19,447 matches
-
soț, responsabil și atent. Sau, ca să fiu riguroasă, îți ofer un citat din Gilda: "Un soț preocupat de aventurile... muzicale ale unui găinaț de pasăre nu are timp pentru a fi responsabil și atent". Se pare că nemții au un simț special, din această perspectivă... Te-am văzut pe YouTube, zilele trecute. Îți imaginezi că nu te căutam pe tine, dar am rămas ceva timp în preajma ta. În primul rând, mi-am amintit de o fază grozavă, din primii ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
una la fel de palpitantă ca aceea pe care mi-o oferea cotidian profesorul de gimnastică, omul care mi se părea că era cea mai informată ființă de pe fața pământului cartierului nostru. Era specialist în știri diverse și cancán. Avea și un simț deosebit al responsabilității. De pildă, cunoscând fragilitatea genului feminin, era mereu ochi, urechi și mâini la exercițiile pe care fetele le făceau la cal, ladă sau pe saltea. Supraveghea orice mișcare și intervenea chiar și atunci când nu exista pericolul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Se simt obligați amicii să-mi spună că m-au zărit în colțul acela din dreapta-jos în Cina cea de Taină, chiar acolo, în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie. În timp ce unii îmi apreciază bunul simț, pentru că n-am revendicat un loc de-a toarta cu apostolii, alții cred că, dimpotrivă, având în vedere austerul meu stil de viață, aș putea râvni la un loc pe băncuța de mare praznic a tabloului. Sunt prezenți la amplificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
era într-o călătorie pe mare, înțeleptul a fost prins de pirați și dus în Creta, unde fu scos la vânzare. Când l-a întrebat crainicul licitației ce se pricepe să facă, el a răspuns: "Știu să poruncesc!" Ființă cu simțul umorului, crainicul ar fi întrebat: Cumpără cineva un stăpân?" Cam așa am pățit și eu. Voi bate la porțile mănăstirilor și voi întreba: Aveți cumva nevoie de un reformator?" Dar eu nu sunt Diogene, omul despre care Alexandru cel Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și sunt acest intangibil și șters loc În care mă bucur de intimitate. Iarăși nu e adevărat, spațiu închis și mort, Implor prezența vieții în toate, dar știu că e numai în mine, Spațiu neadevărat, unic și retras, Univers al simțurilor mele profunde, Imposibil de concretizat, veșnic și creat abstract Special pentru lumea asta în care (totul moare) Realitatea e aici și e alta, oameni tâmpiți. Viață prăpădită în lumea mea, cu voi, E frumoasă și sigură. Îmi place cumva Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Atunci el mă luase în brațe, protector. Îi simții atunci masculinitatea și îl simții, deasupra tuturor, și mai aproape de mine decât era. Vântul bătea din ce în ce mai tare, îmi șfichiuia fața, așa că mi-o lipisem de fața lui. Trupurile își simțeau atunci simțurile primitive, astfel încât, în mijlocul naturii sălbatice, noi trăiam propriul nostru moment de sălbăticie. Și totul era moderat de vocea naturii nu prea dură, care ne spunea că totul va fi bine. Ajunși în sfârșit la vilă observarăm că eram singura casă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plus mai și lucrasem pentru a mă întreține pe la unul, pe la altul. Am fost chiar și profesoara unui copil. Statura mea înaltă, suplă, formată mă ajuta să trec drept o persoană mai în vârstă decât eram iar decența și bunul simț îmi facilitau intrarea pe sub pielea persoanelor serioase. Din tot acest timp cât am fost plecată nu țin la mai nimic. Țin minte o zi mohorâtă, plină, grea de apă, de un gri plumburiu. Atunci treceam grăbită printr-o piață. Ajunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi văzui chipul înainte de a adormi. Dimineața veni plăcută și răcoroasă. Zorii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
un telefon (în veni în minte piesa "The call", BSB, ciudată și ea). Alo? Te deranjez? Eu sunt, Anca. Nu, îmi face plăcere să te aud. Pot trece pe la tine? Sigur, când? Acum. Noaptea era rece. Întunericul beznă îmi diminua simțurile. Eram calmă. Atât de calmă încât începui să plutesc de ușurare. Am avut dintotdeauna această capacitate de a mă autosugestiona, de a-mi imagina lucruri. Însă acum, fără a exagera, devin serioasă, tăioasă. Clădirea îmi era familiară. Chestia asta mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu era înregistrată nici o Amanda. Nu că 1-ar fi interesat prea mult ea. Era înconjurat de femei mult mai frumoase. Dar, deși nu vroia să fie paranoic sau ceva, nu era un ignorant. Știa bine, acum că-și recăpătase simțul realității, că ceva nu era în regulă cu ea. Așa că se puse pe studiu. Sună câțiva prieteni la poliție, caută personal chiar, dar, orice făcea, tipa parcă nu existase niciodată. Ori apăruse de nicăieri puțin probabil, ori adoptase o identitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în mașină în locurile cele mai potrivite și nu găsi nimic. Urcă în apartament și acolo găsi... sabia. Strălucea în noapte acel oțel călit în sânge și libertate. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea personalitatea nopții și simțul irealului, avea știința peregrinărilor și experiența istoriei. Avea viață de parcă maleficul era însuși în ea. Avea puterea mărturiilor și viteza vitezelor. Camera lumii, împărțită, tăiată. Clipa eternității, minunea furtunilor, spaima curajului și prietena puterii. O luase în mână și toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
capul îngreunat de somnul profund în care ai fost, atunci te gândești.... Animalele, ele se nasc cu instincte, și asta e tot ce le trebuie ca să se descurce. Ele nu se așteaptă la nimic, și nu presupun nimic, având doar simțul pericolului instinctul de supraviețuire să le ghideze pașii. Astfel, pentru ele contează experiența, clipa, plăcerea, și poate, negândindu-se la ce mai există, ele totalizează infinitul. Dar astfel nu ai acces la cunoașterea de care ne bucurăm noi, la curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
uităm și semenii? Și familia? Tocmai acum când suntem liberi vrem să redevenim sclavi? Vrem să creăm altceva în loc să aplicăm bine ce există, și anume democrația ce garantează proprietatea, siguranța, dreptul de a fi tu însuți(chiar și depășind bunul simț ) și accesul la informații? În acest caz să aruncăm o privire în trecut! Să fim atenți la cauze (egoiste ) și efecte. Dar am ajuns unde trebuia să ajungem: libertate, respect pentru viață, lipsa inhibițiilor, cunoaștere și exercitare de sine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ușor să te lași să fii o parte a sa. Politicul propune ordine, menținută pe baza valorilor religioase, deci rituri. Dacă religia s-a despărțit de politic, atunci e clar că rolul politicului este de a asigura bunăstarea, ordinea, bunul simț și nu cod moral sănătos, normal, independent de orice interpretare, asigurând astfel și dreptul la un cod moral personal. Cam astea se regăsesc la catolicism. Păcatul originar a fost un pretext necesar pentru a începe viața, a o trăi, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în stări pure (și deci dualismul ăsta chiar e matur). Spre exemplu, sunt oameni răi, mârșavi și rupți de ceilalți în ceea ce privește armonia, nu și interacțiunea și alții, care au dus omenirea mai departe interesați de societate și regulile de bun simț. Amestecul de bine în rău și viceversa se referă probabil la un conflict interior, regrete, etc. Există oameni ce au în comun ori o însușire psihologică, felul de a vedea lumea, ori anumite predilecții spre același gen de viață, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cuprinde în el toate opțiunile, iar noi suntem opțiuni), liniștea mă liniștește . Și n ici măcar nu îmi pasă dacă-mi stă bine cu ea (țineți minte preocuparea să ne asortăm, din punct de vedere estetic, găsindu-ne armonia ) cu simțul nostru conștient al ei, spre deosebire de animalele ce se adaptează strict biologic, și cu nevoia noastră patologică ne asortăm trupul și sufletul -de a ne găsi drumul, locul). Și în această îmbrățișare ce durează veșnic, îi transmit toată grija, iubirea, protecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
analizându-le putem cunoaște vrăji nebănuite. Și timpul nu se întoarce, orice secundă fiind irepetabilă. Cockteil (Aventura IV) Îmi place cum simte trupul meu. Cum simt eu. Simți și faci ce vrei tu. Tu ești stăpânul tău. Tu-ți controlezi simțurile, nu invers. Aș vrea să fiu o idee, să iau în mine și împrejurul meu tot ce iubesc. Să mă înalț mai sus de toate. Sau poate să fiu o cupă, una frumoasă cum nu s-a mai văzut, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală, sălbatică. Să nu uităm China și Japonia. Apoi au venit Evul mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături, ce te-au rănit, există gloata. Și, pentru a îndulci, există și cei ce te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
era foarte greu. Trebuia să se aprovizioneze cu lemne și cu cele necesare pentru iarnă. În dese rânduri Simona le-a împrumutat cu bani, vorba vine că le-a împrumutat, fiindcă nu îi mai cerea înapoi, deși Ilinca, cu bun simț se oferea să-i dea în rate suma primită. Simona ținea 86 foarte mult la această fată bătută de soartă și o iubea ca pe sora ei. De aceea mereu îi sărea în ajutor. Se înțelegeau bine din școală și
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-ntr-un tablou de Grigorescu. Lipsea albastrul ochilor frumoși acoperiți de pleoapele mărginite de genele-i lungi, dar acest albastru se regăsea pe degetul care purta inelul de logodnă. Privind-o nu mai putea de dragul ei. I se aprinseră toate simțurile, dar pentru a nu o dezamăgi, el, Casanova, trebuia să se stăpânească, să-și controleze întreaga fire. A privit-o mult timp ascultându-i respirația ușoară până când ea a început să se trezească, să-și frece ochii cu mâinile ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât de fermecătoare. Nu avea o ținută de seară, dar avea alura unei fete atrăgătoare, cu multă personalitate, cu mult bun simț și ceva împrumutase din lumea occidentală. După ultimul lor dans, au mers la culcare hotărându se ca a doua zi să se trezească devreme ca să meargă la București, să prindă avionul spre Germania. Pe când se dezbrăca să se pregătească de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sărută din nou Aurel, strângând-o tare în brațe până când apare un zâmbet pe buzele ei. Cum ieși din spital ne pregătim de nuntă. Nu așa am hotărât? Vara aceasta ne căsătorim. Dacă ies pe brânci? râdea Natalia, nepierzându-și simțul umorului. — Pe brânci ne căsătorim, râd amândoi îmbrățișându-se. Stând cu capul pe pieptul lui Aurel, îi observă tricoul albastru care ei nu-i plăcea. îi venea să-i spune de ce a îmbrăcat o asemenea urâtanie, dar gândindu-se la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ce pot fi considerate o capodoperă a literaturii universale, te vei delecta cu aventurile galante, consemnate fără pudoare și descrise în cele mai mici amănunte. Pentru că scopul în viață al acestui libertin a fost acela de a-și cultiva plăcerile simțurilor, completează Cecilia. —Trebuie să recunoaștem însă pe lângă acestea, meritul lui Giacomo Casanova că dincolo de ipostazele necuviincioase, zugrăvește cu savoare lumea în care a trăit, motiv pentru care însemnările sale au fost considerate adevărata enciclopedie a Secolului luminilor. Închizând televizorul merg
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de fată, la care privea cu aspirație. Își dorea să fie nici prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pune capăt. În acest suflet al său - metaforic vorbind -, se formaseră două tabere de luptă, și de pe amândouă baricadele se exercitau influențe menite să atragă conștiința lui Eugen de propria-i parte. În astfel de momente, o tulburare neagră a simțurilor îl învăluia repede și cu putere, iar o teribilă angoasă îi cuprindea toată ființa brusc, totul culminând cu formarea unui nod în gât, ce-l înăbușea și-l chinuia vârtos, nedându-i pace multă vreme. Iar aceste simțăminte puternice și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]