6,936 matches
-
au fost cei mai înspăimântători. Gloanțele, obuzele și toate mașinile inventate cu scopul ca oamenii să se ucidă între ei, au cel puțin meritul de a ucide rapid, de a pune cît mai repede capăt suferințelor corpului, în timp ce rănile spirituale sapă lent bazele vieții, ca o mulțime de carii înfometate, pînă ce reușesc să-1 doboare". "Mizele evocate în aceste texte foarte citite reprezintă destinul eroului, smuls de pe propriul său dram și confruntat cu un destin colectiv, cu istoria. Războiul este cel
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Dunăre-Marea Neagră, al cărui proiect fusese pus la punct de CAER în 1949 (realizarea lucrărilor revenea în proporție de 3/4 prizonierilor politici. În 1952, doar 3 kilometri din 75 fuseseră încheiați. Cînd proiectul a fost abandonat, în 1953, fuseseră săpați 7 kilometri). Ce semnificație are eliminarea lui Pauker, Luca și Georgescu? Pentru Dej și acoliții săi, este o manieră de a nu justifica eșecul, de a-și întări autoritatea în cadrul partidului și credibilitatea față de Stalin. Analistul istoriei Partidului Comunist Român
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dezvoltare economico-socială independentă". Deci, umanist, socialist, adept al lumii a treia. Ambiția este amplă, dar între aluziile la o frumoasă arhitectură și realitatea represivă dintr-o țară împărțită în guvernanți activi și guvernați, pentru care viitorul nu are culoare, se sapă o prăpastie. Dezamăgirea cîștigă teren, în vreme ce credința lipsește. În 1974-1975, această credință vine de altundeva. Regimul Ceaușescu va face totul pentru a evita propagarea acesteia împotriva sa. ROMÂNIA AMENINȚATĂ "O ființă normală, un european, sclav al logicii formale, este incapabilă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
guvernul englez nici cel francez nu pot îngădui ca statul nostru să devie partizanul accentuat al politicei cutării sau cutării puteri și guvernul actual li se pare fără nici o îndoială înclinat înspre o anume parte. E natural că cine se sapă însuși prin politica sa externă să și cază prin ea. De aceea nu ne-am mirat nici de știrea că d. Boerescu e pe calea de-a demisiona, nici de cea, și mai importantă, că d. Ioan Brătianu are de
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
șase de deosebite Consilii de Miniștri în patru ani de zile nu sânt destulă dovadă că nu există între roșii un sâmbure capabil de-a guverna, că, egali în incapacitate și neînfrînarea ambițiilor de parvenire și de câștig, unii se sapă pe alții? Oare creșterea bugetului cheltuielilor cu 34 procente în patru ani nu dovedește îndestul alunecarea pe clina fatală a funcționarismului, plaga recunoscută și cu toate acestea încurajată în înrăutățirea ei de către guvernanții de azi? Oare creșterea peste măsură a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că sub coroana regală fiecine-i zărește vârful urechilor de asin și, muncit de această perpetuă preocupare, de acest secret care-l obsedează în tot momentul, se hotărăște într-o zi să fugă departe de lume, în câmpii pustii. Acolo, singur, sapă o adâncă groapă, căreia-i confiază cu multă discrețiune secretul său: "Regele Midas are urechi de asin! Această confesiune ușurează pentru câtva timp pe nefericitul parvenit; dar în curând ploile umplu groapa cu apă, se formează o mlaștină, unde cresc
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ș-asfințire de idei": Poți răspunde la-ntrebarea ce pătrunde-a noastră fire, La enigmele din cari ne simțim a fi compuși? Nu!... Tu măsuri intervalul de la leagăn pîn' la groapă. În ăst spat' nu-i adevărul. Orologiu ești [ce sapă...] Tu nedând vo dezlegare, duci l-a dezlegărei uși." (Memento mori) Nu se poate determina la Eminescu ideea unui discurs întemeiat, polemic, cu divinitatea. În primul rând pentru că entitatea Dumnezeu/Divinitate/Demiurg este ascunsă, neconturată, lipsindu-i fața "către față
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
precum a lui Iisus părăsit pe cruce în aceste versuri ce scutură de dogmă chipul rămas doar idol, golit de sens, fără semnele pe care credința le cere: Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici erai zidit din stânce, colo-n așchii de lemn sfânt; Ș-apoi vrură ca din chipu-ți să explice toate. Mută La rugare și la hulă idola de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
la o stea" (Decebal, dramă) Pe rege nu-l interesează mărirea (ca trufie a numelui său) lumii, ci mai mult soarta nesigură a confruntării cu o putere trufașă, a Romei: "imperiu care stăpânea lumea, fără a presimți moartea care îi sapă mormântul și o lume neobișnuită să asculte de imperii". Este mai mult o frământare umană dintre putere și credința, în care eroul trăiește "în momentele sale grele, cu sentimental grav al vanității, cugetând înțelepțește ca toți bătrânii universului"34: "Unde
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stele Dispar. El cade, -un astru in haos azvârlit." (Povestea magului ...) Detaliul trădează o "gândire arhitectonică" dedaliană: de la abside care par sprijinite doar pe aer "stânce arcuite în gigantice portale", "înalte albastre hale" -, colonade și ferestre sculptate în "stânce" ("bolte săpate-n granit"), dar adesea sunt doar cadre goale "de cugetări castele" prin care hăuie vidul, precum în viziunile lui Piranesi. Schelăriile cosmice par linii desene Nazca, borne ale unor vechi rute saturniene, resemnificate și redate vederii celor născuți mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e vorba aici de natura templu (precum în "corespunderile" lui Baudelaire), ci de o natură cetate țară în care omul e integrat ca parte (stâlp) în Marele Tot al Cosmosului: "Ducii-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă". E o liturghie a pietrei, o liturghie neagră a sfârșitului Daciei. Cromatica negrului e sfâșiată de "roșii torți", stâlpii sunt "suri", halele și noaptea-neagră, de smoală. Detaliul sălilor cetății are plastica de pe scutul lui Ahile: lăncile și arcurile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a tot: uitarea". (Oricâte stele) c. colbul este "lutul" în timp, este zidul măcinat devenit o "urmă", o hieroglifă în pulberea lumii: "Orice popor, oricât de prăpădit / O piatră va găsi, sau o bucată / De fier, ori de aramă, ca să sape / Cu ea urme, adânci ce le-ați lăsat /... În colbul negru / Uitat ș-ușor al vechiului pământ" (Odin și poetul) Ca și zidul și omul lasă doar o urmă de colb: "Ea a murit și-a ei ființă bună E
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
li se mai spunea pe atunci în Moldova, „muncitori”. Plata lor însă era atât de scăzută față de valoarea muncii pe care o prestau, încât, probabil din această cauză, după angajare, erau păziți să nu fugă de către un „storoj” (paznic). Lucrătorii săpau gropile pentru stâlpi, așezau sârma și izolatorii, curățau, pârleau și îngropau stâlpii etc. Munca de pregătire și de control era executată de către ingineri, în majoritatea lor străini. Restul lucrărilor era lăsat pe seama revizorilor autohtoni, care conduceau efectiv munca. Din cauza lipsei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Pereții laterali ai acestor gropi erau țambrați, adică căptușiți cu lemn de brad și, pentru scurgerea apei, cu piei de bivol. Intrarea și ieșirea lucrătorilor din ocne, ca și extragerea sării, se făcea prin același puț, iar pentru aerisire, se săpa un altul. Iluminarea se asigura prin folosirea feștilelor sau prin ardere de lemne. Din cauza mijloacelor de muncă rudimentare, neputându-se atinge adâncimi mai mari de 138 m, neputându-se evacua apa care invada gropile, se săpau mereu noi fântâni de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iar pentru aerisire, se săpa un altul. Iluminarea se asigura prin folosirea feștilelor sau prin ardere de lemne. Din cauza mijloacelor de muncă rudimentare, neputându-se atinge adâncimi mai mari de 138 m, neputându-se evacua apa care invada gropile, se săpau mereu noi fântâni de exploatare a sării. În perioada de care ne ocupăm, principalul mijloc de muncă al lucrătorului devenise ciocanul, care înlocuise toporul. Cu ajutorul lui se făceau șanțuri mici pe straturi de sare, care erau apoi despicate cu ajutorul unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exploatărilor petrolifere de pe moșiile Moinești și Solonț. Extinderea și succesele exploatărilor petrolifere au atras pe capitaliștii străini. La 15 iunie 1861, francezul Olivier de Lalande a cerut domnitorului Cuza o autorizație valabilă pe timp de 20 de ani pentru a săpa „fîntîni pentru exploatația păcurei pe teritoriul denumit domenii ale ocnelor, precum a se hotărî la cine trebuie să plătească darea de 10% prevăzută de Regulamentul Organic”. Cererea a fost aprobată. Dar abia în vara anului 1864 el a izbutit să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îndeosebi după 1859, când petrolul înlocuiește treptat în iluminare uleiul vegetal. Forma precumpănitoare în operațiile de exploatare în acea epoca o constituiau gropile și mai târziu puțurile, care, fiindcă „presiunea straturilor e mai mică și rocile mai dure... s-au săpat în secțiune circulară”. Puțurile nu depășeau adâncimea de 40 m. Săparea se executa mai ales iarna, deoarece pentru aerisirea puțului se folosea de preferință zăpadă. Puțurile erau căptușite cu nuiele. Păcura era scoasă în putini de lemn cu cercuri de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
exploatare predominantă a rămas totuși groapa. Începând cu acel deceniu însă „se ajunge la o îmbunătățire a metodelor de exploatare. În locul gropaielor, lucrări de sapă puțin adânci, în care se adunau aflorismentele de păcură ce apăreau la suprafața pământului, se săpau puțuri care ajungeau la o adâncime de 40-50 m”. Aceasta presupune o tehnică mai avansată, cunoștințe despre straturile petrolifere etc.. În anul 1866, din 680 puțuri petrolifere, existente în România, 275 se aflau în Moldova. Producția de petrol a crescut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mediană, finală într-un cuvânt (mare, amar, om; casă, macara, carioca); exerciții de substituire a unui sunet (inițial, median, final) într-un cuvânt (formându-se serii paronimice: sac, mac, rac, pac, dac, fac, lac, oac, tac, țac; sac, sar, sau, sap, sat ; sare, sate); * exerciții lexicale/semantice exerciții de valorificare a unor cuvinte/expresii noi în enunțuri; exerciții de asociere a unor imagini prin prisma sensului cuvintelor care le denumesc; exerciții de formare de cuvinte derivate (cuvinte ,,alintate", cuvinte mulțimi etc.
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
Districts of Africa ... în the Years 1795, 1796 and 1797 de Mungo Park. ¶ Apare primul dintre cele 5 volume ale lucrării monumentale Mecanică cerească (Mécanique céleste) de Pierre-Simon Laplace (ultimul volum va apărea în 1825). ¶ A. Volta inventează bateria electrică. ¶ Săpînd pe lînga brațul Rosetta al Nilului, soldații lui Napoleon descoperă o placă de piatră cu texte gravate, conținînd trei tipuri de caractere. Devine cheia cu care au fost descifrate hieroglifele egiptene. (Inscripția era scrisă în trei limbi: greacă, și două
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
si spirite-și plîngeau robia noapte și zi, Si se-arătă Divină Viziune în hainele de sînge-ale lui Lúvah. Astfel găoacea Lumii fu zidita prin marea Putere a lui Urizen. Triști merseră nainte Plantatorii să sădească, Semănătorii ca să semene; 250 Săpat-au făgașurile pentru rîuri, si revărsară-n depărtări Marile și lacurile; nălțară munții, stîncile și dealurile Peste pavilioane 84 largi, pește acoperișuri și portale și nalte turnuri ce-s sprijinite-n colonade, Într-o frumoasă rînduiala; de-acolo nouri dulci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și jalnic Nor súav de zăpadă, plăpînda, palida femeie, eu dulce-mbrățișatu-mi-am 100 Perechea și Dragoste-am numit-o. Și Enitharmon am numit-o, Însă cu ea-mpreună aflatu-m-am căzînd pe-acel șuvoi În care-acum se prefăcură rîurile noastre, săpînd prin peșteri uriașe De sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
la Mormînt Cu Daruri și Mirozne, cu candele bogat împodobite, cu aur și cu giuvaeruri". Los luat-a Trupul de pe Cruce, Ierusalim plîngînd asupră-i; 335 Și-l duseră-n Mormîntul pe care Los în stîncă Veșniciei L-a fost săpat pentru el însuși: săpatu-l-a pierzînd speranța Vieții Veșnice. Dar cînd Rahab rupsese Mantia lui Lúvah de pe Mielul Domnului, aceasta rostogolitu-s-a-ntr-o parte, dezvăluind tuturor celor din cer Și de pe Pămînt, Templul și Sinagoga lui Satan, si Taină, 340 Însăși Rahab în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o frunză, Omul cel Veșnic e văzut, e auzit, este simțit, Cu toate chinurile sale, pînă cînd iar străvechea-i fericire și-o primi-va"." Acestfel sînt cuvintele Ahaniei și-ale lui Enion. Los aude și plînge. 580 [Însă Rahab săpat-a un Mormînt în Stîncă Veșniciei, Și în Mormînt punînd trupul pe care-l luase De la divinul Miel, plînse peste Mormînt, pînză Religiei Țesîndu-și în jurul Mormîntului vremi după vremi lîngă Poartă Ierusalimului. Însă pe cînd teșea ea, iată! străfundul Mormîntului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al Mormîntului străfund Spre Veșnicie. Și cum teșea ea, o Voce îndărătu-i auzi chemînd-o. Se-ntoarse și văzu Divină Viziune...] Și Los și Enitharmon luat-au Trupul Mielului Jos de pe Cruce și-l așezară-ntr-un mormînt pe care il săpase Los 590 Pentru el însuși în Stîncă Veșniciei, tremurînd și deznădăjduit. Ierusalim peste Mormînt plînse două mii de ani305. Rahab triúmfă peste totul; și pe Ierusalim o înrobi, O Roaba care-o Voie-a să avea, silită prin arte-nșelătoare S-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]