4,482 matches
-
dea și tușichii. Savurând perele, Radu le-a spus. — Vezi că nu este chiat atât de rea tanti Florica. Nu, că ne-a dat pere. Teofana, care o cunoștea foarte bine pe Florica, nu a spus nimic. Nu v-ați săturat de joc?a venit după un timp Florica. V-ați murdărit ca să aibă ce spăla mamele voastre. Ne-am întrecut care să luăm mingea, am alergat, am mai și căzut. — Uite cum arătați?! După ce terminați jocul să-ți schimbi rochița
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
iama prin porumbiști și veneau încărcați cu drugi de porumb pe care, satisfăcuți, îi depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se mai săturau privind scânteile focului ca niște jeturi luminoase ce se înălțau spre cerul albastru, înstelat, pierzânduse în întunericul nopții. Pocnetul scânteilor și al știuleților ce se coceau sporea vraja stării ei de visare, în care fiecare scânteie ce se înălța transmitea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Alexandru și pe cei din compartiment. — A! Cu astea m-ai dat gata. Atât de mult îmi plac prăjiturile. Mama face mai mult plăcinte. Sunt bune și acelea, dar nu ca prăjiturile. — Mai vrei? Îl întreabă Teofana. — Nu! M-am săturat. Au fost foarte bue. Săru’ mâna. Teofana îi mai face o surpriză plăcută lui Alexandru scoțând termosul cu cafea. —Ce-ai acolo? Apă rece, ceai? Cum pe atunci nu se prea întrebuințau pahare și farfurioare de unică folosință, ea scoate
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
îmbrățișează cât poate el de tare. — Unde te crezi, dragul meu? În vreun hamac prin Kankan, prin Konakry, sau mai știu eu pe unde prin Africa. Atunci îmi apăreai ca o închipuire. Acum te am lângă mine. Nu mă mai satur de gropițele din obrajii ăștia frumoși și de buzele tale, o sărută în continuare cu nesaț Cezar, parcă pentru a recupera timpul pierdut până nu a fi împreună cu Teofana. — Hai, pupăciosule, să ne odihnim, se așează Teofana cu capul pe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
domn, dar dacă nu apăreau arendașii între proprietari și țărani, azi n-am mai avea o chestie țărănească în Romînia! Nașterea arendașilor a împiedicat trecerea pământului în mâinile țăranilor, cum ar fi fost natural și sănătos. Proprietarul care s-a săturat de moșie ar fi vîndut-o sătenilor dacă nu se îmbulzea arendașul, oferindu-i un venit mare și sigur, fără nici o muncă și bătaie de cap pentru dînsul! ― Asta se poate, admise Rogojinaru cu un surâs candid. Se prea poate. Nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la celălalt câine, o corcitură de șase luni, care sărea pe la spatele babei și hămăia arar, ca un copil jucăuș. Când văzu baba Ioana că porcul, în loc să soarbă, mai mult se hîlborește, îi luă ceaunul, mormăind: ― Văd că te-ai săturat și-ți arde de joacă, nebunule, și mă ții aplecată de mă dor vinele de la picioare!" Drept răspuns, purcelul grohăi mulțumit și începu să caute pe jos dacă n-o fi căzut vreo bucată mai bună. Negăsind nimic, vru să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu pământul. Stătuse lângă șofer. Era enervat și plictisit din pricina emoțiilor călătoriei. Strânse mâna lui Grigore, declarând ursuz: ― Dragul meu, bine te-am găsit, dar să știi că pe mine nu mă mai prindeți pentru astfel de experiențe! M-am săturat! ― Ce s-a întîmplat, Gogule, de ești așa de supărat? întrebă tânărul Iuga, nepricepând nimic. ― Dacă nevastă-ta are poftă de emoții tari, să-și aleagă alți clienți, nu pe mine, urmă Gogu Ionescu, smulgîndu-și ochelarii de pe față. ― Gogule, ești
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mică și blondă avu o fluturare de surâs pe buze zicînd: ― Ei, hai, fiindcă tot am venit, să vedem cuibul poetului. Titu se aprinse, îi sărută mâna de mai multe ori și o rugă să stea câteva clipe, să se sature măcar privind-o, că de când a văzut-o deunăzi, n-o mai poate uita... Mimi îl întrerupse, parcă nici nu I-ar fi ascultat sau pentru că știa dinainte ce are să-i spuie: ― În camera asta stăteam și eu înainte de a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trecut vremea, zice maică-sa horobăind pe lângă foc. Dar și tu, dragul mamei, târziu mai vii și greu mi-e și mie că sunteți mulți și nu mai știu cum să împart ca să-ți opresc și ție, să-i satur și pe ei, of, Doamne! Petre se așeză pe laviță. Oftă: ― Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! Smaranda îi puse pe masă o farfurie cu mâncare. Un răstimp nu se mai auziră decât sorbiturile lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi! Atunci glasul lui Trifon Guju, zgrunțuros și ursuz, se înălță peste șovăirile țăranilor: ― Da noi ce facem, măi creștini? Șezătoare ori?... ― Așa-i, așa-i, ce facem? răspunseră alte glasuri desțelenite. Că de vorbe și de sfaturi ne-am săturat! FOCURILE Capitolul VII SCÎNTEIA 1 În aceeași duminică, pe la amiazi, Grigore Iuga cu Titu Herde-lea coborau în gara Burdea, unde îi aștepta brișcă galbenă de la Amara cu Ichim pe capră. ― Toate bune pe aici, Ichime? întrebă Grigore. ― Deocamdată pace, conașule
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ce-au putut, și-au alungat pe boieri, și au început să-și ia fiecare cât pământ îi trebuie. ― Of, că nu mai vine și la noi, să-mi iau și eu măcar nițel porumb de cel boieresc, să-mi satur copilașii, că greu am mai dus-o iarna asta! oftă Toader Strîmbu. ― Ba eu parcă m-aș lipsi de toate, dar tare mi-e sete să-i dau șefului numai două scatoalce, știi, românești, să le ție minte și-n
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în vânt, sau cel mult va fi elogiată istețimea lui de-a trata pe copiii mari, ce sunt țăranii, cu vorbele potrivite pentru copii. Dar țăranii întrerupeau făgăduielile prefectului cu glume și cu râsete. Unul strigă ascuțit că s-au săturat de vorbe, altul adăugă că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i vreme de dormit! Copiii se urniră anevoie și bombănind. Când descoperiră însă masa încărcată, se înviorară și-și amintiră că li-e foame. Melentie îi așeză pe toți trei pe laviță: ― Mâncați ce vă place, copii, până vă săturați!... Numai să nu vă bateți și să nu faceți gălăgie, că măicuța a murit și ar fi rușine!... Păvăluc, tu, că ești mai mare, ia seama să nu dea în foc oala asta de ciorbă, că eu mă duc să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și sudălmi cu care voiau să răscumpere toate tăcerile trecutului. În spatele castelului în flăcări, vechiul conac apărea negru și adormit. Când se uitau într-acolo oamenii se cutremurau involuntar. Ignat Cercel, ca să-și încălzească inima, bolborosi singur: ― Iacă, l-a săturat Dumnezeu și de pământ, și de toate! Capitolul XI PETRE PETRE 1 Toată noaptea spre sâmbătă cerul Amarei fu însîngerat de jocul flăcărilor ce mistuiau castelul Iuga. Mulțimea de țărani, furioasă și gălăgioasă, nu se dădea deloc dusă, parcă și-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de frica oamenilor, și de care poate să fie nevoie acuma. ― Tu ești primarul tîlharilor? întrebă maiorul dând cu ochii de el. Primarul nu apucă să răspundă. Tănăsescu îi cârpi câteva perechi de palme de văzu stele verzi, strigînd: ― Vă satur eu acușica de revoluție, n-ai grijă! Pe toți vă satur, să țineți minte! Aseară dăduse ordine severe ca morții să fie lăsați unde se găseau spre a servi de pildă tuturor celor vii. Acuma porunci primarului bătut să identifice
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tu ești primarul tîlharilor? întrebă maiorul dând cu ochii de el. Primarul nu apucă să răspundă. Tănăsescu îi cârpi câteva perechi de palme de văzu stele verzi, strigînd: ― Vă satur eu acușica de revoluție, n-ai grijă! Pe toți vă satur, să țineți minte! Aseară dăduse ordine severe ca morții să fie lăsați unde se găseau spre a servi de pildă tuturor celor vii. Acuma porunci primarului bătut să identifice, sub controlul unui plutonier, pe cei căzuți, iar pe urmă cadavrele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vreo pretenție. Ca să fie mai siguri au făcut și contract la primărie, cu sigiliu și iscălituri. În schimb ei I-au îngăduit să stea în conac până va trece revoluția. Peste două zile apoi a sosit armata și i-a săturat de pământ... Râdea cu mare mulțumire: ― Și iaca așa am scăpat cu fața curată, cucoane, de furia tîlharilor! Pe Grigore râsul arendașului îl enervă. Observă rece: ― Dacă noi nici dintr-o nenorocire ca asta nu învățăm nimic, atunci... Rogojinaru întrerupse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
defect de alteritate sub Nostromo sau în imediata apropiere. Trebuie să fie un loc bun de aterizare. Dallas rămase pe gânduri. ― Ești sigur de compoziția suprafeței? ― Roca asta e prea veche ca să fie altceva, răspunse ofițerul executant, morocănos. M-am săturat de chestia asta cu vechimea unei planete și cu componentele solului. Crezi cumva că vă fac să aterizați în craterul unui vulcan? ― De acord, de acord.. Iertare. Voiam să fiu cât mai sigur. N-am mai operat o aterizare fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
executat cercetarea semnalului și n-avem pe cine să salvăm aici decât pe Kane. E treaba altei expediții, echipată corespunzător, să cadrileze lumea asta și să viziteze epava. Nu suntem plătiți pentru asta. Suntem supuși unor directive draconice. M-am săturat. Hai să plecăm odată! Se instalară la pupitre. Kane și entitatea străină fură uitate deocamndată. Toate problemele anexe, amânate. Importantă era acum procedura de întoarcere în spațiu. Formară instantaneu o unitate, un tot organic. Certurile și părerile personale dispărură în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mânca alimentele cu delicatețe, așezat ca un rege în mijlocul mesei. Kane își ridică nasul din farfurie, cu gura plină. ― Când ajungem pe Pământ, primul lucru pe care am să-l fac va fi să mănânc ceva ca lumea. M-am săturat de produse sintetice. Puțin îmi pasă de ce zice Compania, asta tot are gust de reciclare. Acreala asta din hrana artificială nu poate fi eliminată oricât piper ai pune, sau alte condimente. ― Am mâncat și mai rău, comentă Parker îngândurat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mine, ea este ofițerul cel mai gradat. Dacă nu mai revin, nu văd ce n-ar putea să facă tot așa de bine ca și mine. ― Nu sunt de acord. Pierdeau timpul. Iar creatura putea fi departe acum. Dallas se săturase de palavre. ― Ajunge. Am luat o hotărâre, este irevocabilă. Îi întoarse spatele, se ridică până la conductă, apoi își luă arma. ― Așa n-o să meargă, mormăi scrutând în umbră. Nu e loc destul. Trebuie să mergi opri aplecat, ori să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la fel de rănit ca să aibă aceeași reacție. Nu făcu nimic, iar Ripley se minună. Cel puțin, primele cuvinte fură previzibile atunci când se hotărî să protesteze: ― Dacă ai ceva pe suflet, spune. Încep să nu mai suport veșnicele insinuări ipocrite. M-am săturat să tot fiu acuzat. ― Nimeni nu te-a acuzat. ― Nu mai spune! Apoi tăcu. Ripley nu mai scoase nici un cuvânt o vreme. I-l arătă cu degetul pe Parker. ― Du-l la infirmerie și pune-l pe picioare. Om vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu un ou fiert moale la prășit și cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Vorbind despre starea actuală din România (în 2004) Horia Roman Patapievici, în cartea „Discernământul modernizării”, scrie: „...Am vrut să-mi cunosc cititoriiĂAm descoperit, cunoscându-i, o altă Românie, decât cea politică (detestabilă), economică (mizerabilă), instituțională (iresponsabilă) - de care neam cam săturat cu toții. Descoperindu-mi cititorii, mi-am redescoperit țara. Am descoperit o Românie decentă, vie, generoasă, cultă, plină de farmec.”...„ Acești oameni provin din toate profesiile”. Vintilă Corbul și Eugen Burada, în cartea „Uragan deasupra Europei”, volumul II, scriu: „Nobilimea și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
un timp istoric (prezentul sau trecutul apropiat), acesta este rău și are doar atracția malefică a răului (dacă e să fie istorie, atunci să fie Dorel !), în timp ce tradiția este totdeauna bună și reconfortantă (și vine de alină dacă v-ați săturat de Dorel) ! Reclama - această reclamă - nu ne vinde deci Istorie en détail, fie ea și cosmetizată, ci Mitologie în vrac și în stare naturală deoarece și întrucît asta ne place, asta ne dorim. Și asta avem, asta vom avea... Produse
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]