3,889 matches
-
mama, Oltea și cu mine nu dormeam niciodată în casă, de frica bombelor, care umpleau văzduhul spre Dornești (unde a fost și podul peste râul Suceava bombardat). Noi stăteam zi și noapte în râpă. Mama și noi două am așezat scânduri late, o rogojină mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mare și deasupra niște țoale chuiate. Acolo ne era lăcașul. Când lucrurile se mai linișteau, mergeam în bucătărie și mâncam ceva pe fugă și apoi în râpă. În livadă, ai noștri au făcut o cazemată, ca o casă subterană. Toate scândurile noastre din șură, le au folosit. La fel și bârnele groase. (Noi aveam mult material lemnos pentru a construi o nouă casă, în locul celei de la bunicul). Într-o cameră mare, rușii și-au făcut cancelarie, iar în geamuri erau numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul drumului, străbătut de convoiul cu Caloianul, copiii erau stropiți cu apă. După îngroparea Scaloianului se făcea pomana mortului (bucatele și coliva fiind pregătite de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
șindrilă) dat cu dohot (păcură neagră). Cu timpul însă, părinții au hotărât că ne trebuie o casă nouă, întrucât ne ridicam și noi, fetele. Prin claca sătenilor am obținut buștenii din pădurea Berna, mulți i-au tăiat pentru căpriori și scânduri (la gater) au venit meșterii din sat și lucrătorii. Cel mai vestit maistru era un gospodar de pe lan, cu un singur ochi, poreclit Fârștit. Și-a mai luat cu el, alt meșter, a Ilenei, au făcut planul și-au stabilit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
colaboram foarte bine cu un fiu al părinților, Vasile a lui Archip a lui Gheorghe. Acesta în fiecare primăvară aduna oile de la majoritatea sătenilor, la stâna lui din Horaiț. Era o așezare de vară, ca o colibă mare, făcută din scânduri de brad și acoperită cu draniță (șindrilă). Înăuntru erau pirostrii (un cerc de fier, sprijinit pe trei picioare, pe care se pun căldarea, ceaunul sau oala la foc, crăcană). Mai erau niște polițe, o masă, câteva taburele și multe plase
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de prelucrarea laptelui în stână se ocupa un baci bătrân, care știa "rândul". La această stână, baci era un uncheș al finului nostru. Seara, ciobanii treceau oile prin strungă, le mulgeau și le adăposteau într-un ocol foarte mare, din scânduri late. Ocolul se putea muta de două trei ori din loc, pentru a gunoi (îngrășa) și alt ogor, cu îngrășământ natural de oi. Ocolul era păzit de 2-3 câini ciobănești, care ajutau și la mânarea oilor pe tarlale. Stâna și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu icoanele necesare, pictate în ulei, fie direct pe lemn, fie pe pânză aplicată pe lemn, de pictorul F. W. Kautnik Kuklenensis, în anul 1876, care semnează pe unele din ele. În exterior, biserica este blănită de jur împrejur cu scânduri, prevăzute la intrarea din partea de miazăzi a pronaosului, iar la extremitatea de apus dispune de o mică cămașă, pentru păstrarea obiectelor bisericești. Între obiectele de valoare istorică și artistică păstrate în biserică, sunt unele cărți de cult tipărite între anii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bostani (tăiați bucăți, după ce le scoteam sâmburii). Amestecați cu cartofi și chișleag, alcătuiau o masă bună, chiar dulce. Când dădea frigul, bostanii îi mutam pe aria șurii sau în șopron. La majoritatea le scoteam sâmburii și-i puneam pe niște scânduri la uscat (să aveam în serile lungi de iarnă ce ronțăi). La transfer, avea loc și o riguroasă selecție. Mama își alegea câțiva, cu coaja subțire, pentru plăcinte și prăjituri. Eu cu Oltea ne uitam mai mult la forma lor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu curățenia, se trecea la spălatul covoarelor și a rufelor. În curte, fiind fântână, asigura apa necesară pentru toate treburile gospodărești. Mai bine însă, se folosea apa Sucevei. Mergeam cu covoarele, pe tărăboanță (roabă), luam un scăunel mic sau o scândură lată, un mai de lemn, săpun și sodă și alegeam un loc cu apa limpede și lină. Nouă ne ajuta în fiecare an, o femeie harnică, de pe gârlă, Pachița lui Constantin. Când dânsa uneori era ocupată, venea vecina ei, Eughenia
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
ale noastre, ștergare, așternuturi de pat, perdele, cuverturi etc. Acestea trebuiau să fie albe "ca ghiocul", spunea mama. De aceea, de cu seară, în tindă, într-un obroc mare se așezau toate rufele murdare. El se punea apoi pe o scândură lată, deasupra unui ciubăr de lemn, foarte încăpător. Peste rufe se turna uncrop de leșie multă, se acoperea cu un țol curat obrocul și se lăsa până a doua zi dimineață. Era un miros plăcut, de prospețime în întreaga casă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
încercat și el să le tragă, prinzând destul de repede secretul lor. Eu cu Aurel nu ne am încumetat. Ne era de-ajuns că le-am auzit atât de aproape. La toacă a fost mai ușor. Parcă bătea toba. Pe o scândură, cu două bețe, lovea respectând ritmul. Am încercat și noi, dar n-am deprins tainele de prima dată. Pălimarul Luchian Vasile ne-a zis să repetăm acasă, cât de mult. Ne-a promis că sâmbăta viitoare, la ora patru (la
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
batem. Gândul mă îndemna să încerc acasă cât mai mult, ca să nu mă fac de râs față de băieți. Cum mama avea în casă stativele (războiul de țesut), m-am apucat să bat toaca cu două țevi goale (de la sucală), pe scândura de șezut. Când mama a venit din grajd, de la vite, nici n-am auzit-o intrând. Eram prea preocupată cu "toaca". Am continuat până când mama a priceput ce fac. A luat țevile și mi-a dat câteva clește peste spate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
broscuța din lac și broasca țestoasă( fiecare are o altă denumire), dar ambele sunt considerate protectoare și aducătoare de noroc. În pauza dintre vizitarea templelor ne-am făcut timp să luăm prânzul într-un local pitoresc, amenajat deasupra unui râu (scânduri puse pe niște schele, iar pe deasupra scândurilor tatami și mesele în stil tradițional. Pentru că era cald afară, mi-am răcorit picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
are o altă denumire), dar ambele sunt considerate protectoare și aducătoare de noroc. În pauza dintre vizitarea templelor ne-am făcut timp să luăm prânzul într-un local pitoresc, amenajat deasupra unui râu (scânduri puse pe niște schele, iar pe deasupra scândurilor tatami și mesele în stil tradițional. Pentru că era cald afară, mi-am răcorit picioarele în apa limpede și rece a râului. Dincolo de râu era pădurea unde se auzeau cântece de păsărele, dar și fâșâitul pinilor când vântul li se strecura
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
care o reproducem În continuare. . Nu se cunoaște arhitectul sau meșterul constructor al bisericii. Biserica a fost construită pe temelie de piatră necioplită, pe furci de lemn și pământ, În spațiul interior este aplicat un var alb, iar În exterior scândură. Biserica de dimensiuni mici, este acoperită cu tablă. Planul bisericii este cel tradițional, statornicit În arhitectura românească din secolul al XVIII-lea, stil moldovenesc, cu Împărțirea interioară consacrată, altar, naos și pronaos, care este delimitat printr-o grindă ornamentală de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
bisericii este confecționată din lemn de tei și stejar și este Împodobită cu o sculptură simplă executată manual, și acoperită cu o preparație de grund și pulbere de aur, este de dimensiuni mici, cele două rânduri registre sunt bucăți de scânduri groase și late de aproximativ 50 cm., pictate și sculptate, Îmbinate câte două pe fiecare registru, icoanele sunt pictate În stil bizantin, fără strat de preparație, fiind aplicat un strat de clei de oase și apoi picture cu culori de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
a amenjat un muzeu de obiecte bisericești și carte veche prin grija preotului Ionuț Alexandru Figher. Reparații Biserica a fost reparată, conform sinodicului, la 1865 de către Costachi Cosmei și locuitorii satului . Pereții exteriori ai bisericii sunt căptușiți În 1890 cu scândură de brad zugrăvită cu vopsea de culoare albastră. Unele surse indică reparațiile din anul 1902 (să fie dat eronat?) . Reparații radicale au fost executate În anul 1905 prin stăruința preotului Ioan Anghel . Pridvorul bisericii a fost rezidit din piatră În
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
trimis episcopiei. Acoperișul bisericii din tablă neagră deteriorată, uzat În Întregime, cu tabla atacată de rugină, permite pătrunderea ploilor În interior. Localul bisericii era construit din nuiele și vălătuci. Pentru Înlocuirea tablei de pe acoperiș și pardosirea exterioară a pereților cu scândură era estimată prin deviz suma de 9400 de lei. Se face apel la credincioșii satului (180 capi de familie), de la care s-a reușit colectarea a 3000 de lei. Se cere Episcopiei un ajutor de 5000 de lei. În anul
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și unele donații În valoare de 34.400 lei și În Euro 730 €. Donațiile au fost și sub formă de materiale, astfel: materiale În valoare de 10.000 lei folosite la cafas (pridvorul bisericii); confecționarea gratiilor geamurilor bisericii (fier, ciment, scândură, țevi, ș.a.). Din donații În materiale s-au realizat: baldachinul pentru Sfinte Moaște; balustrada cafasului; strana Maicii Domnului sculptată (unde se află icoana mare); două uși de lemn masiv de brad (la intrarea În biserică, pridvor) - donație de la mănăstirea Putna
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și primirea sub formă de donație a troiței, pictată cu molini, ce urmează a fi montată În viitor, Într-o locație prestabilită din satul Frenciugi. La biserica veche s-au realizat: curățarea și conservarea catapetesmei; renovarea exterioară (vopsit pereții din scândură, reparat temelia, vopsit acoperișul de tablă, tencuit pereții de la intrare); montarea paratrăsnetului și Împământarea, dotarea PSI. Colecta din cursul anului 2013 s-a concretizat În suma 38.384 lei (parohie) și 26.980 lei(alte parohii), adăugându-se schimbul valutar
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Îi umezi fruntea cu câțiva stropi și-i duse iar burduful la gură. — Acolo, acolo, reluă Simeon... un cavaler rănit... acolo, sub pădure, la drum. Apoi totul se Întunecă În jurul lui. Când se trezi, era pe un pat scund de scânduri, Într-o chilie Întunecoasă. Doi călugări se aplecau deasupra lui, ca să-i dea să bea un lichid amărui dintr-o cupă de lemn. De Îndată ce-l văzură că se trezește, unul din ei ieși și se Întoarse Întovărășit de un altul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
e maica Înțelepciunii. Pașii răsunară din ce În ce mai slab pe treptele de piatră și o liniște apăsătoare se așternu În Încăpere. Adelheid Își roti ochii și, la lumina slabă a făcliei, văzu un pat așezat Într-o firidă. Pe doi căpriori o scândură lată alcătuia masa pe care se lăfăia un talger cu câteva bucățele de carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
spuse să-l aștepte. Coborî de pe cal trecându-i frâul slujitorului și se Îndreptă, printre buruieni Înalte, către o coli bă bine ascunsă, pe care cine nu cunoștea locurile n-o putea nici măcar bănui. Prințul bătu ușor În ușa de scânduri și, auzind dinăuntru un mormăit care semăna cu o voce omenească, o deschise cu grijă. În Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Încăpere era neorânduială și miros greu de fum și grăsime Încinsă, căci singura sursă de lumină era o lampă cu fitil de cânepă care plutea În seu. — Cine ești și ce vrei? Întrebă o voce răgușită. Conrad luă opaițul de pe scândura care slujea drept masă și și-l apropie de obraz, ca să poată fi recunoscut. În acea clipă, gazda sări de pe așternutul zdrențuit și se Înclină smerit, până la pământ. Apoi se ridică, privind Întrebător către oaspetele pe care Îl respecta și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
înainte de mănăstire, oportun și mulțumitor, zării un chioșc datorită căruia (alt avantaj al mersului cu bicicleta), am băut o bere rece, la umbră. Parcursesem 107 kilometri, știam asta fiindcă montasem un kilometraj pe roata din față. Apărură niște garduri din scânduri înegrite de vreme, pe stânga. Imediat văzui o fântână și niște chioșcuri; în dreapta, intrarea în curtea mănăstirii. Aveam o scrisoare de recomandare pentru înoptarea acolo, dar n-aveam cui o arăta. Așteptând, m-am întreținut cu un călugăr pensionar, care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]