5,379 matches
-
și Virgental (Tyrol, Austria) s-a stabilit o colaborare menită să creeze ecomuzee în satele celor două zone, să formeze în comun manageri și ghizi, să creeze circuite turistice pe care să le promoveze în comun, continuu, pe piața turistică. Sătenii sunt conștientizați, sunt ajutați să respecte reguli de mediu, să conserve patrimoniul satelor, să întărească liantul social. "Spațiul Rural XXI" este un proiect vizând legarea a două spații naturale (cu livezi, grădini, spații de odihnă, atracții culturale și patrimoniale, drumuri
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
capacității de găzduire de bună calitate etc. A fost creat un centru multifuncțional de servicii de redescoperire, păstrare, dezvoltare a unor savoir-faire-uri tradiționale, dar și de sporire a capacității turistice prin reamenajarea unor case tradiționale și activități de formare a sătenilor implicați în rețeaua turistică. • Repoziționarea pe anumite nișe ale pieții. Identificarea electronică a animalelor, dezvoltarea unor noi tehnologii aplicate în agricultură, în mici crescătorii de vaci de lapte, pentru a le ajuta să pătrundă pe piață, a fost un obiectiv
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
permită respectarea normelor sanitare europene, să acceadă pe piața națională. La "Maison du Magnoac" a devenit astfel locul de întâlnire pentru localnici și turiști, loc de comercializare a produselor celor șase familii care s-au asociat inițial, pentru toți ceilalți săteni care s-au specializat pe diferite produse de fermă. • Construirea de instrumente vizând competitivitatea economică pe termen lung.În Anglona Monte-Acuto (Sardinia, Italia) a fost creat un "Fond de Garanție și Împrumut de Onoare" care a favorizat nașterea și dezvoltarea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
resursele acestuia. În aceste condiții, unele comunități rurale ajung să-și piardă (dacă au avut) capacitatea de inovare, în altele, oamenii izolați pierd (dacă au avut) obiceiul acțiunii laolaltă... De asemenea, experiența eșecurilor unor activități, proiecte poate face pe mulți săteni să se opună oricăror noi inițiative. Însă, democrația reprezentativă se consolidează prin democrația participativă... La Collombey-les-Belles (Lorraine, Franța), zonă rurală aflată în apropierea a trei mari orașe (între care Nancy, 250 000 locuitori), un parteneriat a asociat într-o structură
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Boala, suferința, moartea sunt fenomene socio-culturale, fac obiectul reprezentărilor și practicilor care variază de la o societate la alta, de la un grup uman la altul. Aceeași afecțiune nu este trăită la fel de către un român și un japonez, nici chiar de către un sătean sau de un orășean, un om de cultură sau unul fără carte. Comparând credințele și comportamentele în societăți diferite, putem constata că normalul și patologicul pot varia de la o regiune la alta pentru aceeași boală, ca și modul de a
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
se face cotidian, prin contactele cu toți ceilalți, în situații diverse sau în "ocazii sociale", dar se poate face mai sistematic prin educație organizată instituțional. Sigur că un timp, părinții pot fi principalii educatori ai copiilor, ca și vecinii, rudele, sătenii, concetățenii. În societatea noastră, ca și în multe altele, sistemul educațional cu structurile și funcțiile sale este actorul principal al socializării copiilor și tinerilor. Sunt cercetări care caută să descrie-explice, să facă inteligibil impactul perioadei prenatale, al primelor contacte ale
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, 104 ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Doar că aici Homer, poate în chip deliberat, sugerează o inversiune patetică: ucigașul este tocmai gazda, cel care vine să-l implore este tocmai victima. Celelalte comparații țin de luptă. Ahile se năpustește asupra dușmanului ca un leu hăituit de săteni, ațâțat, gata să sară, cu gura înspumată, bătându-și coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
individualizării prin particularizatori. Formulele menționate sunt condensate ulterior într-un nou toponim monomembru, de data aceasta menținîndu-se particularizatorul și renunțîndu se la vechiul nucleu căruia îi fusese atașat: Larga < Valea Largă, Scurta < Tarlaua Scurtă, Roșia < Apa Roșie, Arvăteasca < Moșia Arvătească, Sătenii Filipești („urmașii“, „iobagii“ sau „subordonații“ lui Filip) > Filipești. Derivarea toponimică este o modalitate foarte eficientă denominativ, întrucît retoponimizează un nume de loc existent prin adăugarea unui sufix diminutiv, care indică un loc apropiat, subordonat geografic sau mai mic (poate mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
acest înțeles, opson, acompaniamentul pâinii). În perioadele de post (și nu numai atunci) „cei mai mulți țărani postesc cu mămăligă, fasole și varză, adese mai au bostan și cartofi [...]; mâncările de frupt, pe lângă lapte dulce, lapte acru și brânză, care lipsesc celor mai mulți săteni, sunt zamă de carne (borș), răcituri, cârnați și caltaboși, friptură, mai ales iarna, dacă la Crăciun și-a tăiet godinul (porc tânăr). Friptura și borșul de găină se văd rar pe masa țăranului, căci galițele și le vinde de-și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
neamuri, mâncăcios și lacom, nu ține să-i fie totdeauna pântecele plin. Mănâncă numai să nu te mănânce», « Mănânc și eu așa, ia, așa, numai să-mi țin zilele», «Nu fi robul pântecului» ș.a. sunt zicători care nu arată pe sătean a fi lacom [...] Bucatele adesea sunt simple, căci «pântecele n-are oglind㻓. În Enciclopedia română (1904, coordonată de către dr. C. Diaconovich) se afirmă: „țăranul român preferă mămăliga fiindcă îi vine mai ușor să o fiarbă zilnic cu puțină muncă, fără
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
lucreze pe socoteala lui.“ Însuși D. Drăghicescu, în lucrarea mai sus menționată, ne oferă date mai exacte pentru începutul secolului XX și, în plus, explicația istorică a acestei stări de fapt: „Cu rari excepții, în unele sate de moșneni, gospodăria săteanului atinge cea mai deplină expresie a sărăciei, a simplității. [...] Din toată populația țării, făcând socoteală, mai bine de 31 la sută trăiește în bordeie, în pământ sau deasupra pământului. Din acestea 31 la sută, sunt 4 la sută care n-
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
fel de mâncare. Nu e cazul să ne imaginăm că țăranul beneficia de o bogăție uluitoare de legume și fructe. Iată ce scria D. Drăghicescu: „Grădina de legume sau pomii roditori sunt griji prea mari, de care de cele mai multe ori sătenii noștri se dispensează. Iar toamna, de unde au, de unde n-au, trebuie să numere bani albi, greu câștigați, ca să cumpere de la grădinarii sârbi sau bulgari. Totul atârnă la ei de norocul întâmplării. Dacă ploaia va veni în belșug, cele câteva fire
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu avea nici un gust: „Măcar să-i fi pus ceva acreală, ar fi fost bună, dar așa...“, a fost concluzia lor. Același lucru îl scoate în evidență și Mihai Lupescu: „Supa nu-i decât ciorba muntenească - ciorba dulce de carne. Mulți săteni zvârl zama de carne și mănâncă apoi carnea cu mujdei.“ Nici vecinii noștri de la răsărit nu se simțeau deloc bine fără borșurile lor: în timpul ocupației Parisului, în 1812, soldații ruși umblau ca bezmeticii prin oraș după orice fel de plante
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
teme de asta. Și, strângându-și la ceafă basmaua înflorată, continuă să deretice prin casă, în semn că vorbirea s-a terminat... CAPITOLUL IV Faunul Bătrânul Toma Chiuariu, încă din tinerețe, era un mare povestitor... și, pentru asta îl îndrăgeau sătenii din împrejurimi; le spunea, ori de câte ori avea prilejul, povești cu întâmplări vânătorești nemaiauzite până atunci, și-l ascultau cu sufletul la gură. - He... hei! povestea bătrânul pădurar, cu surâs dulce adus de amintiri plăcute, din viața veselă a tinereții lui de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prost șî nu înțălegi! .. Omu‟ să cati în mintea lui rânduiala șî s-o priceapă!.. Lisandru îl asculta încruntat ca să-i prindă înțălesul vorbelor. În crâșmă, se făcu tăcere. Înțepător, fumul de tutun se lățea în aburi groși deasupra meselor; sătenii își lungeau gâtul, către cei doi. Flăcăul simți că i se clatină lumea sub picioare. În ochii lui scăpără o căutătură ciudată... sălbatică. - Nu, nu mai pot! ..scrâșni el din măsele, cu aburii băuturii suiți la cap... Di ci să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din sat. Numai numele lui... „Dungatu“, îi îngrozea pe săteni. O pasăre de noapte piui sus pe o creangă, rupându-i gândul. Lupul stătea liniștit și aștepta... Doar, cu ochii, în neclintirea lui, le urmărea mișcările, le cântărea intențiile. Privirea și-o fixă în ochii fetei, fără să ia în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea, creșteau numeroase animale, datorită pășunilor mănoase și izvoarelor de apă cristalină, care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
spre mănăstire și ticluind rugi fierbinți tuturor sfinților, dar mergând, ferindu-se de moș Vasile, și la ghicitoarea Safta, de la marginea pădurii, pentru a pune și ea în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
început era o moină, apoi, încet, încet, apărură fulgi albi, lăptoși, care acoperiră întreaga întindere cu o mantie argintie. Zgribuliți, băieții și vârstnicul însoțitor, îndurau vântișorul care se pornise din spatele mănăstirii Sângeap. Ajunseră la Podu de Lut și văzură casele sătenilor împodobite cu zăpada albă, alaiuri de copii, care se bucurau de venirea iernii, făcându-și vânt pe apa înghețată a iazului. Intraseră în sat ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și-l prefăcu pe moșneag într-un sloi de gheață. Bătrânul și sătenii se adăpostiră de răsuflarea de gheață a Babei, rostuindu-și, apoi, traiul, bărbații tăind copaci, femeile torcând și împletind haine groase de lână, iar copiii bucurându-se de jocurile Iernii. Și, uite-așa, a rămas iarna stăpână pe acele meleaguri
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
slăvite domnii creștine, care va încerca să readucă faima Moldovei la curțile luminate ale Europei. Poveste de Crăciun Dimineața din ajunul Crăciunului se anunța geroasă. Peste noapte, crivățul dinspre miazănoapte își făcuse de cap prin ogrăzile oamenilor. Mai fiecare dintre săteni încercau să deretice stricăciunile viforului, proptind câte un par în gardurile mâncate de carii, potrivind acoperișurile bordeielor și adăposturile animalelor. Nici Fetea nu făcea altceva decât să hartoaie ciutura fântânii, urnită de crivățul sălbatic, gândindu-se, apoi, să meargă fuguța
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de la bun început, 7 decembrie, prin sat umblă vestea că încep deja pregătirile cetei de colindători, se adună în fiecare an la o gazdă, iar baciul Neculai le pregătește feciorilor măștile, jocul de brezaie e așteptat cu multă nerăbdare de săteni în fiecare an, băieții de la școală, împreună cu Daniel, pregătesc seară de seară acasă la părintele Dumitru Steaua, mersul cu steaua de Crăciun face parte de asemenea din obiceiurile anuale ale satului, părintele Dumitru și preoteasa mi-au propus să rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina, își țineau mâinile la ochi, că să se obișnuiască din nou cu lumina. Toți erau fericiți, dansau și cântau pe ulițe. În depărtare, zâna cea buna se bucura și ea de fericirea sătenilor. Bătrânelul a căzut la picioarele ei, mulțumindu-i cu lacrimi în ochi. O dorință imposibilă EduardMihail Hamza Era o zi plăcută de toamnă. Împreună cu părinții am ieșit la o plimbare în Parcul Copou. Totul era învăluit într-o lumină blândă
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]