4,282 matches
-
petrece atunci când culegem bețivi de pe drum, spunea paramedicul. Nici n-ați crede! Oamenii ăștia ies din cârciumă, cad pe jos și ne sună pe noi. Hugo continua să zacă învăluit în coșmarul lui. Toate gândurile lui conștiente erau concentrate pe silueta micuță și tăcută care se odihnea pe pieptul lui, îndemnându-l pe Theo să se lupte cu indiferent ce boală avea. În timp ce ambulanța alerga în continuare, Hugo își închipuia cum erupția, cu aspect de tapet cu model pufos, se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îi fusese prezentat, Rosa se aruncase asupra ursulețului cu un strigăt de încântare și-l strânsese la piept ca pe un prieten pierdut. Ceea ce mama ei presupunea că și era. Pe Alice o cuprinsese disperarea. Cercetase cu mare atenție fiecare siluetă abia conturată, apoi trecătoare, dar nici una dintre ele nu se dovedise a fi Hugo. Trebuia să plece în curând. O femeie singură, vulnerabilă, cu doi copii și mai vulnerabili nu avea ce să caute noaptea pe-afară. Și nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să mai aibă loc. Asta plănuia Alice să-i spună. Dacă Hugo avea să mai apară vreodată. Auzind, dintr-odată, niște pași grăbiți, Alice s-a aplecat peste copii într-un gest protector. A privit alarmată cum, dinspre apus, o siluetă înaltă, cu mișcări stranii, se ițea împleticindu-se către ea. —Alice! —Hugo. Unde dracu’...? Supărată, Alice s-a scuturat de brațele care încercau s-o cuprindă. Recunoscându-și tatăl, Theo a început să plângă cerând atenție. Hugo a căzut imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a oprit inima în loc, iar apa era chiar mai înghețată decât își imaginase. În plus, curentul era mult mai puternic decât i se păruse. Urmărindu-l agitată din amonte, Alice a țipat la rândul ei când a văzut, îngrozită, cum silueta în fugă a lui Hugo își schimbă brusc direcția și se cufundă în apă. Dintr-odată, a simțit că-i vine să vomite. Ea fusese cea care-l împinsese la asta. Hugo nu plecase în căutarea ursulețului decât ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ajung bătrân. Mai ales dac-o să-mbătrânesc așa. Hugo s-a ridicat, grăbit, în scaun. Alice intra în bar. Sau cel puțin așa i se păruse de la distanță. Dar oare era chiar ea? Persoana care se îndrepta către el avea silueta și mersul familiar ale lui Alice, dar, pe măsură ce se apropia, senzația de familiaritate dispărea. Părul persoanei aceleia nu atârna, ca o mătură, până în dreptul umerilor, așa cum îi atârna lui Alice. Părul acestei femei, greu și strălucitor, era ridicat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o uiți niciodată. În fața ei rămâneai cel puțin o clipă intimidat. Unde era, acum, acea Vasilică, din primele timpuri ale iubiii lor?!... se întrebă bătrânul octogenar. Încerca, acum, când iubirea lui devenise o așa ascuțită suferință, să regăsească în amintire silueta de fată zăpăcită, cu pletele fluturând în vând... Să fixeze în detalii, din primele amănunte apariția acelei tinere, pe care, el abia acum o cunoștea cu adevărat. Pe pat, cu ochii închiși, bătrânul Iorgu simți în ureche răsuflarea ei, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
similare celor de pe masca de la Delești - Vaslui (întreagă, mai expresiv realizată; piesa este o gresie gălbuie, înaltă de 25 cm, lată de 31cm și groasă de 13 cm). În privința decorurilor animaliere, se evidențiază, în linii generale, pe suprafața unui recipient, siluetele unor cabaline (înfățișate din lateral, pe două registre, situate pe corpul vasului) - pl. LIX/3a-c. Materia primă din care s-au executat cele două măști umane este de factură locală, tipul respectiv de gresie fiind folosit la construirea cuptoarelor, râșnițelor
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
parcurgem cu piciorul cei 10-12 km, care ne despărțeau de Închisoare. Ne-am Încolonat, dar nici vorbă de marș, de cadență. Regimul acerb de Înfometare de la siguranță și perioada scurtă de «refacere» la penitenciarul Cluj nu reabilitaseră În niciun fel siluetele noastre filiforme. Sub soarele de toamnă, acel soare care dă dureri de cap pe la amiază, pașii noștri deveneau din ce În ce mai șovăitori. Oamenii care ne Întâlneau În cale se opreau și ne urmăreau cu uitătură lungă. Subțiri ca niște nuiele, cu fețele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur Învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, În formă neutralizată, semifermentată și În curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram, pentru că Îmi acoperea apusul, tramvaiele pline de muncitori care se Întorceau, transpirați și mirosind a cocs de la combinatul siderurgic, casetofoanele, fetele și sticlele de bere pe care se certau băieții „la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o zeamă caldă și primitoare peste care plutea un abur învăluitor, supa tuturor lucrurilor. Acolo se găseau, în formă neutralizată, semifermentată și în curs de digerare, vecinii, rudele, amicii, toate lucrările plicticoase pe care trebuia să le predau la școală, silueta Casei de Cultură a Tineretului, pe care o uram, pentru că îmi acoperea apusul, tramvaiele pline de muncitori care se întorceau, transpirați și mirosind a cocs de la combinatul siderurgic, casetofoanele, fetele și sticlele de bere pe care se certau băieții „la
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar din părul acelei femei, fără să-i deranjeze lui vederea. A tresărit, fixându-și privirea spre acea imagine. Uluit de ceea ce i
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe aici... Mă gândeam, dacă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
destul de difuz, nu o recunoscuse pe Iuliana ori ea era prea ascunsă de celelalte persoane. Luminița de dincolo de retină a funcționat și de data aceasta. A țintit atent în direcția pe care aceasta i-a indicat-o și a distins silueta Iuliei. - Vino, surioară! Te văd, sora mea dragă... S-au îmbrățișat lung. Iuliana plângea înăbușit. Nu se putea abține. A venit lângă ea Laura și a cuprins-o pe după umeri, șoptindu-i: - Nu trebuie, te rog mult! Curaj! Tinu nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți înțelege de ce a scris Kafka romanul intitulat Castelul. În schimb, nouă ne revine meritul de a-i fi suflat într-o zi, lui Kafka, acest extraordinar început de roman : „Pe domnul K îl calomniase pesemne
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
barmanului. Cînd toată lumea începu să-și soarbă cafeaua am mai avut o inițiativă, i-am invitat pe cei opt clienți să se grupeze împreună la doar trei sau patru mese. Fără să opună nici cea mai mică rezistență, cele opt siluete s-au ridicat și mi-au urmat sfatul imediat, iar unii dintre ei au murmurat și diverse forme de salut, de genul „mă bucur să vă cunosc”, „ce toamnă minunată”, „locuiți în cartier ?”, „pot să vă ofer o o bomboană
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oare se producea un fel de transfer de sens, de la cuvintele acelui prim rînd din partea de sus a paginii și orizontul marin deasupra căruia uneori se roteau pescăruși ? Ceea ce vedea Bernard în zare, linia fină a mării, norii și cețurile, siluetele umane rătăcind pe plajă, uneori ploaia oblică amintind de stampele lui Hokusai, toate aceste realități fixe, dar și schimbătoare în același timp, aveau capacitatea de a deturna spre o formă de neant ceea ce trebuia să devină text ? Bernard nu avea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Pontonulpromenadă construit pe o dantelărie de piloni, atît de orgolios în tentativa sa de a se lansa cît mai departe spre largul mării, era acum închis circulației și spălat fără încetare de nervozitatea apelor. La capătul său mai era vizibilă silueta unui far alb coafat cu o cupolă roșie, stropit însă și el copios de valurile care se spărgeau de pilonii de lemn și de balustrade. Frontispiciul mării fusese invadat de oameni curioși să vadă pînă unde vor urca apele. toate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Bucureștiului care trecea chiar prin fața Casei monteoru. omul speranțelor mele își făcu apariția după trei sau patru minute și aproape că mă făcu să rîd. m-aș fi așteptat ca din adîncurile Casei monteoru să iasă o făptură misterioasă, o siluetă cu patină gotică, un fel de Dracula sau măcar cineva care să semene cu celebrul vampir incarnat de Băla Lugosi, într-un film american mut din 1931. Dar nu, spre noi se îndrepta un om de vreo patruzeci de ani
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să-ți spun lucruri care te interesează. Felix, așezat pe banchetă, avea privirea îndreptată înspre punctul de pornire. La poarta casei Tulea zări o îngrămădire de capete care priveau înspre trăsură cu expresii sumbre. Mai mult prin intuiție, distinse, pe lângă silueta doctorului, care pleca, pe acelea ale Aglaei, Aurichii, Olimpiei și a lui Stănică, iar mai în fund, cocoașa îmbrobodită a lui Simion. G. Călinescu VIII Felix își dădea prea bine seama că iubește pe Otilia, fără să poată determina conținutul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la ceilalți mai bătrâni, unele fenomene care-l impresionase. Evoluția organismului se putea citi pe obrazul fiecăruia la date fixe. Otilia, care era tânără, avea schimbări ce încîntau. Daca slăbea, căpăta o siluetă fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
DAN PETRESCU grafului "Melodia", pe ale cărui cearșafuri nu se mai răsfățase nici nu-și mai trosnise oasele de peste zece ani țipenie de film străin, pe deasupra menajeriilor subterane ale înduioșătorului Circ de Stat, unde aceeași criză generală de valută preschimbase siluetele contorsionate ale tigrilor și cămilelor în mogâldețe, aducând izbitor a oi, câini sau pisici, clătinate dintr-o parte într-alta a arenei nu de strigătele metalice ale dresorilor cambrați în fireturi, ci de mormăiturile veștede ale unor ciobani încuiați la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-n prezent, remarcă, nu fără o fină delectare, has-Satan, un cârd de găini scurma cu o bășcălioasă înflăcărare brazdele 78 DANIEL BĂNULESCU Dar abia atunci când prietena mea a recunoscut, printre trupurile ce săltau sub revărsarea sucurilor gastrice și-a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu, Groșan, Iova, Cușnarencu... sosiți, cu ore
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune hartanele aeroportului Băneasa, ale blocurilor cu olane, lacului, stației Peco, podului Constanța, zbârnâind o clipă în trecătoarea formată între clopoțeii Vilei Minovici și silueta de biscuit putrezit a fântânii arteziene Miorița, lansîndu-se cu profesionalism pe porțiunea placată în piatră cubică, mărginind, la Nord, parcul latifundiar Herăstrău. Hărțile, cărora has-Satan le schimbase locul de pe banchetă pe proprii genunchi, se desfăceau și se zgârceau înapoi, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la scurgerea pișcătoarei beri în halba ce avea, curând, să-l găzduiască și pe inel. Talmudistul s-a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit aparatul de taxare, care ajunsese oricum, de mult, la suma limită pe care o puteau afișa plăcuțele vechiturii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]