6,861 matches
-
initiation și recurgem la curve. Nu, omul aici și acum, În fața Pendulului!“ „Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă ironic Agliè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Să nu fim puerili“, zise Agliè. „Dați-mi un răgaz de o oră. De ce crezi că ar vorbi aici, În fața Pendulului?“ „Are să vorbească În propria-i disoluție. Le sacrifice humain!“ strigă Pierre către naos. Iar naosul, din toate puterile: „Le sacrifice humain!“ Păși În față Salon: „Conte, lăsând la o parte puerilitatea, fratele are dreptate. Nu suntem polițiști...“ „N-ar trebui s-o spui tocmai dumneata“, tărăgănă ironic Agliè. „Nu suntem polițiști și nu considerăm demn să procedăm cu mijloacele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Madame Olcott ieșise din joc, aplecată peste medium-ii ei, cu o durere aproape omenească. Dar Pierre, care urmărise ceea ce se petrecea stând tot timpul așezat În jilț, reluă controlul asupra situației. „Nu“, zise el, „nu există decât un mijloc. Le sacrifice humain! Prizonierul la mine!“ Magnetizați de energia lui, uriașii din Avalon Îl Înșfăcaseră pe Belbo, care urmărise prostit scena, și-l Împinseseră În fața lui Pierre. Acesta, cu agilitatea unui jongler, se ridicase, pusese jilțul pe masă și le Împinsese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
păli la această insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
insultă. „Ce-a zis?“ Întrebase isteric Pierre. „Nu vorbește“, rezumase Agliè. Își desfăcuse brațele, cu un gest Între renunțare și condescendență, și-i spusese lui Bramanti: „E al dumitale“. Iar Pierre, apucat de streche: „Destul, destul, le sacrifice humain, le sacrifice humain!“ „Da, să moară, noi tot o să găsim răspunsul“, striga tot atât de apucată Madame Olcott, revenită În scenă, și se năpustise spre Belbo. Aproape În același timp se mișcase și Lorenza. Se desprinse din strânsoarea uriașilor și se așezase În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atârna pe piept: eu acum Îl vedeam din spate, n-am Înțeles imediat ce se petrecuse, dar am văzut-o pe Lorenza lunecând la picioarele lui Belbo cu fața ca de ceară, iar Pierre ridica În sus lama urlând: „Enfin, le sacrifice humain! Și apoi, Întorcându-se către naos, În gura mare: „I’a Cthulhu! Fa S’ha-t’n!“ Ca la un semn, mulțimea ce umplea naosul se urnise, iar unii cădeau răsturnați, alții amenințau să răstoarne mașina lui Cugnot. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
privește fără rușine la locul dintre picioarele ei, dovedindu-i Încă o dată lui Wakefield că singura valută constantă este sexul. Și nici măcar sexul, se corectează el. Mai degrabă promisiunea sexului, de dragul căruia vei cumpăra ceva, vei face ceva sau vei sacrifica ceva. Sexul este răsplata pentru dobîndirea puterii, pentru sofisticare, pentru Înțelegerea Artei. Ei, și cînd părea că seara se apropie de sfîrșit, lucruri noi se-ntîmplă. Procesiunea nu a făcut altceva decît să pregătească publicul pentru un simulacru de nuntă. Mireasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sub un spot de lumină de culoarea safirului, a cărui suprafață este decorată cu ceva ce pare a fi o scriitură elaborată, numai că „scriitura“ se dovedește, la o examinare mai atentă, a fi compusă din turme Întregi de oi sacrificate de siluete umane ținînd În mîini junghere lucitoare. Încăperea următoare conține un obiect sculptural deosebit de complex, un hibrid grotesc de varză, porc și oaie, din care fîlfîie un steag pe care scrie Am Avut o Avangardă! SÎntem Moderni Durabili! Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după care tânjeau cel mai mult: alinare. Apoi vechea Phyllis își reintră în drepturi. — N-o să stau să am grijă de el, să știi. N-aș putea suporta stresul. Am mai văzut oameni care aveau asta. Nici măcar nu știu cine ești. Îți sacrifici toată viața pentru ei și ai putea să fii oricine. Nu te-ar deosebi de bunica. Fran simți un șoc auzind cuvintele maică-sii. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, dacă asta are, o să caut un loc unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
străzii principale din Woodbury, Fran se aplecă și îl sărută, făcând o tânără ieșită la cumpărături, spera că nu vreuna din pacientele lui, să se întoarcă și să le zâmbească îngăduitor. Știa că Laurence acționa pentru binele ei și că sacrificase timp prețios ca s-o ajute, trăgând chiar niște sfori ca să găsească un loc pentru Ralph, iar ea nu îi arătase nici cel mai mic semn de recunoștință. Simți că o copleșește un val subit de tandrețe și își dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Unde erau toate lucrurile care-i erau dragi? Obiectele care marcaseră momente importante din viața lui? De ce nu-i aduceți câteva lucruri mâine? Intendenta își dădu seama că Fran era una din acele rude dificile, genul care nu și-ar sacrifica propria viață, dar care criticau modul în care alte persoane încercau să rezolve situația. — Nu prea multe, desigur. Considerăm că șase e relativ suficient, dat fiind că spațiul e limitat. Fran mai că se așteptă să-i spună că așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
reducînd la ceva accidental alte teme — sentimentul naturei, lirismul izvorît din aprofundarea unor emoțiuni intime — e ceva antiliterar și nelogic, mai ales cînd se vorbește de lărgirea domeniului poetic. Introducînd elemente nouă de inspirație nu trebuie să elimini altele, să sacrifici ceea ce are tot atîta valoare poetică”. Modernismul „din care își fac glorie” reprezentanții noilor curente e, în opinia lui Densusianu, „mai mult superficial, o atitudine căutată, o posă”. Poezia futuriștilor va fi taxată în consecință pentru exterioritatea artificială, haotică, imatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rudă săracă din provincie de norocosul care „s-a ajuns” dînd lovitura pe meleaguri străine: „Tu, singurul, m-ai putea construi în limba franceză din nou (...) numele tău m-ar recomanda (...). Depinde totul (...) de timpul pe care l-ai putea sacrifica (...) și de cota de rușine sau compromitere pe care ar trebui s-o suporți cînd aș apărea botezat de tine în limba franceză”. Înduioșătoarea implorare (de fapt, o adevărată cerșetorie...) face un apel disperat la solidaritatea de generație. Costin anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în opoziție cu tradiționaliștii - nu o vede în contradicție cu specificul autohton. Acuzînd „marea mizerie care a pricinuit acest început de exod al talentului românesc în alte limbi și în alte țări”, autorul apreciază că „scriitorii români nu și-au sacrificat, înstrăinîndu-se, caracteristica lor națională, Isvor al d-nei Bibescu, Chira și puțin cunoscuta la noi De nos oiseaux a lui Tzara se afirmă tocmai prin atmosfera românească de care sînt impregnate”, și că scrieri precum „Chira Chiralina, Isvor și cele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-am altă viață ca să o pot disprețui pe asta, pe care mi-am apărat-o... Și de ce mă opun unii, tot timpul, pe mine martirilor? De ce nu le opun pe cei care i-au constrâns pe martiri să se sacrifice? Nu zice una din cele zece porunci "să nu ucizi"? ― Inchizitorii nu vroiau decât să fii egoist și pe urmă să-ți cauți consolări. Au calculat bine. ― Faptul că vara asta mi se pare neînchipuit de frumoasă n-ar trebui
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
apă rămas prin miracol și m-am aplecat cu buzele arse să-mi potolesc setea. Și atunci m-am îngrozit. Nu arătam ca un om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit cu convingerea că adevărul poate fi pus deasupra spaimelor noastre mici și meschine. Tu ne-ai luat această frumoasă amăgire. ― Vina mea, prin urmare, e că nu m-am sacrificat ca să întrețin o minciună. Chiar nu interesează pe nimeni ca aveam șaptezeci de ani când am abjurat? ― Ce importanța are vârsta în cele întîmplate? ― Uriașă. La șaptezeci de ani e foarte greu să mai fii trufaș. Nu-ți mai arde
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zis: "Nu sunt eu morarul, mă duc să-l chem", dar el se grăbea. Și-a scuturat mantaua, și-a tras gluga pe cap și a ieșit. ― A murit la cincizeci și doi de ani. Crezi că a făcut bine sacrificând ce mai avea de trăit? ― Ar fi o necuviință să-l judec. Puteam s-o fac, eventual, altădată. Atunci ți-aș fi spus că în viața lui Giordano Bruno sunt multe lucruri ciudate. Acum, orice aș zice sună rău. Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
scape cel puțin câțiva. Vorbește tu cu Grimoald și cu Rodoald. N-o să ne ducă imediat în Campi Sacri, de asta sunt sigur. O să ne treacă printr-o carantină de purificare, așa cum fac păgânii cu animalele ce urmează să fie sacrificate. Și, dacă tot e să murim, la cea mai mică ocazie, vom încerca să fugim. Am văzut cum i-au strălucit ochii, trebuia însă să-i dau și vestea proastă. - Rotari, dacă n-o să fie cu putință să-i luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o blestemă, pentru că un bărbat are dreptul să-și sărute micuța. Balenă grasă, frigidă și fără copii, ce știi tu despre ce Înseamnă dragostea unui tată? Și totuși, având În vedere că pentru Camilla ar fi făcut orice, Elio se sacrifică și renunță cu stoicism la sărut. Încă mișcat și Înduioșat, cu transpirația care Îi Îngheța pijamaua, ieși din camera Camillei și rămase câteva clipe pe coridor. Auzi În continuare bătăile pendulului din salon, de la etajul inferior, și scârțâitul lemnului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Voi face o plimbare prin Împrejurimi. E o localitate romantică, Sorano. Ultima dată când am fost acolo era În ruină: o stradă Întreagă, cu totul abandonată, se prăvălise odată cu terenul de sub ea. El Însă, pentru iubitul lui, era gata să sacrifice totul. Chiar și pe elevii lui. Și știa deja că mâine după-masă nu avea să-i Însoțească la Galeriile de artă modernă - așa cum le promisese - și nu avea să-i ducă În fața lui Klimt. Morandi și Degas. De altfel, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se Îngrămădeau În jurul lui, Întrebându-l neliniștiți ce subiecte Îi dăduse Ferrante. Se Îndepărtă În grabă ca de la locul unui delict. Își scoase telefonul din geantă. Voia să o sune pe Meri și să-i spună că avea să-și sacrifice și ultima umbră de mândrie și demnitate ce-i mai rămăsese, pentru a salva Battello Ubriaco, dar Își dădu seama că nu spaniola fusese cea care Îl sunase pe când Își recita rolul nedemn din farsă. Pe display rămăsese numărul Majei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Oare chiar sunt tenebroasă? Dar așa sunt eu. Acum trebuie să-mi iau rămas-bun, profu și-a dat seama că fac altceva. Se vorbește despre dragostea pe care o simțim noi față de părinți. Eu Îi iubesc? Sunt dispusă să mă sacrific pentru ei? Eu cred că nu, dar totuși Îi iubesc. Trebuie să fie ceva mai complex decât dragostea. 4 mai — Valentina, dacă nu cumva scrii Odiseea, aș spune să lași deoparte și să continui după aceea, o atenționă Sasha - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avea pretenția de a fi angajate permanent. Dar femeia aceasta avea o voce potrivită, iar la testele de aptitudini dovedise că deține cea mai importantă calitate cerută: capacitatea de a asculta. Avea un randament destul de ridicat - totuși, Emma Tempesta fusese sacrificată. Din rațiuni birocratice. Compania prefera personal mai tânăr și mai flexibil, căruia să-i ofere un contract de formare profesională. Chiar dacă acest contract era mai puțin remunerat decât contractul cu care fusese angajată această femeie. Îi părea rău pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și distrugă ficatul, avea să Înghită pumni Întregi de Alka Seltzer, apoi să-și bage degetele În gât și să vomite totul În coșul de gunoi de la sediul vreunui sindicat, dar totul era inutil: Președintele Îl lăsase să cadă. Îl sacrificase. Acum vedea totul foarte clar. Maja Încercase să-l atenționeze, dar el n-o crezuse. Iată de ce nu-i aprobaseră colegiul de prima mână, cu care la alegerile din ’94 câștigase - destul de bine, cu patruzeci de mii de opțiuni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]