3,958 matches
-
sus că nu prea am ce spune despre această epocă. Dar văd că-mi vin în minte multe lucruri. Așa, un lucru mare a fost pentru mine clădirea unei case mari în ograda școlii - adică pregătirile clădirii: grămezi mari de scânduri, șanțuri, varnițe etc. Aveam "case", locuri ascunse, locuri de siguranță, în șoproanele pentru scânduri, în varnițe și șanțuri. Tot în acea ogradă era și biserică. Ce mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam în biserică la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vin în minte multe lucruri. Așa, un lucru mare a fost pentru mine clădirea unei case mari în ograda școlii - adică pregătirile clădirii: grămezi mari de scânduri, șanțuri, varnițe etc. Aveam "case", locuri ascunse, locuri de siguranță, în șoproanele pentru scânduri, în varnițe și șanțuri. Tot în acea ogradă era și biserică. Ce mai de nopți frumoase la denii, când trăgeam clopotele, când stam în biserică la denia cea mare, în genunchi pe jos - ce sentimente atunci de ceva și straniu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nouă cazuri din zece, dau chix în căsnicie. Părinții noștri iubeau mult cartea. Cartea de beletristică, dar și de știință. În camera unde dormeam noi, copiii, tata amenajase pe o jumătate din spațiu rafturi de jos și până în tavan din scânduri geluite și îmbinate de el. Aceste rafturi erau pline cu cărți de tot felul, cumpărate de tata de la librărie sau de la anticariat. De la un chioșc de presă, la care era abonat, cumpăra almanahuri, ziare câteodată, și fascicole ale unor cărți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
însoțite de niște cuvinte porcoase, pe care nu le suportă hârtia de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele picioarelor și dansam, era mai mult un fel de țopăială, spunând: „A buri, buribu, ca murit Dumitru, pe-o scândură lată, cu...” Ne scaldam cu dănciucii deavalma în apa aceea tulbure, ieșeam afară și săream într-un picior, cu un deget în ureche, ca să scoatem apa din ea. Nu țin minte să fi avut vreun conflict cu țiganii sau cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înălțime, să ascult greierii care cântau în iarbă, chiar să dorm în ramificația a două crăci foarte groase, sprijit comod de tulpina mare și scorțoasă a stejarului. De multe ori acolo îmi făceam și temele, pe o bucată lată de scândură pe care mi-o amenajasem drept masă. Stăteam pe prispă și auzeam glasul unui cerșetor care venea din poartă în poartă dinspre strada Mihail Sturza. Avea un glas răsunător, care se auzea mai dihai decât glasurile țăranilor vânzători de castraveți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai jos de Râpa Galbenă, pe dreapta, cum urci niște scări în deal. Maistrul punea niște dușumele și repara lemnăria de la ferestre și uși. Mi-a dat să fac o treabă ușoară: să scot cu o teslă cuiele din niște scânduri și să le îndrept cu ciocanul pe o piatră netedă. Am făcut eu treaba asta mai multe zile, după care m-a pus să vopsesc cercevelele ferestrelor și ușile. Nu știam cum, dar el, un om foarte blând și cumsecade
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
studii la facultățile din Iași. În fața casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul din scânduri și din metru în metru, copăcei de liliac, ce înflorea primăvara înmiresmând atmosfera din jur. Case de acestea se construiau multe în Țicău la vremea aceea, și multe din ele au dispărut acum. Mă întrebați ce căutam eu prin Țicău
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o adăposteau corcodușii bătrâni din jur. Toți cei ce născuseră și trăiseră în ea s-au mutat fie la cimitir, fie în sat, iar unii erau plecați în lume. Patru neamuri se perindaseră la vatra ei, dormind pe laițele din scândură cioplită cu barda. Acum era aproape pustie. în casă nu mai ședea decât oarba, bătrână la șaptezeci de ani, care în ruptul capului nu voia să se despartă de locul unde copilărise. Când rămase și ea fără vecini, nepoții din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
văd că întră două felinare în casă, mă apucă, unul de picioare și altul de cap, și-ncep a mă zgâlțâi. „Ce-ai cu noi, zice, de ce ne sudui ?”, ș-odată mă astrucă sub laviță de m-am sculat cu scândurile în cap. Ptiu ! Am făcut cruce, m-am suit la icoane și le-am pupat, m-am culcat iar și de-atunce n-am mai visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște grațioase aeroplane
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rămăsei cu plodu-n copaie. Niculae, zice, ieși, mă, și mă vezi, Niculaae...!” Și zbera, mă, de crezurăm că-i zburase mințile. - ’Te, mă ! se miră unul dintre zidari. - Și p- ormă l-am îngropat în tron de nuia, că nici scândură nu erea p-atunci. în timpul acesta altul striga furios : - Ce, mă ! Ce, ce ! Te duru mâna de-ai băgat-o în... ? Trage, mă, firr-ai... că-ți zic una să te arză la ficați ! Amețit de băutură, un lucrător care venea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt cui, lampa cu țilindrul afumat în care, prizonieră, bâzâia o muscă. într-un geam, o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ca să-i țină paravan la vânt. Cu uniforma lui nu tocmai impecabilă, Încălțat cu cizme cretane Înalte până la genunchi, căpitanul Kontoulis examină luminile de marș, șezlongurile stivuite, bărcile de salvare. Giulia era singură pe vastul Atlantic, cu bocaporții bătuți În scânduri, ca să reziste la valurile care se izbeau de bord. Puntea era pustie, cu excepția a doi pasageri de la clasa Întâi, oameni de afaceri americani, care beau un păhărel Înainte de culcare, Înveliți cu pături. ― Din câte-am auzit, Tilden nu joacă numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul o dată, spunând, apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu așa... Și am greșit mai devreme; Îmi retrag cuvintele. Iată: sub Desdemona, bătând ritmul pe scânduri și ridicând-o, o pereche de aripi. ― Lefty! spuse acum Desdemona, epuizată. Cred c-am simțit-o. ― Ce-ai simțit? ― Știi tu. Senzația aia. ― Însurățeii, spuse căpitanul Kontoulis, uitându-se la barca de salvare care se legăna. Of, tinerețea! După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să ni se umple de proiectele ei meșteșugărești: coșulețe pictate și draperii cu mărgele, prespapieuri cu tot felul de obiecte suspendate În ele, flori uscate, grăunțe și boabe colorate. Se duse la magazinele de antichități și atârnă pe perete o scândură veche de spălat rufe. Se apucă și de yoga. Combinația dintre dezgustul lui Milton pentru mișcarea antirăzboi și sentimentul de inutilitate al lui Tessie i-a făcut să Înceapă să citească toată colecția, de o sută cincisprezece volume, a setului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mlaștină. Rex imita sunete de animale care nu sunau ca nici un animal. Cutiile de bere Îi zăngăneau În rucsac. Picioarele noastre dezrădăcinate bâjbâiau prin noroi. După douăzeci de minute am găsit-o: o cabană cu o singură Încăpere, făcută din scânduri nevopsite. Acoperișul nu era cu mult mai Înalt decât mine. Fasciculul circular al lanternei dezvălui hârtia gudronată care acoperea ușa Îngustă. ― E Încuiată. Futu-i! spuse Rex. ― Să Încercăm pe geam, sugeră Jerome. Dispărură și ne lăsară singure, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lucru s-a Întâmplat și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor. Precum tămâia din biserică, sufletul mi se ridica Înspre cupola craniului - și apoi evada. Pluteam peste podeaua de scândură. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecând peste sticlele de bourbon, stăteam suspendată peste celălalt pat, uitându-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul lui Rex Reese. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fel de stare normală a lucrurilor. Măcar orașul nu-și bătea joc de necazul meu, afișându-se sclipitor sau triumfător. Centrul orașului părea la fel, doar că mai pustiu. Zgârie-norii nu puteau fi demolați după ce locatarii plecau, așa că se băteau scânduri peste geamuri și uși, punând la păstrare marile și găunoasele corporații comerciale. Pe malul râului se construia Centrul Renaissance, inaugurând o renaștere care nu s-a mai petrecut niciodată. ― Hai să mergem prin Greektown, am spus. Din nou fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
patru ani într-o mahala mizeră din anii '50, laolaltă cu părinții mei, într-o odaie săpată parcă sub pământ, cu ciment pe jos, cu o mașină de gătit, cu un fier de călcat cu cărbuni, cu un pat de scânduri care-ntr-o noapte s-a prăbușit cu noi trei. Fratele meu a murit de pneumonie tot mergând de-a bușilea pe podeaua înghețată, iar eu abia am scăpat cu zile. Ai mei mâncau macaroane și marmeladă, și mergeau zilnic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mine era un loc extraordinar, pe care l-am visat apoi foarte des. Pe dinafară arăta ca și bodegile vecine: o casă vopsită în stacojiu, cu niște ferestre care foloseau și de vitrine. Avea, înăuntru, două încăperi. Dușumeaua era de scânduri frecate cu gaz (contra ploșnițelor), așa că totul putea a gaz de te trăznea. Prima încăpere avea numai jucării pentru băieți, iar a doua, cea din fund, doar pentru fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pictată, pe care corăbii pictate simt imposibilitatea mișcării, așa cum o postula Zenon. Simțim încremenirea, blestemul timpului zenital, viețuirea în aceeași lumină spectrală de amiază a lui Herodot, a lui Doinaș și a noastră. Este butaforie, miroase a clei și a scândură proaspătă, dar tocmai prin asta poemul e actual și ne seamănă, căci la fel sânt scufundate într-o creație ironică, la mâna a doua, Odradek al lui Kafka, manechinele lui Schultz, fantoșele mascate ale lui Radu Pe-trescu, Leipzigul de carton
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
niște experimente pe șobolani, nu faci cancer, dar Îți omoară memoria. Eu de-aia și iau aspartan, prefer să Îmi sacrific trecutul, decât viitorul. Tot timpul mi se pare că sunt prea grasă. — Draga mea, liniștește-te. Ești ca o scândură, zise Diane. Dacă tu ești grasă, eu sunt enormă. Câteva ore mai târziu, cele două femei se Întâlniră cu Desert Rose la raionul de Încălțăminte din Robinson May Mall din Santa Monica. Imprevizibilă, aceasta tocmai proba niște papuci de plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
binișor l-a-nceput, noi eram muți de emoție și de încântare (și de iubire, să fie limpede!), pe urmă s-a precipitat să ajungă mai iute la destinație și a nimerit cu fruntea în alt raft al bibliotecii, o scândură cu muchii tăioase vopsită-n galben, care i-a spart capul încât la tăierea moțului și la alegerea celor trei lucruri de pe tăviță a purtat deasupra unui ochi o uriașă gâlmă sângerie (această cicatrice, vrea, nu vrea, n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de cortină, arlechinii, fosa, culisele) reprezintă astfel de zone securizante ale poetului și actorului. Într-o altă ordine, cât/cum se poate regăsi poeticitatea scenei în definiția de antologie a unui poet contemporan, George Vulturescu ("Unii dintre noi știm că scândura scenei/e un loc înghețat pe care îl poți traversa/ dacă întâlnești privirea celuilalt") și observațiile pline de miez ale unui alt poet, "travestit" acum în exeget al lui Emil Botta, care vorbește despre sacralitatea "posturii de spectator" și aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu da socoteală asupra atrocităților comise din ordinul său, i-a fost frică și a murit ca un prost, probabil dizolvat cu acid sulfuric ori altă combinație chimicâ, Încât nu a avut parte nici măcar să fie Îngropat cu cele patru scânduri ce se cuvine oricârui sărac muritor. Atunci, Îmi dai voie să te Întreb...?” „Bine, te ascult...dar, te rog n-o mai lungi...” „Acestor criminali ai omenirii, cine le-a dat dreptul să ne omoare! Un nebun, având În anturajul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]