pentru a
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
încarna expansiunea marii nobilimi sârbești, care profita de descompunerea Imperiului bizantin pentru a cuceri noi pământuri. Dificultățile interne ale Imperiului bizantin vor contribui într-o măsură crescândă la aceste cuceriri. În primăvara anului 1334, Syrgiannes se pune în serviciul suveranului sârb (Syrgiannes, care jucase în timpul războiului civil bizantin marele rol în cele două tabere, care se refugiase din Constantinopol în Galata, în Eubeea, în Albania, apărând în final la curtea lui Dușan). Acest om energic aducea regelui sârb cele mai mari
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
transferat cu generozitate această biserică împreună cu convictul aferent în scopul formării tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost sculptat de meșterul sârb unit Arsenie Markovic și pictat de meșterul transilvănean Efrem Micu, vărul lui Samuil Micu. În Seminarul Sf. Barbara din Viena s-au format de-a lungul timpului numeroși intelectuali transilvăneni și clerici de frunte ai Bisericii Române Unite cu Roma
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]
-
împărătesei Ecaterina a II-a. Tensiunile în regiune au crescut după pacea de la Kuciuk-Kainargi, când a dispărut amenințarea împotriva granițelor de sud ale Rusiei prin anexarea Crimeii. Odată cu începerea colonizării „Noii Rusii”, au apărut tensiuni interetnice între cazaci și coloniști sârbi. Ecaterina cea Mare a găsit în turbulențele interetnice scuza perfectă pentru încălcarea tratatului de la Pereiaslav și a desființat definitiv Siciul Zaporojean. În mai 1775, generalul Piotr Tekeli a primit ordinul să ocupe principala fortăreață zaporojeană, Siciul, și să o distrugă
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
au înființat în 1786, în locul Academiei Teologice de la Putna, care a fost desființată la scurt timp după ocuparea părții de nord a Moldovei, o „școală cliricească” (Klerikalschule) la Mănăstirea „Sf. Ilie” de lângă Suceava, a cărei conducere a fost încredințată diaconului sârb Daniil Vlahovici. După ce Daniil Vlahovici a fost numit de autorități în 1789 ca episcop al Bucovinei (1789-1822), școala clericală de la Sf. Ilie a fost mutată la Cernăuți. Preotul profesor Ioan Zugrav contrazice această ipoteză, susținând că școala cliricească a început
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
Munții insulari ai Panoniei - situați în sudul acesteia. Arealele geografice adiacente sunt Câmpiei Panonice sunt denumite uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară se folosește termenul de „Bazin Carpatic” ("Kárpát-medence"), în cea care aparține limbilor slave din sud (sârbă - Панонски басен / Panonski Basen, bosniacă - Panónska nizija, croată - Panónska nizina, slovenă - Panónska kotlina ), precum și limbilor slovacă ("Panónska Kotlin"), română și germană ("Pannonisches Becken") s-a încetățenit termenul de „Bazin Panonic”. Geomorfologic, este un subsistem al sistemului alpino-carpato-himalayan. Bazinul se întinde
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
etnică a cel puțin 20,000 de croați din oraș și din împrejurimi. În actul de acuzare împotriva fostului președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie a oferit o descriere sumară a evenimentelor: Conform unor estimări, artileria sârbă a tras până la un milion de obuze către Vukovar. A fost primul oraș european ras de pe fața pământului de la Al Doilea Război Mondial. Oficialii croați au estimat costul pagubelor la 2.5 miliarde de dolari. Deși bătălia a reprezentant o
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Liderii politici ai minorității sârbe din Croația au reacționat cu vehemență, organizând proteste la scară largă și, ulterior, punând mâna pe arme împotriva guvernului croat pe teritorii întinse din țară, începând cu 1990. Aceste mișcări au fost sprijinite de conducerea sârbă, la vârful căreia se afla Slobodan Miloșevici, și de Statul major dominat de sârbi al Armatei Populare Iugoslave. În această etapă a conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef al armatei, Veljko Kadijević, planul era avansarea în Croația, capturarea capitalei Zagreb și distrugerea forțelor armate ale acestui stat. Odată realizat acest lucru, noua
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
dominată de Liga Comuniștilor. Un inginer agronom sârb, Slavko Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții paramilitare din Serbia, antrenate să lupte în Croația, au fost sprijinite și finanțate de Slobodan Miloșevici prin Ministerul de Interne sârb (MUP). Paramilitarii sârbi au aprovizionat cu arme populația sârbă a suburbiei Borovo, aflată la periferia Vukovarului, ceea ce a dus ulterior la asasinatele din Borovo Selo. Propaganda desfășurată atât de Belgrad, cât și de Zagreb, a sporit tensiunea, radicalizând și mai
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Dokmanović, a fost ales președintele adunării. În primăvara anului 1991, miliții paramilitare din Serbia, antrenate să lupte în Croația, au fost sprijinite și finanțate de Slobodan Miloșevici prin Ministerul de Interne sârb (MUP). Paramilitarii sârbi au aprovizionat cu arme populația sârbă a suburbiei Borovo, aflată la periferia Vukovarului, ceea ce a dus ulterior la asasinatele din Borovo Selo. Propaganda desfășurată atât de Belgrad, cât și de Zagreb, a sporit tensiunea, radicalizând și mai mult populația locală și încurajând fiecare tabără să o
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Iugoslave, până în punctul în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici (paramilitari naționaliști sârbi) și miliții sârbe locale, numărând în total circa 50,000 de oameni. Deși, în teorie, erau de departe mai puternice și mai bine echipate decât forțele croate, moralul lor era adesea scăzut, conducerea trupelor neprofesionistă, iar dezertările constante reduceau din
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
capacitatea de luptă a multor unități. Mulți soldați ai Armatei Populare Iugoslave nu erau sârbi, un număr mare din ei fiind bosniaci, etnici albanezi din Kosovo, etnici croați sau maghiari din Vojvodina. Aceștia nu sprijineau în mod deosebit nici naționalismul sârb, nici cauza unei Iugoslavii unite. Soldații de altă origine decât cea sârbă erau priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
priviți cu neîncredere de către corpul ofițeresc dominat de sârbi, iar mulți dezertau din fața unei lupte în care pentru ei nu simțeau nicio miză, deși populația ne-sârbă manifesta simpatie față de rezistența croată. Moralul scăzut era o problemă și pentru soldații sârbi ai JNA, iar dezertările și protestele erau frecvente la majoritatea recruților. Războiul era nepopular și în Serbia, iar JNA a avut severe probleme în a mobiliza soldații pentru luptă. O altă problemă era coordonarea greoaie între fracțiunile sârbe implicate în
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]