3,426 matches
-
7 aprilie 1652 — d. 6 februarie 1740) (în franceză "Clément XII", în latină "Clemens XII", în italiană "Clemente XII") a fost un papă al Romei, între anii 1730 - 1740. S-a născut într-o familie celebra, din care făcea parte "Sfanțul Andrea Corsini". După studii la Colegiul Iezuit, a obținut un doctorat în drept, la Universitatea din Pisa. A fost creat cardinal de către Papă Clement al XI-lea, la 17 mai 1706. La 12 iulie 1730, ca urmare a decesului Papei
Papa Clement al XII-lea () [Corola-website/Science/305443_a_306772]
-
este un episcop român, membru al Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul Părinte este primul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române din Spania și Portugalia. - Preasfințitul Părinte Timotei Lauran s-a născut la 12 aprilie 1975, în Satu-Mare; - 1981-1989: Școala Generală nr. 6, Satu-Mare; - 1989-1993: Liceul Teoretic
Timotei Lauran () [Corola-website/Science/313266_a_314595]
-
este un episcop român, membru al Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Preasfințitul MIHAIL Măricel Filimon s-a născut la data de 25 ianuarie 1964,din părinții ortodocși Ioan și Ileana, în localitatea Matcă - județul Galați. După terminarea școlii generale și a gimnaziului, a urmat cursurile liceale
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
și Noul Testament, activând la Seminarul Teologic din Turnu Măgurele, județul Teleorman, în anul școlar 1991-1992. În anul școlar 1992-1993 (luna februarie), a funcționat la aceeasi catedră la Seminarul Teologic din Pitești. În anul 1992, Preafericitul Părinte Teoctist l-a recomandat Sfanțului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei pentru a primi o bursă de studii postuniversitare. Astfel, în luna februarie 1993 a urmat cursurile pentru limba greacă la Facultatea de Filologie a Universității Aristotel din Tesalonic. La 9 iunie 1993, i s-
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
Ioan Kongulis, îndrumător principal, prof. univ. dr. Hristos Vasilopulos și pr. prof. univ. dr. Vasile Kaliakmanis. Teza de doctorat pe care a elaborat-o are ca temă: ‘Slujirea catehetica a Bisericii Ortodoxe Sobornicești din România în secolul al XX-lea’. Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru din 8-9 decembrie 1994, i-a accordat rangul de arhimandrit, fiind hirotesit la 22 ianuarie 1995. După revenirea să de la Tesalonic, incepand cu 1 octombrie 1999, a fost încadrat prin concurs
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
întors la București, fiind numit, de la 1 ianuarie 2008, în funcția de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La 5 martie 2008, preacuviosul arhimandrit a fost ales în scaunul de episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Australiei și Noii Zeelande de către Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba de hirotonire a avut loc în Duminică Floriilor, pe 20 aprilie 2008 la Catedrala Patriarhala din București, si a fost intronizat la sărbătorirea hramului Catedralei Episcopale Sfinții Petru și Pavel din Melbourne. Ceremonia de
Mihail Filimon () [Corola-website/Science/313267_a_314596]
-
trupele italiene pătrund În Romă pe 20 septembrie. Este organizat un plebiscit și majoritatea populației se pronunță pentru unirea cu Italia. Victor Emmanuel nu intră În Romă Înainte de votarea, pe 13 mai 1871, a "legii de garanții", care precizează statutul Sfanțului Scaun. Papă rămâne suveran și își păstrează proprietatea asupra Pala¬telor Vatican, Laterano și Castel-Gan¬dolfo. Retras În spatele zidurilor Vaticanului, refuzând orice contact cu statul italian pe care nu-I recunoaște, Pius al IX-lea este izolat, prizonier al propriei
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
și italian și, în această calitate, apărător, prin grația divină și voință națională, al destinelor tuturor italienilor, simt că datoria mea este, în fața Europei și a lumii catolice, să-mi iau răspunderea de a menține ordinea în peninsula și siguranța Sfanțului Scaun... Capul Bisericii Catolice, înconjurat de devoțiunea poporului italian, și-ar păstra pe malurile Tibrului un scaun glorios, independent de orice suveranitate umană. Eliberând Romă de trupe străine, Sanctitatea Voastră va îndepărta pericolul permanent de a fi teatru de luptă
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
amintit de autor și este adus în discuția din memoria și din amintirile lui, dar nu este plasată propriu-zis acțiunea în el. Satul în sine este un sanctuar puternic, datorită personalităților care au trăit în acestă. Primul exemplu este însuși sfanțul sau wali-ul Wad Hamid (cel căruia îi poartă numele) acesta fiind sclavul unui infidel. Pentru a-și putea practică religia, Hamid trebuia să se ascundă de stăpânul său pentru a nu fi descoperit și omorât. Își punea covorașul pe malul
Tayeb Salih () [Corola-website/Science/313525_a_314854]
-
este părăsita și devine biserică filiala a parohiei Hoduroasa,până în anul 1923 când se fac mari reparații. Refacerea și consolidarea mănăstirii și a chiliilor din jur au fost întreprinse în 1927 de către ieromonahul Veniamin Pestrea venit în satul natal din Sfanțul Munte Athos, cănd Comisia Monumentelor Istorice condusă de Nicolae Iorga a contribuit la reparații. În 1956 devine mănăstire de maici având că stareța pe Ermiona Cândea. În această perioadă se încep lucrări de refacere a învelitorii, ocazie pentru șeful de
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
se află în micuțul borg Farfa, comuna Fără în Sabina, provincia Rieti, regiune Lazio din Italia. Abația a fost construită în secolul al V-lea de către Sfanțul Lorenzo Șiro , ajuns în Sabina din Siria împreună cu sora lui Sussana și un grup de călugări. Primele construcții se ridică pe ruinele unui templu păgân, dedicat zeiței Vacum, si a unei vile române din secolul al II-lea d.c
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
ridică pe ruinele unui templu păgân, dedicat zeiței Vacum, si a unei vile române din secolul al II-lea d.c. Pe la sfârșitul secolului al VI-lea abația este distrusă de către Lombarzi. După legendă vine reconstruită în anul 705 de către Sfanțul părinte Tommaso da Moriana, venit din Ierusalim. Farfa sub protecția lombarda ajunge o mare putere economică și politică. Tommaso moare în anul 720. După Tommaso la abație slujește Abate Alano , de origine franceză ,apoi sabino Provato (779). În timpul lui Provato
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
slujește Abate Alano , de origine franceză ,apoi sabino Provato (779). În timpul lui Provato se construiește un aqueduct de aproape 3 km. ce poartă apă la abație. Carol cel Mare, în călătoria spre Romă pentru a fi încoronat imperator în Biserică Sfanțul Petru, se oprește la Farfa și este ospitat de abate. Abate Sicardo (842) ce provine dintr-o nobilă familie înrudit cu dinastia Carolingiana, face o serie de construcții și de modificări, transformând abația într-un complex de mare interes arhitectonic
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
și de o armată, de școli, ateliere, camere pentru a putea găzdui pelerinii veniți la Farfa, o farmacie care elibera medicamente gratis săracilor. Abatele Ugo I are ca oaspeți la Farfa pe papă Silvestru al II-lea și pe împăratul sfanțului imperiu român Otto al III-lea (septembrie 999, pe sfanțul Odilone di Cluny și pe sfanțul Guglielmo Abate de San Benigno di Digione (999), precum și pe împăratul sfanțului imperiu român Henric al II-lea în anul 1022. Ugo I moare
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
putea găzdui pelerinii veniți la Farfa, o farmacie care elibera medicamente gratis săracilor. Abatele Ugo I are ca oaspeți la Farfa pe papă Silvestru al II-lea și pe împăratul sfanțului imperiu român Otto al III-lea (septembrie 999, pe sfanțul Odilone di Cluny și pe sfanțul Guglielmo Abate de San Benigno di Digione (999), precum și pe împăratul sfanțului imperiu român Henric al II-lea în anul 1022. Ugo I moare în anul 1038 la 65 de ani și lasă un
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
o farmacie care elibera medicamente gratis săracilor. Abatele Ugo I are ca oaspeți la Farfa pe papă Silvestru al II-lea și pe împăratul sfanțului imperiu român Otto al III-lea (septembrie 999, pe sfanțul Odilone di Cluny și pe sfanțul Guglielmo Abate de San Benigno di Digione (999), precum și pe împăratul sfanțului imperiu român Henric al II-lea în anul 1022. Ugo I moare în anul 1038 la 65 de ani și lasă un gol în obștea mănăstirii. Doar în
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
oaspeți la Farfa pe papă Silvestru al II-lea și pe împăratul sfanțului imperiu român Otto al III-lea (septembrie 999, pe sfanțul Odilone di Cluny și pe sfanțul Guglielmo Abate de San Benigno di Digione (999), precum și pe împăratul sfanțului imperiu român Henric al II-lea în anul 1022. Ugo I moare în anul 1038 la 65 de ani și lasă un gol în obștea mănăstirii. Doar în anul 1047 se gaseste un abate demn să poată continua opera lui
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
I. Berardo I a primit de două ori pe Papă Nicolae al II-lea în mănăstirea să, în anul 1059 și 1060. Farfa se gaseste din nou în plină splendoare , având chiar și locuitori de seamă : Abate Desiderio di Montecassino, Sfanțul Pier Damiani , călugărul Ildebrando di Șoana ce mai târziu a urcat la catedră papala cu numele de Papă Grigore al VII-lea. În anul 1072 împărăteasa Agnese, mama lui Henric al IV-lea împăratul sfanțului imperiu român, a vizitat Farfa
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
seamă : Abate Desiderio di Montecassino, Sfanțul Pier Damiani , călugărul Ildebrando di Șoana ce mai târziu a urcat la catedră papala cu numele de Papă Grigore al VII-lea. În anul 1072 împărăteasa Agnese, mama lui Henric al IV-lea împăratul sfanțului imperiu român, a vizitat Farfa, oferind multe daruri prețioase. Berardo I moare în anul 1089. A fost un cronist din Farfa. De tânăr este adus la mănăstire pentru studi de către Abate Berardo. Tânărul Gregorio a început să studieze în special
Abația din Farfa () [Corola-website/Science/313711_a_315040]
-
astfel de opinii în colecția "Pro memoria". Editură folosită fiind "Editură Carpathia" înființată de Artur Silveștri. Opinii mai puțin flatante despre Artur Silveștri le au criticul literar Dan Culcer și Florin Iaru. Artur Silveștri a decedat în zorii zilei de Sfanțul Andrei, duminică, 30 noiembrie 2008. Numeroase mărturii privind activitatea scriitorului Artur Silveștri, sunt adunate într-un volum recent apărut "În memoriam Artur Silveștri - Mărturii tulburătoare", Editura Carpathia, 2009, ISBN 978-973-7609-44-1. În acest volum, semnează nu mai puțin de 61 scriitori
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
numele "Mitrovica lui Tito" (Титова Митровица) în limba sârbă, și "Mitrovica e Titos" în albaneză. Orașul este unul din cele mai vechi localități din Kosovo, fiind menționat pentru prima dată în documentele scrise din Evul Mediu. Numele "Mitrovica" provine de la Sfanțul Dimitrie din Salonic în secolul al XIV-lea. În apropierea orașului se află cetatea Zvečan, care a jucat un rol important în Regatul Șerbiei, sub domnia lui Nemanjić. În timpul ocupației otomane, Mitrovica, a fost un oraș simplu și mic. În
Kosovska Mitrovica () [Corola-website/Science/314185_a_315514]
-
scăpa cu viața la invazia lui Carol al VIII-lea al Franței. Papă Clement al VII-lea s-a refugiat cu succes în Castelul Șanț’Angelo, prin intermediul sau, în 1527, în timpul "Asediului Romei" (în ) de trupele dezlănțuite de mercenari ale Sfanțului Imperiu German, care au ignorat ordinele împăratului Carol Quintul. Papă Pius al VII-lea a fugit în anul 1808, în fața trupelor lui Napoleon Bonaparte. Astăzi, Pasajul Borgo nu mai reprezintă un secret, fiind deschis ocazional spre vizitare turiștilor. Cheile coridorului
Castelul Sant'Angelo () [Corola-website/Science/314357_a_315686]
-
, numit de unii creștini Sfanțul Giulgiu, este o pânză de în, păstrată la capelă regală a catedralei "Sfanțul Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
, numit de unii creștini Sfanțul Giulgiu, este o pânză de în, păstrată la capelă regală a catedralei "Sfanțul Ioan Botezătorul" din Torino și pe care se află imprimata imaginea corpului unui om care prezintă semne de agresiune fizică și în special de crucificare. De-a lungul timpului, a generat numeroase controverse. Astfel, credincioșii creștini îl consideră o relicva
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
-lea. Proveniență giulgiului nu este pe deplin elucidata. După unele surse istorice, giulgiul ar fi fost dus din Ierusalim, după moartea lui Iisus, regelui Abgar din Edessa (azi: Urfa, Turcia), care l-ar fi ascuns într-un perete al cetății. Sfanțul Ioan Damaschinul, în lucrarea să anti-iconoclastă „Despre icoane”, face o descriere a giulgiului și îl identifica cu acea „imagine de la Edessa”. Ulterior, aceasta presupunere s-a dovedit a fi eronată, prin studiile cercetătorului contemporan Averil Cameron, expert în istorie antică
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]