5,506 matches
-
ce. Dintre poeziile lui Günter Eich, câteva îmi plăcuseră. De Wolfgang Koeppen și Arno Schmidt citisem ceva mai mult, dar ăștia nu făceau parte din grup. Böll și Eich erau cu câțiva ani - interbelici și de război - mai bătrâni decât sculptorul care se credea poet. Apoi, pentru ca basmul să primească un nou impuls, la masa mea s-a așezat un bărbat rotofei cu sprâncene stufoase și a început să mă privească sever. Voia să știe ce căutam eu în mijlocul scriitorilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tare și clar“, așa cum fusese sfătuit în timpul pauzei de cafea, propriile poezii, șapte sau nouă la număr, printre ele și Șifonier deschis, Drapel polonez și De trei ori Tatăl nostru. Și astfel basmul și-a aflat urmarea: A fost odată un sculptor tânăr care-și făcea pentru prima oară apariția ca poet. A făcut-o fără nici o frică, fiindcă era sigur de poeziile lui însuflețite de aerul Berlinului. Și pentru că, așa cum fusese sfătuit, recita fiecare rând tare și clar, toți aceia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Richter și care ședea lângă scaunul celor ce citeau, care era numit în glumă „scaunul electric“, părea mulțumit, în orice caz susținea a fi auzit „un timbru de o înviorătoare noutate“, el a dorit să mai audă o dată numele tânărului sculptor care-și făcea apariția ca poet, fiindcă-l uitase din nou, dar acum era de părere că trebuia reținut, cu tot cu prenume; așadar, celui căruia mai târziu i-am dedicat o povestire, Întâlnirea din Telgte, i-a fost dat să audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiindcă-l uitase din nou, dar acum era de părere că trebuia reținut, cu tot cu prenume; așadar, celui căruia mai târziu i-am dedicat o povestire, Întâlnirea din Telgte, i-a fost dat să audă care era numele meu. Când tânărul sculptor, care mai nou era acceptat ca poet, s-a ridicat de pe scaun, basmul tot nu voia să se termine. Imediat s-a văzut înconjurat de o jumătate de duzină de lectori de edituri, care se prezentau ca „Editura Hanser, Piper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
n-am mai auzit nici o vorbuliță de la lectorii editurilor atât de generoase în promisiuni. Doar cineva cu o siluetă parcă înclinată din cauza vântului, care se recomandase ca Walter Höllerer, editor al revistei Akzente, a tipărit, așa cum promisese, câteva poezii. Tânărul sculptor, care de curând fusese lăudat ca poet, avea deja mâinile pline de lut și de ghips când povestea și-a urmat totuși cursul. Un lector de la editura Luchterhand, care susținea că, în înghesuiala de după lectura susținută de poetul tânăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acum înainte să se agite mai mult pe teren literar. Șpagat, așa se numește acest exercițiu de gimnastică. Oare, fiind prea solicitant pentru mine, m-a rupt pur și simplu în două? Până atunci nu stătusem decât printre pictori și sculptori, la tejghea, la bere și țuică; acum puteam fi văzut cu literați, bând vin roșu până în zori. Tocmai îl ascultasem pe Lud Schrieber pe când își invoca încă o dată munca și existența, mizeria demodaților ptolemeici și totodată măreția arhaică; mai nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Flaubert, chiar la începutul romanului Bouvard și Pécuchet, își așezase eroul, așa-zicând din prima frază. Pe urmă ne-am mutat într-un alt cartier din Paris și am locuit pe rue Chatillon, unde am păzit o vreme atelierul unui sculptor elvețian. Încă din Berlin, Anna încercase, printr-o prietenă dansatoare, să se angajeze la Blue Bell Girls, dar, pentru dansurile aiuritoare din spectacolele pariziene de revistă, picioarele Annei erau puțin cam scurte sau nu destul de lungi. La început, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
companionul meu de șuetă a fost la Înălțimea copioasei mele perorații; pe când ingeram În magazinul La Cinci Colțuri de Stradă o cafea cu lapte, cuasi la sfârșitul ditirmabului meu analitic cu privire la sursa Lolei Mora, el m-a informat că era sculptor și m-a invitat, cu o carte de vizită, la expunerea operelor lui, care avea să aibă loc, de față cu rudele și cu unii care se aflau În treabă, În salonul Prietenilor Artei, fost Van Riel. Înainte de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe care nu șovăi s-o calific drept imprudentă, nu s-au lăsat așteptate. Publicul, glumeț și credul la Început, a prins să acumuleze tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției chiar În ajunul zilei de naștere a sculptorului, care a suferit importante stâlcituri, datorită impactului cioburilor de cărămidă cu regiunea vulgar numită fesier. În ceea ce-l privește pe vânzătorul de bilete, servitorul, el a mirosit ce urma și, ca să nu stârnească viesparul, s-a retras Înainte de vreme, salvând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu toate lacunele și ștersăturile. Lucrul acesta Îl vom realiza prin subscripție și plăți anticipate, care vor deveni efective de cum Își va da autorul ultima suflare. Rămâne deschisă și subscripția pentru un bust la groapa comună de la Chacarita, operă a sculptorului Zanoni, care va consta, aplicând sculpturii modulele regretatului poligraf, dintr-o ureche, o frunte și o pereche de pantofi. Un multilateral: Vilaseco E de la sine Înțeles că cele mai Înaripate pene, frișca și caimacul tuturor acelor Sexton Blake ai criticii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Întâmple ceva numai gândindu-se la acel ceva. Altfel spus, puterea de a-și transforma gândurile În realitate. Beth se Încruntă: — Să-și transforme gândurile În realitate... — Nu-i chiar așa de straniu, continuă Norman. Gândește-te: dacă ai fi sculptor, mai Întâi ți-ar veni ideea și abia apoi ai ciopli piatra sau lemnul, pentru a transforma ideea În realitate. Deci, mai Întâi se conturează ideea și abia apoi urmează execuția, fiind necesare niște eforturi suplimentare pentru a crea realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să îmi găsească tehnologia cu care fosilele sfidează timpul. Apoteoza măștii de chihlimbar. Am inventat cadavrul care, în loc să putrezească, se pietrifică într-o masă sticloasă ca Luna. Așa iubiții nu ne-ar părăsi, ba, chiar, ar mai putea fi sărutați. Sculptorii ar șoma, statuile pure ne-ar împînzi intimitatea ca mobilele făcîndu-ne contemporani cu trecutul. Și am putea construi cu strămoșii un far transparent lăsînd lumina să se prelingă printre trupurile lor; sau, ne-am putea, în vizită, lăsa pălăria pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
n-ar fi atît de inutil poetic, romanul ar fi chiar ieftin. Și invers. *Peter Handke, Don Juan (povestit de el Însuși), Editura Paralela 45, 2006. O VIAȚĂ TRIUNGHIULARĂ* Această carte este bazată pe povestea reală de dragoste dintre un sculptor real și două pictorițe reale, ale căror nume reale nu contează, așa că Îi voi diferenția prin numele personajelor din romanul autobiografic pe care mărturisesc că l-au scris Împreună pe trei voci, deși e detectabilă una singură, probabil a marocanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că acest sex ar trebui să le Împace pe toate femeile din lume cu falusul”. Așadar Ernest are și sex și falus, spre disperarea noastră. Nu știm dacă are și penis, aici e neclar. În sfîrșit, cele două instrumente ale sculptorului explică de ce traiul În trei e precum un Bing-Bang relațional, ca-n copilăria lui Lenin: „Mici revoluții de zi cu zi pot duce la marile revoluții colective și universale mult mai sigur decît invers”. Ernest zărește un fluture pe iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la mesele lor de sculptură, cu salopete peste Îmbrăcămintea lejeră. Un tînăr spaniol arătos, al cărui organ genital impozant de-abia Încăpea În acoperitoarea specială pentru ședința de pozat, stătea În picioare pe un podium, cu o grație posacă, În timp ce sculptorii - cu toții amatori, judecînd după zelul cu care lucrau - masau de zor bucățile de argilă pentru a le transforma În ceva asemănător torsului și coapselor sale. Instructorul lor corpolent, un adevărat Vulcan(##notă: Zeul focului și al metalurgiei În mitologia romană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cîte un slip minuscul, Întinși pe o platformă de scufundări sau unul lîngă altul, goi ca niște foci pe plaja de prundiș. Cu gîndul la tinerii spanioli care pozau purtînd doar acoperitori genitale, l-am Întrebat pe Hennessy: — Sansom era sculptor amator? — Nu știu să fi fost. Chestia asta se leagă de teoria ta? — Tinerii ăștia... Îmi amintesc de modelele masculine de la cursurile de sculptură din oraș. — SÎnt prieteni suedezi de-ai lui Sansom. Mai vin uneori În vizită În Estrella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
frumoase care se ungeau cu ulei de plajă sub razele soarelui. Wolfgang tocmai făcea o demonstrație de săritură pe spate, elanul său biciuind trambulina și scoțînd din ea un trosnet care ridică În picioare toată lumea din jur. — Arătos individ - orice sculptor grec și-ar fi dat o mînă ca să-l poată imortaliza Într-o friză. E grozav, Charles. Ai făcut o treabă minunată. Poate nu-ți dai seama, dar adevărata ta ambiție e să conduci un club de noapte În Puerto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pe platformă, concepută de Clubul de Arte Costasol, era Înfățișat atelierul unui artist. Șase șevalete se Înșirau la un capăt al scenei, iar În fața lor stăteau artiști În haine de lucru victoriene, care făceau schițe În cărbune și creion. Un sculptor, Teddy Taylor, otorinolaringolog din Purley, lucra la masa lui, modelînd din lut trupul nevestei sale blonde și cuminți. Ea, Într-un costum strîns pe corp, poza În chip de Lady Godiva pe un cal butaforic, zîmbindu-le cu gura pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul gol pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-l interesează deloc aspectele vieții politice. Consideră foarte sugestive vorbele lui Stendhal care afirmase despre politică ca fiind "un foc de pistol tras în timpul unui concert". Arată ca un actor de cinema, cu trăsături aproape perfecte, adevărate modele pentru un sculptor sau vreun pictor. Fruntea largă, nasul acvilin, buze pline, ochi negri. Făcuse parte din "dracii verzi ai lui Antonescu"71 și scăpase din infernul luptelor din munții Iaila cu trei degete de la mâna stângă lipsă. Dar acest fapt nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
proprie marilor clopote. Curios, un asemenea tangaj printre epoci - la peste o mie de ani distanță - nu-i afectează imaginii ponderea simbolică. La sărbătoarea Uniunii Latine, pe care o evocam, eram asistați de o nobilă efigie închinată lui Traian, de către sculptorul Vasile Gorduz: un tribut de recunoștință și un legămînt față de suveranul prin care culmineză Imperiul, și se logodesc destinele noastre, ale Romei și Daciei. Pecetluia, într-adevăr, ideea pe care o enunța și un Colocviu inițiat de Uniunea Latină, Traian
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
rîndul nostru traiectoria, cu accente de reculeasă invocație. Planșele fotografice ale lui Dan Er. Grigorescu au răspuns împlinind, deloc placid, un asemenea omagiu la Accademia di Romania, cînd conclavul devoțiunii noastre își primise drept semnal statura în bronz izbîndită de sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil recital, de zi și de noapte, al Columnei, încrucișat cu alte prezențe complementare, arcuirea concavă, de pildă, armonic solidară, a zidirii
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
iarbă, în prima jumătate a primului vers din Cântec? Foarte frumos citatul din Doinaș, din Psalmul 16: "inima care credea că alege/ se simte ea însăși aleasă". Ajungem la Perseverența de a fi, unde găsesc în primul vers zicerea "un sculptor a sculptat" și mă gândesc de ce poeta n-a găsit în toată limba română un alt verb cu care să evite repetiția, a ciopli, ori chiar a face? Și tot aici, o neglijență de exprimare: "Ca o ață de păianjen
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8365_a_9690]
-
de la Grecia antică la Sicilia medievală, de la Istanbulul otoman la Florida coloniilor, fără să evite viața contemporană a Angliei în timpul "Doamnei de Fier". Construit ca palimpsest narativ, Fecioara din piatră relatează aventura unui restaurator de artă, cândva cu vocație de sculptor, Simon Raikes, în care se topesc o poveste de dragoste și o intrigă detectivistă, o incursiune în mediul tulbure al comerțului cu obiecte de artă, și cea mai stranie dintre toate, viziunile ce se succed pe măsură ce restaurează o Madonă gotică
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
putere extraordinară, o încarcă de energii misterioase ce persistă în timp, provocând stări de transă, trăiri mistice. Credința și fervoarea celui ce a modelat și a turnat statuia în urmă cu secole își are drept pandant orgoliul și trufia unui sculptor din lumea contemporană. Naivei Bianca, fericită de a fi prototipul Fecioarei îi corespunde o femeie modernă, emancipata și rafinata Chiara Fornantini. În paralel cu restaurarea statuii ce trebuie salvată de atmosfera distrugătoare (la propriu) a Veneției, cititorul reface prin cercetările
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]