5,253 matches
-
clasei, interveni placid: ― De ce să plece, dom'le subdirector? ― Ce, faci și dumneata pe niznaiul? Pentru că n-a plătit taxa! ― Mă iertați că vă contrazic, dar a plătit-o! ― Cum așa, că eu nu știu nimic.... doar adineauri... ― Adineauri, mă scuzați, nu e acum! Pîrvule, arată-i, te rog, domnului subdirector chitanța... Poftiți... rata de 500 de lei achitată astăzi! ― Cum așa? făcu subdirectorul cu adâncă mirare, ridicîndu-și sprîncenele-i stufoase în chip de accent circumflex, ― Așa!... răspunse Ciurea sec și își
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lui științifică și ca să-l luăm în râs de câte ori ne dădea prilejul. Și acesta se ivea deseori, mai curând chiar decât așteptam. Necazul cel mai mare i-l provocam profesorului când, de câte ori nu-i reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ți-am comandat un lapte bătut, și dumneata mi-ai adus și o muscă... o muscă moartă în lapte... ca alte cuvinte, lapte cu cadavre de insecte... Ia-l d-aici, că mi s-a făcut rău! Să vină patronul! ― Scuzați, vă rog, s-a întîmplat, știți, vara... nu cred că de la noi, că e curățenie mare, poate că de la lăptar... scuzați, s-a-ntîmplat. ― Ce să se-ntîmple, dom'le, ce să se-ntîmple? Se poate una ca asta? Să mă-mbolnăvesc de stomac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cuvinte, lapte cu cadavre de insecte... Ia-l d-aici, că mi s-a făcut rău! Să vină patronul! ― Scuzați, vă rog, s-a întîmplat, știți, vara... nu cred că de la noi, că e curățenie mare, poate că de la lăptar... scuzați, s-a-ntîmplat. ― Ce să se-ntîmple, dom'le, ce să se-ntîmple? Se poate una ca asta? Să mă-mbolnăvesc de stomac? Vine omul să ia un lapte și... ― Nu vă supărați, coane, vă aducem altul, scuzați, că altă dată nu se mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se deschise Încet și În cadrul ei apăru capul ciufulit al căpitanului Pietro. - Căpi... mă scuzați, am ieșit! Pietro ieși repede, dând nas În nas cu Erina. - Cosmin e aici? Întrebă tânăra, Îmbrăcată În costum de călărie, cu pantaloni groși, de lână albă, și o tunică de catifea de un verde Închis. - Este, dar... - Dar? Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nepotrivit, În care Erina se căznea să facă un cozonac pe care să i-l dea pe drum. Cozonacul se arsese, iar tatăl ei venise În grabă, simțind mirosul. Căpitanului i se cam Împleticise limba, dar reușise să să se scuze pentru o Întârziere de câțiva sau mai mulți ani (să tot fie vreo doișpe... precizase Erina) și să formuleze ceea ce ar fi putut fi o cerere oficială. Nu-și amintea cu precizie ce urmase, fiindcă totul fusese inundat de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
slabe sau prea avântate avea nevoie de a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor. - Aprindem? întrebă Lina. Mini se uită repede la ceasul de mână și se liniști. - Abia patru! Nici chiar deplin!. Pentru tine ne-am grăbit, se scuză. O umbră învăluia fundul odăiei, dând farmec focului din sobă. pe când geamurile albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o putea da afară și nici păstra. Tocmai ce vrea ea și tocmai ce s-a întîmplat. Cu o grabă firească, maica superioară, amintindu-și mâzgălelile ei din clasă, a recomandat-o călduros lui Greg, iar în ce privește găzduirea, s-a scuzat și i-a dat ceva adrese de pensiuni onorabile, de care nu știu dacă s-a servit. . . Să te duci acolo de unde ai fost dată afară cu scandal! Să capeți recomandații solide, e o faptă divină tocmai pentru că e diabolica
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fost logodită cu Hallipa înainte de Lenora bella. Mini se uită curioasă la acea ex-logodnică, Hallipa, omul statornic și chibzuit, logodit și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
elegantă și incomodă pentru funcția de garde-malade, dar a cărei culoare se proiecta bine pe albastrul foarte pal ai zilei de toamnă. Domnul Hallipa, care prinsese de veste, sosea grăbit într-o pijama de casă de postav verde închis. Se scuză către Mini, pe care desigur nu o aștepta. Avea barba mai lungă și neregulată, cărunțită ușor și slăbise, deși el nu avea friguri. La discuția despre mlaștine, confirmă salubritatea moșiei, dar erau pe aproape, spre Plăiesele, ceva iazuri, minunate pentru
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cu un vechi amator vânzarea Prundenilor și primise chiar un acompte asupra actului, care era ca și făcut. Chiar recolta din anul acela trecuse în seama achizitorului. Restul condițiilor nici nu le mai știa. Noutatea asta, credea Elena, o putea scuza că nu și-a putut conține indignarea și mâhnirea. Avusese cu Doru o explicație destul de violentă și penibilă. Firește, când ești așa de iritat și de mâhnit, nu poți cântări fiecare cuvânt... Nu vroise să-1 ofenseze, dar nu-i ascunsese
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
stridență în discreția zilei nebuloase, care, înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins și vroi să plece, dar Nory i se agăță de braț: - Mergi la Elena? zise Nory. - Nu! Nu! se apără Mini. Nu am timp deloc. - Atunci măcar până la Fundație să iau tramvaiul. Să-ți spun evenimentul
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vremea noastră școala era școală, profesorii - profesori, elevii - elevi, și, lucrul cel mai important, se făcea carte, nu ca acumă Nu cred că este corect să spunem aceste lucruri din moment ce noi, foștii, suntem considerați expirați și trecuți pe linia moartă (scuzați, vă rog, sintagma ceferistă, dar nu am găsit o formulă mai sugestivă). În plus, am putea fi acuzați de conservatorism și antireformism. Atunci să discutăm despre copii? Da! Dar și acest subiect este vulnerabil. Copiii noștri nu mai sunt copii
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
caseta lui sir Wyndham, dacă porcul bătrân nu mă sprijină ca succesor al fratelui meu! Ce zici de planul meu? — Ce să cred? Despre ce? întreabă Privett-Clampe , apărut în spatele lui Flowers care gesticula disperat. — S-a ținut după mine, se scuză Flowers. Nu l-am putut opri. — Salut, băieți, îngaimă maiorul, destul de amețit. Flowers zicea că organizați un spectacol de cinema. N-am avut ocazia să văd ceva de genul ăsta, așa că m-am gândit s-o fac acum. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre casă. Trece un băiat alb pe lângă el, îmbrăcat în uniformă școlară. Cum naiba a ajuns și ăsta aici? — Știu, zice nababul cu un rânjet nerușinat pe figură, probabil vă gândiți la absența unor piciorușe pe aici. Sir Wyndham se scuză: — N-am înțeles... — Prea multă liniște. Absența unui tropăit....absența fiului meu atât de așteptat. — O, da, înțelege sir Wyndham în cele din urmă. Fiu? Își amintește efortul făcut noaptea trecută, fără a exagera însă. Încă nu are nici un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
El nu poate să-i răspundă, încearcă să rostească un „Nu“. Ea spune foarte încet: — Poți să pleci chiar acum. Ia-ți lucrurile și pleacă de aici. — Ambaji... — Doamnă Macfarlane? — Nu mai sunt Ambaji a ta. — Doamna Elspeth Macfarlane? Mă scuzați, sunteți doamna Macfarlane? În spatele lor se află un căpitan englez de poliție, extrem de stânjenit, flancat de doi polițai indieni. Elspeth se întoarce uluită spre ei. — Doamnă Macfarlane, mă tem că va trebui să ne însoțiți. Avem ordin să vă reținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
traversează strada și băieții se risipesc strigând și alte sloganuri comuniste, în timp ce se îndepărtează. Pastorul se întoarce roșu la față, răsuflând greu și-i smulge lui Bobby promisiunea că îl va ajuta de dimineață la experiment. Imediat ce poate, Bobby se scuză și urcă în camera sa. Colajul îl privește de pe perete, sute de chipuri din reviste, stelele de pe cer. Îl fac să se simtă legat de pământ, ca o insectă. Este îngrijorat din cauza doamnei Macfarlane. Este o femeie bătrână. Îl iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
jos cartea și oftează teribil de plictisit. — Despre ce este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău, Johnny? — Nu. — N-am știut că ai și o mătușă. Nici el nu știuse. Domnul Spavin n-a pomenit nimic de vreuna. Crezuse că nu mai există rude în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îl privește cu milă. — Nu ești tocmai genul cu care să se poată colabora, nu-i așa? Jonathan îi privește și aude susurul vântului care răsfiră iarba din jurul taberei. — Nu, admite el. Poate că aveți dreptate. Deși este devreme, se scuză și se duce la culcare. Petrece noaptea oscilând între două stări: cea de trezie suprareală, în care aude tăcerea cântând de încordare, și o alta care poate fi sau nu un vis în care devine conștient că se întind cabluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aminte că va fi considerată o jignire față de Majestatea Sa dacă tu faci singură vreo muncă. — Voi respecta regulile când voi fi la palat. Mama nu vrea să audă și în cele din urmă manfoos mă dezbracă, după care se scuză și se retrag în liniște. Mama mă săpunește, apoi începe să-mi maseze umerii și spatele și își trece degetele prin părul meu negru. E cea mai lungă baie pe care am făcut-o vreodată. Din atingerea ei îmi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
scutit, își cheamă copii și concubinele, care așteaptă, gătiți cu toții, chemarea lui. Fujin are grijă ca toți copiii să își facă perfect plecăciunile de salut. Sunt ușurată când în sfârșit ritualul se încheie și suntem conduși în salon. Fujin se scuză și iese. Înainte de a mă așeza, prințul Kung mă întreabă dacă aș dori ca Fujin să-mi arate grădina. Îi răspund că aș prefera să rămân, dacă asta nu-l deranjează. Se arată surprins, dar nu zice nimic. Cu permisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cel de-al optulea an al domniei Majestății Sale, și eu dădeam examenul pentru funcțiile publice. Am citit despre aceste examene, îi spun, dar nu am cunoscut pe nimeni care le-a dat. Yung Lu zâmbește și își strânge buzele. — Scuză-mă, n-am vrut să te întrerup. — A, nu, își cere el scuze. — Și ai obținut o funcție în urma examenului? — Nu, răspunde el. S-a întâmplat ceva ciudat. Oamenii îl bănuiau pe câștigător, un trântor bogat că a trișat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care mă apasă m-am forțat să mă înclin. Nu a trebit să mă prefac - eram cu adevărat speriată. Majestatea Sa m-a scuzat și mi-a spus să mă ridic. Am refuzat și am stat în genunchi până când soțul meu a deschis gura. I-a spus fratelui său că am coșmaruri, că nu-mi mai revin din tristețe, că s-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mine, împărtășindu-mi admirația sa pentru Yung Lu. — Vreți să veniți cu mine data viitoare? întreabă el. Sunt tentată, dar Nuharoo îl refuză: — Ar fi nepotrivit să apărem în rochiile noastre de doliu, îi răspunde ea. După desert, Nuharoo se scuză ca să meargă să psalmodieze. E tot mai puternic atrasă de budism, de la moartea lui Hsien Feng. Pereții ei sunt acoperiți cu tapiserii reprezentându-l pe Buddha. Dacă ar fi permis, ea ar ordona construirea unui Buddha gigantic în mijlocul sălii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]